Când unii au votat ca alţii să ne bage mâna în buzunar

Istoria unei moţiuni eşuate

Marţi, 15 Iunie, a fost dezbătută de către camerele reunite ale Parlamentului României moţiunea de cenzură intitulată “Opriţi Genocidul Social” concepută şi redactată de Partidul Social-Democrat. Această moţiune a declanşat, probabil, una din cele mai dure lupte parlamentare ale opoziţiei cu puterea, în centrul demersului social-democrat fiind dorinţa de a opri aşa numitele legi ale sărăciei, legi care vor reglementa scăderea cu 25 % a salariilor angajaţilor bugetari şi cu 15% a tuturor pensiilor din România. Noi, social-democraţii, în mod evident, nu putem agrea asemenea măsuri, care sunt nejustificate din punct de vedere al politicii sociale, imposibil de suportat din punct de vedere economic de către cetăţeni şi fără efecte bugetare considerabile în planul economiilor şi al relansării economice a ţării. Sunt măsuri fără precedent în UE, unde nimeni nu s-a atins de pensiile oamenilor, iar în cazul salariilor reducerile maxime sunt de 10%. Mai mult de atât, organele financiare care au contribuit la împrumutul acordat României, respectiv, FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, nici nu au propus şi nici nu au agreat soluţiile propuse de Guvernul României şi preşedintele Traian Basescu, respectiv tăierea pensiilor şi a salariilor. O să încerc să vă redau un rezumat al Moţiunii de cenzură, pentru că e bine ca românii să ştie că social-democraţii au depus toate eforturile posibile pentru a le apăra interesele şi nivelul de trai cât de cât decent. (senator Dan Sova)

„Doamnelor şi domnilor miniştri,
Domnule prim-ministru,
Stimaţi colegi,

Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.
De data aceasta, însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.
Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale. Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă.
Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă. De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300.000 de firme sunt afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1800 de firme au fost afectate de criza). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura. Respingem abordarea actualei puteri care spune că nu a avut alte soluţii.
România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.
Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea, tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări substanţiale de salarii şi pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

[...]Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice. Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi neeconomice.
Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri mici şi foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a veniturilor bugetare.
Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice ci, mai ales, al incapacităţii de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor publice. Şi, atunci, întrebarea care se pune este ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de români în 2011….? Niciuna. Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele şi cheltuielile curente. Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale de la caz la caz.
• Poliţist 2000 lei – 25% = 1500 lei;
• Cercetător principal 2000 lei – 25% = 1500 lei;
• Medic primar 1600 lei – 25% = 1125 lei;
• Profesor 1400 lei – 25% = 1050 lei;
• Pensionar 678 lei – 15% = 576 lei;
• Şomer 450 lei – 15% = 382 lei.
Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale.
Prin efectul de domino social vor accentua criza şi nu o vor stopa.
Astfel:
România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;
- În consecinţă, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;
Ponderea în consum a familiilor cu cel puţin un angajat bugetar este de cca. 30%, iar ponderea consumului în PIB de cca.60%;
Rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15% ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracţie a PIB pe ultimele 7 luni ale anului de 1,6%;
La aceste scăderi se adaugă şi impactul scăderii cu 15% a pensiilor. Pensionarii nu au de obicei economii care să joace rol de tampon. Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora.
Este frecventă situaţia familiilor cu 2 pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând nici un alt factor compensator.
Cumulat, efectul scăderii salariilor şi pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea PIB între 2% şi 4% până la sfârşitul anului 2010.
Astfel recesiunea nu va putea fi evitată în 2010 şi ea se va situa de la 3% până în 5,5% (având ca reper evoluţia PIB pe trimestrul I şi în absenţa măsurilor reale de reducere a cheltuielilor).
Aceasta se va repercuta şi asupra veniturilor bugetare.
Având în vedere datele execuţiei bugetare în anul 2009 şi cunoscând faptul că efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare, şi asupra scăderii economiei.
Veniturile din impozitul pe salarii şi din CAS scad direct proporţional cu scăderea salariilor (25%) , iar încasările din TVA scad proporţional cu scăderea consumului (15% în scenariul median).

