ÎNSEMNĂRI

Nu de stat ne e frică,
ci de cei ce-l ţin în captivitate!

de Dumitru SÎRGHIE

Până nu cu mult timp în urmă, ne plângeam – pe bună dreptate – de abuzurile Statului îndreptate, cu sânge rece, asupra poporului, precum şi de proastele sale iniţiative şi mecanisme economice, care – iată – ne-au adus la „sapă de lemn“. Uitasem noi, cu desăvârşire, definiţia comunistă a Statului, ca fiind o „organizaţie politică a clasei dominante, prin care aceasta îşi realizează scopurile sale de clasă şi îşi asigură conducerea asupra întregii societăţi de pe un teritoriu determinat, folosind, la nevoie, forţa de constrângere specifică puterii de stat“. Nici că se putea o definiţie mai exactă pentru Statul Român în care trăim noi astăzi, stat prin care clasa politică dominantă îşi realizează scopurile de clan şi gaşcă, utilizând, la nevoie, o forţă ceva mai subtilă şi mai rafinată de constrângere, specifică socialismului asiatic, practicat de „eşalonul doi“ al defunctului PCR. Până mai ieri, noi înjuram un Stat ipotetic, fără să realizăm că Statul în care ne ducem veacul, aşa-zis STAT DE DREPT, este un Stat captiv, iar SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT este – în continuare – o glumă proastă, clasa politrucă portocalie dispunând de mijloace proprii de aparatcik, specifice democraţiei originale lansate de Ion Iliescu, în anul de graţie 1989; mijloace originale, atât legislative şi executive, dar – mai ales – judecătoreşti… Dacă ar fi să dăm la o parte acest balast politicianist din interiorul Statului, acest conţinut malefic ce influenţează nepermis cele trei puteri înrobite iremediabil, atunci Statul actual ar căpăta şi mai mult forma unui cazan ars, pe fundul căruia râcâim încă ideologia bolşevică, atât de dragă lui Traian Băsescu. Astfel, Statul seamănă cu o tigvă lipsită de conţinut prin care şuieră lugubru viforul siberian, un rău necesar, bun şi popular, căruia i-a rămas doar puterea certă de a aresta ziarişti incomozi şi oameni politici care gândesc altfel decât genialissim-ul nostru preşedinte. Cu toate acestea, nu de Stat ne este nouă frică, ci de cei ce-l ţin în captivitate. Nu noţiunea „STAT DE DREPT“ este vinovată de disperarea poporului român, ci cripto-comuniştii lui Traian Băsescu şi Ion Iliescu, care ţin acest stat în captivitate, ologindu-l, cotonogindu-l, mutilându-l şi utilizându-l doar în scopurile pe care vi le spuneam mai sus: de clan şi de gaşcă!
Spunea, deunăzi, un simpatic deputat portocaliu de Olt: „Începând de acum înainte, nu mai contează numele celor care înfăptuiesc reforma Statului nostru de drept, contează ca aceasta să se facă în lumina cerinţelor organismelor europene şi euroatlantice, conform acordurilor încheiate. Această reformă trebuie concepută şi conştientizată şi de cel mai mic director local, şi de cel mai neînsemnat jurnalist provincial, şi de cele mai înalte sfere de putere centrale şi ale mediei naţionale…“ Noi suntem de acord, în principiu, cu acest „umăr colectiv“, d-le deputat, însă daţi-ne voie, conform dreptului nostru la libertatea de exprimare, să ne îndoim că indivizi cu reflexe eminamente antidemocratice, precum Băsescu, Boc, Videanu, Udrea, Berceanu şi Blaga, ca să nu mai amintim numele unor căpetenii locale, care au băgat mâna, până la umăr, în bugetul „Statului de drept“, vor fi capabili să admită – în numele alinierii României la civilizaţie – pierderea unor privilegii şi avantaje care ţin mai mult de „democraţiile“ asiro-babiloniene… Nu poţi face cu oricine reformă democratică, d-le deputat, fost pesedist, iar actualul premier (cu toată bunăvoinţa şi aplecarea sa spre cancelariile Occidentale) nu poate să-şi arunce peste bord proprii cotizanţi şi cur-lingăi… Pentru a aduce argumente la aceste afirmaţii, precum că mare parte din oamenii lui Băsescu mimează mult-dorita reformă capitalistă, vă recomandăm, stimaţi cititori, a constata, pe riscul dvs. cât de „aplicabilă“ este în realitate Legea liberului acces la informaţii şi cât de capitalist şi în spirit occidental este noul Cod Fiscal. Un Cod Fiscal care descurajează pe cei ce muncesc bine, pe cei cu iniţiative investiţionale importante, salutare pentru economia pe care vrem s-o construim, şi îi încurajează pe cei incapabili de orice iniţiativă privată, încurajează clientela politică şi mafia din Guvern, care – culmea – ne sugerează că fură în numele prosperităţii naţionale. Iată de ce spunem noi că vechea definiţie comunistă a Statului se potriveşte şi actualului Stat care recompensează, prin reprezentanţii săi, ineficienţa, incapacitatea şi – mai grav – hoţia. Am dat doar două exemple, oameni buni (aşa-zisa Lege a liberului acces la informaţii şi enigmaticul Cod Fiscal), pentru a realiza, pe pielea dvs. în ce condiţii de captivitate se află Statul Român, POPORUL şi, NOI, ZIARIŞTII, care încercăm să scriem… ADEVĂRUL! Era gata să uităm: încercaţi, domnilor şi doamnelor, să vedeţi cum vă răspunde actualul „Stat de drept“, atunci când – invocând Legea dosarelor de securitate – vă cereţi minimul şi civilizatul drept de a intra în posesia propriului dosar, care oglindeşte severa supraveghere securistă la care am fost supuşi unii dintre noi pe nedrept şi, atunci, veţi avea parte de o deznădejde şi mai mare…
De undeva, dintr-un turn de cristal, toţi torţionarii Epocii Ticăloşilor râd în hohote de noi şi de noua definiţie a STATULUI DE DREPT: „Statul care îşi exercită autoritatea prin intermediul instituţiilor sale, a cărui justiţie este independentă, respectându-se libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului“.
«– Hă, hă, hii, hi!!!», râde în hohote Priboiul neamului, Traian Băsescu…