EDITORIAL

Lecţiile lui Toma

de Alin DOROBANŢU

Pe la începutul săptămânii, ce stă să se petreacă, din calendar, oamenii adunaţi în faţa prefecturii, veniţi acolo voluntar sau pe liste de la serviciu, cum se aude prin târg, la un moment dat au fost incitaţi de către unul din mesagerii de la microfon, venit să-l ponegrească pe senatorul Ion Toma. Mesajul celui care a vrut să incite spiritele, ce-i drept, nu a fost prea convingător, insă replica celor de acolo chiar a fost una surprinzătoare. În loc de un vuiet din partea mulţimii, pur şi simplu, timp de câteva secunde a fost linişte. O linişte apăsătoare, până când oamenii au început să strige din nou „Jos guvernul!”, „Jos Băsescu!”
Nu mă pregătesc să cataloghez în nici un fel opinia mulţimii, pentru că aici e doar treaba sociologilor practicanţi. Însă, întorc puţin mai multe file din calendar, pentru a vedea care au fost în timp, în ultimii ani, lecţiile senatorului Toma. Plecând tocmai de la acest episod petrecut recent în Piaţa Prefecturii Olt. Şi, uite aşa, îmi vin în minte câteva dintre etapele parcurse de senatorul oltean, etape ce se suprapun aproape perfect cu doleanţele mulţimii, manifestate acum în piaţa publică.
Se vorbeşte tot mai des de o schimbare a clasei politice, de o detaşare a noului val de practicile sistemului de dinainte de 1989. Păi, Toma e cel care a susţinut, aproape necondiţionat, promovarea unor tineri, în condiţiile în care seniorii din acea perioadă mergeau pe ideea că locul tineretului e consacrat la lipit de afişe. Deputatul Bărbulescu, preşedintele social-democraţilor din Slatina, Oprescu, vă pot spune mai departe, câte vreţi dumneavoastră, pe această temă. Şi dacă au putere să recunoască ce rol a jucat senatorul Ion Toma în cariera lor publică!
În altă ordine, că tot se vorbeşte de schimbare, de o reformă a mentalităţii, a conştiinţei civice, un proiect de lege aparent trăsnit, acordarea dreptului de vot tinerilor care au împlinit 16 ani, vine tot de la senatorul oltean. Priviţi-i pe tinerii din ţară, cei care ies în stradă, şi veţi constata, fără prea mare efort, că o parte dintre cei care îşi cer drepturi acolo se încadrează perfect pe această categorie de vârstă. Pentru că, şi nu trebuie să se supere vârstnicii pe asta, într-o lume a tehnologiei şi a informaţiei care circulă liber, ei cunosc mai bine ce se întâmplă cu ţara lor, de la care, tot ei, din perspectiva anilor care îi au în faţă, au legitime aşteptări.
Dispus oricând să se retragă, în faţa unui nou val de abordări politice, Ion Toma poate fi considerat promotorul unei idei care abia acum se dovedeşte pertinentă. Promovarea oamenilor din teritoriu pe posturi cheie, de decizie, de la Bucureşti. A făcut asta atunci când a avut ocazia, chiar dacă nu a putut mulţumi pe toată lumea.
Aplicând acest principiu al: „Descurcă-te singur, prin oamenii tăi şi prin forţele tale”, unul readus la scară europeană, pe tapet, de preşedintele Băsescu, în discursul de împăcare cu naţiunea, Ion Toma a anticipat din nou o realitate de nivel regional, dar care, ca principiu, corespunde imperativului european al momentului. Evident, putem vorbi şi de greşeli, dar sunt unele care se încadrează doar în etape, greşeli care nu au schimbat cu nimic fondul abordării problemei legate de raportul dintre cetăţean şi stat. Îmi amintesc insistenţele, uneori exagerate, când sunt privite din afară, ale senatorului Toma, privind dezvoltarea unei reţele de infrastructură, de nivel regional. Unii poate îl acuză de… defect profesional. Alţii, însă, ar putea să vadă în această atitudine o similitudine cu discursul preşedintelui Băsescu, de miercuri seara, atunci când acesta a punctat pentru nevoia grabnică de a investi în acest domeniu, fără de care societatea modernă nu va funcţiona, niciodată, în nişte parametrii care să-i asigure competitivitate şi stabilitate.