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7-1,2% din PIB într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită). Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru a fost de doar 2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat, cca.75% îşi pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie (doar unul dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%. Rezultă că între 60 şi 70% din familiile în care un membru cel puţin lucrează la stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de consum curent, faţă de 25% în prezent.
În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor şi altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu – fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor – nu pot asigura relansarea economiei româneşti.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic şi social. Cheltuielile bugetare au o componentă inerţială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal. Nu trebuie să oprim brutal consumul şi să scădem brutal cheltuielile când economia încetineşte oricum:
• În primul rând cu plata facturilor la utilităţi;
• Nu pot fi reduse salariile şi pensiile şi în paralel majorate preţurile la utilităţi;
• Operatorii de distribuţie gaze naturale solicită majorarea cu 15-18% a tarifului de distribuţie gaze, atenţionând asupra creanţelor de ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie termică din marile oraşe;
• De asemenea, Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze naturale.
• OMV Petrom solicită o majorare a preţului gazelor naturale din producţia internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din producţia internă au înregistrat o creştere cu 10%. De asemenea solicită şi accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului Naţional de Transport cu cel al Ungariei şi Bulgariei pentru a exporta gaze naturale din România, fapt ce va genera o creştere bruscă a preţului la consumatorul final;
• Totodată furnizorii de energie electrică solicită Guvernului plata restanţei de 320 mil. € pentru energie electrică furnizată la SNCFR, precum şi restanţa de cca. 20 mil. € pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea de irigaţii;
• Peste toate acestea, anularea subvenţiei pentru încălzire va genera o creştere a preţului la factura pentru căldură şi apă caldă pentru iarna viitoare cu 200-300%;
• Producătorii de energie termică nu au Programul de iarnă aprobat de Guvern. Nu au subvenţie. Statul are restanţe la aceşti producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1500 mld. lei vechi, până la 7000 mld lei vechi;
• În aceste condiţii, putem spune că la iarnă va creşte numărul restanţierilor la plata facturilor la încălzire, precum şi numărul deconectărilor la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic şi apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de graţie, cu care vom compromite definitiv orice şansă pentru Sistemul centralizat de alimentare cu apă şi căldură, cu atât mai mult promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă;
• Producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare cu energie electrică pentru irigaţii, pentru că statul nu a plătit restanţa pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură nici un leu în acest sens;
• Implicaţiile se vor regăsi asupra producţiei agricole, cu atât mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride şi secetoase.
În condiţiile în care bugetarii sunt blocaţi în credite bancare de 4,8 mld.€, iar ponderea în PIB a creditelor neperformante continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii şi pensionarii vor mai putea lua credite pentru a-şi plăti facturile ca în anii anteriori.
Odată cu tăierea salariilor şi pensiilor, ajutorului de şomaj, vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puţin 10% - 15% faţă de anul trecut.

Citeva precizari as vrea sa fac, sa adaug la cele spuse in motiune si care ilustreaza, in opinia mea, usurinta pe care o afiseaza Guvernul Boc in sacrificarea populatiei sarace. Toti ne-am fi asteptat ca aceste masuri sa aiba efecte bugetare majore. Totusi, realitatea este foare diferita. Astfel, taierea pensiilor si salariilor la nivelul propus de Guvernul Boc nu aduce o reducere a cheltuielilor in PIB decit de 1,56%. Prin taierea doar a salariilor, Boc aduce la bugetul general consolidat ridicola suma de 127.610.126 Euro. Dar si mai ridicol ca exemplu este taierea indemnizatiei de crestere a copilului pina la 2 ani. Astfel, pentru cele 180.000 familii care beneficiaza de acest ajutor, reducerea de 15% va aduce bugetului de stat o economie lunara de 1.500.000 euro.

Guvernul Boc înţelege să sacrifice populaţia pentru economii minime la bugetul de stat şi, ca să nu se creeze impresia ca aş prezenta cifrele doar parţial, am să vă spun că economia totală lunară la buget în urma scăderii tuturor salariilor, pensiilor şi ajutoarelor este de 279.000.000 euro, adică, 0,23% din PIB. Pentru această cifră ridicolă pentru bugetul de stat, dar foarte importantă când judecam la nivel individual pentru fiecare cetaţean şi familie afectaţi de aceste măsuri, Guvernul Boc înţelege să sacrifice din nou oamenii nevoiaşi ai acestei ţări doar pentru a nu se atinge de clientela de partid. Şi când vedeţi exact realităţile, vă rog să apreciaţi dumneavoastră singuri dacă ce am spus mai sus este slogan de partid sau e pură realitate.“

Senator Dan ŞOVA

Republica Şopârliţa

În aceste vremuri de criză, acum când se vorbeşte tot mai des de o nouă reformă administrativă datorată, evident, neputinţei bugetare, în judeţul Olt poate fi înfiinţată Republica Şopârliţa, în teritoriul cuprins de comuna cu acelaşi nume, situată la răspântia dintre Caracal şi Balş.
Aici, prin stăruinţa primarului Cristinel Neagu, cel care a fost dat afară din partidul din care a fost ales, pentru că a pus cetăţeanul pe primul loc, s-a reuşit asigurarea chiar şi a independenţei energetice. Administraţia locală a achiziţionat de la o unitate militară din judeţul Cluj, un grup generator, care funcţionează pe bază de carburant lichid, puternic, capabil să susţină, în cazul unei pene de curent, întreaga reţea electrică a localităţii.
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că aici nu există nici o palmă de pământ nemuncit, starea, mai mult decât bună a infrastructurii locale, se poate proclama, în orice clipă, Republica Şopârliţa. Preşedinte interimar, până la primele alegeri libere, poate fi numit Cristinel Neagu. Ar fi a doua republică autonomă din istoria ultimului secol. Prima s-a numit Republica Ploieşti, bombardată însă de americani, imediat după declararea autonomiei. Acum, având în vedere existenţa scutului antirachetă, peste Republica Şopârliţa nu se poate abate urgia aliaţilor. (M.C.)