INTERVIU despre starea naţiunii
cu Ionel BARBU
lider Sindicatul Învăţământului Preuniversitar

«Dialogul dintre sindicate şi minister este unul mimat, chiar dacă de fiecare dată noi am solicitat un dialog direct, real»

- Cui foloseşte această dezbinare socială, împărţirea românilor în „răi”, bugetarii, şi „buni”, cei care lucrează în sectorul privat?

- Din păcate, în nici un caz, societăţii româneşti. Aşa cum probabil ştim din istorie, în momentele de cumpănă, conducătorii au încercat dintotdeauna să învrăjbească diferitele categorii sociale, lucru ce este mai mult decât evident şi în acest moment.

- Ce acţiuni de protest mai urmează pe agenda SIP?

- Aşa cum se ştie, noi am participat până în prezent la toate mişcările de protest organizate, fie de Confederaţia CNSRL Frăţia, fie de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ „Spiru-Haret”. Acestora li se adaugă şi alte acţiuni de protest pe care Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt le-a organizat la nivel judeţean. De asemenea, confederaţiile sindicale au înaintat o petiţie către Organizaţia Internaţională a Muncii, document prin care acest for internaţional a fost sesizat în legătură cu situaţia actuală din România. Tot confederaţiile sindicale au înaintat şi o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, prin care i se solicită să nu promulge legile de austeritate asumate prin răspunderea guvernului. Cu toate astea, din punctul nostru de vedere, sunt totuşi puţine şanse ca deciziile următoare să aducă schimbări noi, altele decât cele care nouă, mişcării sindicale, nu ne fac bine deloc.

- Putem vorbi de o iminentă lipsă de motivare a cadrelor didactice din ţară, la începutul anului şcolar 2010-2011?

- Această motivare, din păcate, nu a mai existat de foarte mulţi ani, atât pentru cei care au finalizat deja învăţământul superior, fie în forma veche, fie în forma actuală, conform Legii 288/2004, şi anume organizarea învăţământului superior pe cele două cicluri: ciclul I Bologna, pentru licenţă, şi ciclul II Bologna, pentru studii de masterat. Din păcate, din ce în ce mai puţini tineri se înscriu la facultăţile cu profil pedagogic, pentru a îmbrăţişa cariera didactică, având în vedere şi ultimele măsuri pe care actualul guvern deja le-a luat prin această lege de diminuare a drepturilor salariale. Este mai mult decât evident faptul că tinerii care au terminat, fie în anii precedenţi, fie absolvenţi 2010, nu se vor mai prezenta în vederea ocupării unui post în învăţământ. De asemenea, cu siguranţă, nici actualii absolvenţi ai clasei a XII-a, după ce vor absolvi liceul cu Diplomă de Bacalaureat, nu vor merge pentru a se înscrie la facultăţi cu profil pedagogic, în vederea dobândirii unei specializări care să le permită îmbrăţişarea carierei didactice.

- De ce nu acceptă, totuşi, profesorul din România că, pur şi simplu, nu mai sunt bani?

- Sigur, dacă acum câteva luni, din declaraţiile tuturor demnitarilor, fie că este vorba de preşedintele României, fie că este vorba de prim-ministru sau de alţi reprezentanţi ai puterii, existau bani atât pentru plata salariilor, cât şi pentru plata pensiilor, iată că acum, dintr-o dată, sumele necesare pentru achitarea pensiilor şi salariilor nu mai există. Atâta timp cât guvernul, într-un timp relativ scurt, informează populaţia mai întâi că există şi, mai apoi că banii aceştia nu mai există, din punctul nostru de vedere, demisia de onoare ar fi fost lucru cel mai la îndemână pentru actualii guvernanţi. Şi, totuşi, bani există, dar din păcate evaziunea fiscală a atins un grad fără precedent, contrabanda cu alcool, ţigări şi produse este şi ea la ordinea zilei în această perioadă, în timp ce noi aşteptăm ca instituţiile statului să-şi facă datoria şi toate aceste lucruri care, în ultimii ani, nu au făcut nimic altceva decât să roadă la temeliile societăţii româneşti, să dispară. Trăim cu speranţa într-un viitor mai bun, doar că datele pe care noi le avem, corelate cu cele pe care actualii guvernanţi ni le prezintă, nu ne dau mari speranţe.

- Cum comentează profesorul Barbu intenţia guvernului de a cere solidaritate cu bugetul de stat?

