ANALIZE CIVICE

DE CE AM AJUNS AICI?

de prof. Ion PĂTRAŞCU

Două motive m-au făcut să-mi pun această întrebare:
1. Realitatea percepută azi de români este cutremurătoare, căci, 9 din 10 conaţionali, în ciuda timpului istoric, care, VOLENS-NOLENS, împinge societatea înainte, declară răspicat că trăiesc mai rău acum, decât înainte de 1989. Şi asta, în România, ţara cu cele mai mari resurse din această regiune a Europei,
2. Circul paralizant, spectacolul dezgustător oferit poporului român în ultimele săptămâni de întreaga clasă politică, şi prezentate, după caz, de posturile TV şi alte mijloace mass-media, în culoarea portocalie, roşie şi galbenă, cu complicitatea a fel de fel de analişti, comentatori sau pur şi simplu cu diverşi „gură-spartă”.
Întrebarea presupune răspunsuri şi explicaţii concrete pentru ca poporul să înţeleagă că VINOVAT este numai şi numai CLASA POLITICĂ ÎN ÎNTREGUL SĂU, cu „aliaţii” ei dintre MILIARDARI, unii reprezentanţi ai MASS-MEDIA, LIDERI DE SINDICAT, BIROCRAŢI, etc.
În acelaşi timp, vom înţelege mai bine de ce în România, IPOCRIZIA, DEMAGOGIA şi DISPREŢUL UMAN au atins PAROXISMUL, dar sub forma PENIBILULUI.
Zi de zi, seară de seară, te cuprinde SCÂRBA văzându-i cum declară UNII cum nu mai pot ei de DRAGUL POPORULUI, ce fac ei pentru POPOR, iar alţii cum plâng pe UMERII POPORULUI.
Te cuprinde SILA când îi vezi pe toţi: politicieni, analişti, comentatori etc., cum ne dau lecţii de cinste şi morală prin ceea ce s-a încetăţenit a fi „teoria chibritului”.
În acelaşi timp, te întrebi cât de „aerieni”trebuie să fie aceştia, în esenţa lor, ca să nu-şi dea seama că ROMÂNII, de fapt, îi dispreţuiesc, tocmai pentru că „îi lasă în boii lor”?
Pentru a înţelege de ce întreaga clasă politică a ultimilor 20 de ani se face vinovată de „politică economică antinaţională”, să reliefăm în mod concret câteva din actele ei antiromâneşti care se pot califica direct ca „JEFUIREA AVUŢIEI NAŢIONALE”.
Este un adevăr care s-a desfăşurat timp de 20 de ani, sub lozinca „CONSTRUIM CAPITALISMUL ROMÂNESC”, prin PRIVATIZARE şi LICHIDAREA PROPRIETĂŢII PUBLICE. Numai că privatizarea a însemnat, pur şi simplu, JEFUIREA ROMÂNIEI şi a POPORULUI ROMÂN.
Avuţia naţională a fost făcută cu trudă şi cu banii plătiţi de popor la bugetul naţional şi, timp de 20 de ani, a fost vândută (privatizată) mai mult pe NIMIC.
CONCRET, iată despre ce este vorba:

1. RESURSELE SUBSOLULUI
- PETROL (M) – vândut pe „NIMIC” unui concern cu sediul într-o ţară fără o sondă de petrol, în schimbul unei redevenţe de doar 6%, printr-un CONTRACT SUSPECT DE ANTINAŢIONAL, încheiat în 2002-2003, cu drept de renegociere în 2014. BRITISH PETROLEUM plăteşte o redevenţă care ajunge şi la 50%.
STATUL ROMÂN este în situaţia de dependenţă faţă de PETROM şi, ca urmare a contractului, pierde aproximativ 3 miliarde EURO anual.
- GAZE NATURALE – producem 12 miliarde tone/an, care se vând unor „BĂIEŢI DEŞTEPŢI” la jumătate de preţ, astfel că statul pierde 800 milioane EURO anual, şi asta în timp ce populaţia plăteşte gazul rusesc la preţ foarte mare.

2. HIDROELECTRICITATEA
- produsă prin hidrocentralele construite înainte de 1989 (după 1989 nici măcar n-au fost parţial retehnologizate) şi demult amortizate, în loc să fie vândută la preţul pieţei (70 EURO/megaWatt/oră), este dată „BĂIEŢILOR DEŞTEPŢI” cu 20 EURO/megaWatt/oră, şi ca urmare statul mai pierde 500 milioane EURO pe an.

