TABLETĂ DE POLITICIAN

Băse plângăciosu’

de Mihai TURCITU,
preşedintele Partidului Conservator Olt

Nu se aud, deocamdată, elicoptere în curte, la Cotroceni. Probabil că personalul de la întreţinere de la Palat nu s-a gândit profund la această ipoteză de lucru. Ea merită luată în calcul! Mai devreme sau mai târziu, va fi nevoie de intervenţia vehiculului aeropurtat…
Preşedintele de astăzi nu mai este preşedintele românilor. Iar aceştia nu vor accepta la nesfârşit să nu fie reprezentaţi sau, din contră, să aibă pe funcţia de şef al statului pe cineva ostil interesului naţional.
Discursul preşedintelui, atât de aşteptat, miercuri seara, s-a dovedit a fi o cauză fără fond. Practic, încă odată, acesta dovedeşte că este departe de realitatea unei ţări care se zguduie. Pe români, în stradă, nu i-a scos nimeni cu forţa. Ei au ieşit pentru că, din când în când, poporul acesta simte nevoia să se scuture, dând de-o parte răul acumulat într-o perioadă de timp. În loc să vorbească de realităţile… reale, preşedintele invocă lucruri absurde. În timp ce românii se luptă pentru asigurarea hranei de pe o zi pe alta, şeful lor analizează noi oportunităţi economice în zona Asiei. Uitând, de fapt, de rolul său principal, de mediator între cetăţeni. Când toată lumea aştepta un discurs bazat pe înţelegere şi măsuri concrete faţă de situaţia ţării, povestea cu crearea de locuri de muncă, rostită fără nici un fundament, arată neputinţă, indolenţă, nepăsare, dar şi lipsa unui simţ al realităţii.
Puţin i-a lipsit să plângă. Să-şi verse suferinţa imaginară, fără să înţeleagă că, de fapt, tocmai el este cel care a generat-o. Între mesajele transmise de Băsescu şi Ceauşescu se poate face o paralelă în timp, pentru a vedea că, de fapt, în fondul lor, discursurile către popor, rostite în două epoci istorice diferite, sunt asemănătoare. Atunci când titularii refuză să vadă ce simte poporul. Pierderea simţului realităţii de către Băsescu este singura concluzie care se desprinde din ieşirile sale publice, din ultima perioadă. Iar cineva fără simţul realităţii este un om pierdut.
Neavând puterea să-şi asume despărţirea de un guvern incapabil, viitorul pasager al elicopterului prezidenţial îi sfidează încă odată pe români, atunci când nu le acordă acestora şansa la un trai decent.
De ce, dintr-o dată, liderii opoziţiei sunt vinovaţi de eşecul puterii băsesciene? De ce preşedintele îşi asumă doar gafele minore, în opinia sa, făcute în ultima perioadă? De ce preşedintele a stat închis în palat, în ziua de 24 ianuarie, atunci când, în alţi ani, făcea adevărate băi de mulţime? De ce s-au suplimentat măsurile de securitate la reşedinţele acestuia, într-un mod cum, până acum, nu s-a mai întâmplat în scurta istorie a democraţiei româneşti? Un set de întrebări cărora acesta şi camarila sa trebuie să le ofere neîntârziat răspunsuri.
Partidul Conservator, ca membru al Alianţei de Centru Dreapta, alături de PNL, partener legitim în Uniunea Social Liberală, susţine necondiţionat vocea străzii, atâta timp cât oamenii au, din toate punctele de vedere, legitimitatea şi dreptul să ceară un trai mai bun. Românii nu pot fi umiliţi la nesfârşit de o putere care fuge de adevăr. Exact adevărul care doare: prăbuşirea necontrolată a nivelului de trai, scăderea continuă a speranţei de viaţă, abdicarea necondiţionată de la principiile moralei şi bunului-simţ! Lacrimile preşedintelui nu folosesc nimănui, cu nimic…