- Aici există o problemă, pentru care noi foarte greu putem găsi explicaţii, foarte greu putem găsi argumente pro solidaritate guvernamentală. Atâta timp cât măsurile pe care guvernul ar fi trebuit să le ia încă nu au fost luate, şi atâta timp cât de un an şi jumătate avem un guvern care numai declară măsuri care să ducă la eliminarea acelor scurgeri de la bugetul de stat, fie că este vorba de acele salarii care nu au nimic în comun cu sectorul bugetar, şi aici este vorba de salariile din ministere, din diferite agenţii şi autorităţi aflate în subordinea guvernului sau a diferitelor ministere, vom continua să avem probleme. De altfel, din situaţia statistică primită am constatat că foarte multe astfel de instituţii publice şi autorităţi din subordinea guvernului au reuşit contraperformanţa ca, în primele trei luni de zile, să efectueze cheltuieli materiale echivalente cu cele care au fost pe tot parcursul anului 2009. Păi, dacă într-un an, în care criza este declarată, oamenii care sunt puşi să ia măsuri care să diminueze efectele crizei fac ce fac, este foarte greu ca lucrurile să se schimbe în perioada imediat următoare.

- Care sunt principalele reproşuri pe care le faceţi la adresa actualului ministru al Educaţiei?

- Reproşuri pot fi multe, dar, personal, nu neg capacitatea domnului ministru din punct de vedere al specializării pe care domnia-sa a dobândit-o în urma studiilor. De asemenea, nu neg experienţa pe care a acumulat-o în diverse poziţii avute în Franţa, Japonia sau Germania, doar că prin măsurile pe care domnia-sa le-a luat începând cu data de 23 decembrie 2009 până în prezent este foarte clar că nu stăpâneşte problematica specifică învăţământului. Făcând parte din diferitele comisii la nivel naţional, am constatat că, de fapt, dialogul dintre sindicate şi minister este unul mimat, chiar dacă de fiecare dată noi am solicitat un dialog direct, real. Din păcate, deşi în ultima perioadă numărul problemelor cu care ne confruntăm a crescut, ministerul nu a dorit practic să intervină în soluţionarea lor. Se mai ştie de asemenea şi faptul că, în aceste zile, în Senatul României, se discută noua lege a educaţiei naţionale, document care a trecut de Camera Deputaţilor într-o formă total inacceptabilă din punctul nostru de vedere. Atât Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt, cât şi Federaţia Sindicatelor din Învăţământ „Spiru-Haret” au înaintat documentele necesare, o serie întreagă de propuneri, un set de amendamente la acest proiect de lege. Aşa cum se ştie însă, foarte puţine propuneri venite din partea sindicatelor au fost acceptate de membrii comisiilor din Camera Deputaţilor.

- Nu am văzut nici un profesor fericit după ce Elena Udrea a anunţat construirea în mediul rural a caselor destinate profesorilor. De ce?

- Este foarte greu să mai putem vedea pe faţa dascălilor români un semn de mulţumire, nu mai vorbim de fericire. Acest proiect, din punctul nostru de vedere, venit într-o perioadă de criză, este unul care nu va face altceva decât să adâncească şi mai mult criza şi, de asemenea, să genereze foarte multe nemulţumiri din partea întregii societăţi româneşti, şi din ceea ce ne interesează pe noi, din partea slujitorilor şcolii româneşti. După cum se ştie, un astfel de proiect a mai existat şi înainte de 1989, perioadă în care vechiul regim comunist a încercat să lege de glie specialişti ai statului, mai ales cadrele didactice, medicii şi agricultorii. Multe din acele construcţii de dinainte de 1990 au ajuns acum ruine, iar în cele în care încă se mai locuieşte, condiţiile sunt practic sub orice critică. Sigur că ne-am dori, pe fondul prosperităţii, ca în toate localităţile din mediul rural să avem o zonă rezidenţială, în care statul să investească şi în acele construcţii, în acele locaţii în care specialiştii să poată locui în mod civilizat.

- Sunt politicieni care vă acuză că protestaţi doar când este vorba de salarii. Cum comentaţi?

- După cum se ştie, protestele noastre dintotdeauna nu au avut în vedere numai problemele de natură salarială. Ca exemplu, vă pot reaminti de greva de trei săptămâni din octombrie-noiembrie 2005, atunci când nu au existat pe lista de revendicări solicitări salariale. Exemplele ar putea continua, dar nu este momentul potrivit să facem prea mult caz pe această temă. În concluzie, este falsă această idee, iar acuzele de genul celor menţionate nu-şi au rostul.