3. OBIECTIVE INDUSTRIALE DE FORŢĂ
SIDEX - a cărui valoare iniţială a INVESTIŢIEI a fost de două miliarde DOLARI - a fost vândut cu doar 20 milioane DOLARI şi, în consecinţă, noul proprietar a câştigat atât de mult (în detrimentul statului român), încât este astăzi printre primii miliardari ai lumii.
I.M.G.B – vândută unui concern norvegian cu numai 500 de mii de DOLARI, care, în loc să o valorifice prin producţie în cooperare cu România, a vândut-o pe componente, câştigând de cinci ori mai mult. În plus, este de menţionat că numai terenul întreprinderii, de 80 hectare, valora un miliard de EURO.
PETROMIDIA – investiţie de două miliarde DOLARI - a fost vândută cu doar 50 milioane DOLARI. În prezent, este definitiv înstrăinată, iar „PETROLISTUL” se face că uită că, în septembrie 2010, trebuie să-şi achite datoria de 600 milioane EURO către statul român (suma ar acoperi în mare parte diferenţa la bugetul pensiilor).
R.A.F.O – vândută pe „NIMIC”, deşi numai carburantul din rezervoare valora 100 de milioane DOLARI.
DACIA – după „privatizare”, timp de trei ani, n-a plătit la bugetul naţional nici TVA, nici impozit pe profit. În plus, a contribuit din plin şi la falimentul DAEWOO – CRAIOVA.
TRACTORUL – a fost lichidată, deşi, chiar în 2007, avea comandă la export de trei mii de unităţi.
ELECTRONICA – întreaga industrie a fost lichidată, deşi până în 1989 ea furniza tehnică de calcul la vârf, pentru tot CAER-ul – inclusiv U.R.S.S.
ALUMINĂ ORADEA – se vinde la fer vechi

4. ALTE STABILIMENTE
COMTIM – a fost vândut cu 0,75 DOLARI metrul pătrat, cu totul: pământ, dotări, animale.
FOND FORESTIER - ROMSILVA – jefuieşte patru milioane hectare, după bunul plac, plătind statului 20 milioane EURO anual, în loc de un miliard EURO, cât s-ar cuveni. S-a vorbit mult de defrişările sălbatice şi „mafia gaterelor”, care au condus în ultimă instanţă la desfiinţarea celor 70 fabrici de mobilă, în schimbul exportului deşănţat de buşteni.
RESURSE MINERALE – sunt speculate de „te miri cine”, încât statul pierde aproximativ 120 milioane EURO pe an.
AGRICULTURA şi COMPONENTELE – mecanizare, zootehnie, irigaţii, au fost jefuite prin „lichidare”, printr-un proces dirijat şi controlat încă din 1990.

NOTĂ:
Înainte de 1989 contribuţia agriculturii a fost enormă şi a reprezentat un pilon important în plata datoriei externe.
AZI:
- 3,5 milioane hectare sunt pârloagă;
- importăm peste jumătate din necesarul de carne şi alte produse agro-alimentare;
- spectrul foametei este tot mai ameninţător.

ALTE BUNURI şi FONDURI ale PCR, UTC, UASCR şi SINDICATE unde au ajuns?
Efectul social al jafului economic s-a produs în acest deceniu:
- în 1990, erau aproximativ 3 milioane pensionari şi cca. 9 milioane salariaţi;
- în 2003, erau 4,5 milioane pensionari şi 4,5 milioane angajaţi;
- acum a crescut numărul pensionarilor, rupându-se astfel orice echilibru.
Pe acest cadru, fondul general de pensii adunat până în 1989 era larg excedentar, numai că acest excedent a fost adăugat bugetului de stat până în 1998. Aşadar, bugetul de stat are datorii enorme la bugetul de pensii şi, din păcate, cei în drept „uită” acest lucru.
Atunci, de ce să reducem OTOVA cu 15% pensiile?
De ce această bătaie de joc, la cea mai numeroasă categorie socială – PENSIONARII – care, în durerea lor, acceptaseră să supravieţuiască cu puţinul ce-l aveau?

Ce ne-a mai rămas de făcut?
1. Domnule BĂSESCU, de două ori v-a acordat poporul român ÎNCREDERE, dar DEGEABA!
2. CUM NU VII TU ŢEPEŞ DOAMNE…