Impozitarea marilor averi,
o provocare necesară

Indiferent de partea cărei baricade ne-am afla, actuala criză economică, existentă pe plan mondial, cu efecte în zona europeană, nu a putut ocoli România. Explicaţia acestui fenomen poate fi căutată de către analiştii economici prin diverse studii în domeniu. La un moment dat, ei pot găsi, folosind raţionamente ştiinţifice, explicaţii, cauze şi efecte. Chiar şi aşa, prin validarea unor teorii, rezolvarea crizei nu poate fi înfăptuită pe hârtie. Este o realitate, iar acum, mai mult ca niciodată, aplicarea unor măsuri de protecţie socială se impune chiar şi prin abordarea unor poziţii dure, prin care să se repare, din mers, unele disfuncţionalităţi ale sistemului social.
Propunerea senatorului Ion Toma de la Olt, de a trece într-un regim de maximă urgenţă, pentru o perioadă determinată, la impozitarea progresivă a marilor averi, nu este o formă de asuprire socială, de inechitate. Este o măsură mai mult decât necesară, în condiţiile în care se pare că întreaga zonă europeană va fi, în 2012, marcată de frământări profunde, de o stagnare a creşterii economice.
Având un statut special în spaţiul Uniunii Europene, România, aşa cum spunea recent Ion Toma: „…trebuie să-şi asume poziţia realistă faţă de veniturile concrete ale populaţiei. Atât a celei active, cât şi a celei aflată într-o formă sau alta de protecţie oferită de stat.

Dacă această măsură privind impozitarea averilor poate fi adoptată cu un consens de către clasa politică, chiar în condiţiile date de timpul prezent al existenţei unei dezbinări între opoziţie şi putere, putem considera asta un prim pas spre normalitate”.

Nu ar fi prima oară în istoria societăţilor bazate pe dezvoltarea capitalului în care se aplică o măsură de acest gen. Deci, tendinţa celor care vor să spună că am putea avea de-a face cu un derapaj de la conduita socio-economică, asumată după 1989, este una greşită, care deformează realitatea. Argumentul oferit în susţinerea acestei laturi a proiectului privind impozitarea marilor averi, de către Ion Toma, este prezentat chiar de către susţinătorul ideii: „Nu trebuie să ne prefacem că ascundem adevărul! Realităţile economice din România sunt evidente, iar nici un membru al societăţii nu poate spune că nu-i pasă de aşa ceva. Nu este o inovaţie creată exclusiv de români. În cele câteva discursuri privind starea naţiunii, de la instalarea sa în funcţie, preşedintele american a promovat şi susţinut acest concept. Dacă o societate, cum este cea americană, bazată pe tradiţii capitaliste, îşi asumă un asemenea concept, nu văd de ce noi plecăm din start cu un refuz faţă de această soluţie ce poate fi aplicată pentru o perioadă precisă şi care, în mod real, nu afectează nivelul de trai al nici unui român”.
Rămâne de văzut care va fi reacţia societăţii politice româneşti, în condiţiile în care, practic, astăzi, dialogul este o poveste la timpul trecut. Războiul surd care macină în gol, dintre opoziţie şi putere, este unul care nu afectează în mod real combatanţii de pe agenda zilnică: cetăţenii simpli. Din păcate, orice întârziere în adoptarea acestei măsuri, fie ea, deşi forţat, considerată una extremă, este o pierdere de timp şi o blocare a supapei care ar putea elibera energiile sociale, tensionate, strânse în ultima perioadă.
Un alt comentariu făcut recent de senatorul Toma de la Olt, pe seama acestui studiu gata să devină iniţiativă legislativă, arată lipsa unui interes ascuns în interiorul acestei idei: cea privind impozitarea progresivă a averilor mari din România: „Nu-mi asum, obligatoriu, paternitatea la această idee. Oricine se poate alătura ei, oricine se poate considera promotorul acesteia. Acum, mai mult ca niciodată, contează mai puţin cine a demarat acest proiect. Important este doar să urgentăm finalizarea, şi, implicit, punerea sa în practică!”.