7 zile în subsidiar

Ioan Ciugulea a concesionat Pădurea Sarului

E sigur, e din ce în ce mai clar: o dată pe săptămână, patronul de la Pădurea Sarului se dă la o parte şi predă afacerea sa, cu mici bicarbonaţi cu tot, vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Olt, Ioan Ciugulea. Atunci, în ziua respectivă, aici, au loc mese gratuite pentru toţi cei care, nemâncaţi sau pofticioşi, aflaţi pe drum, opresc să deguste preparatele culinare de la cârciuma respectivă. Inaugurarea acestui gen de protocol s-a făcut în prezenţa unor primari liberali, care au fost acum câteva zile la chef cu filantropul numărul unu al judeţului Olt. La următoarea escapadă, invitaţii au voie să-şi aducă, de acasă, toate rudele, toate neamurile, până la gradul şapte, inclusiv. Plăteşte Ioan Ciugulea.

Misiune imposibilă pentru Jandarmerie

Sunt unii care chiar primesc degeaba leafă de la stat. Iar asta se întâmplă să iasă din când în când la suprafaţă. În urmă cu câteva zile, plimbându-se prin zona de la Expo Flora, un jandarm slătinean, plătit pentru o asemenea plimbare, şi-a pierdut staţia radio din dotare. Staţie care nu este chiar atât de mică încât să scape cumva pe crac, în jos, printr-un buzunar rupt de la pantaloni. Respectivul dispozitiv are exact forma unei cărămizi, iar pierderea sa, din neatenţie, este scuzabilă tot aşa cum respectivul jandarm s-ar fi pomenit în mijlocul străzii cu pantalonii căzuţi în vine.
S-a creat imediat o echipă mixtă de cercetaşi de la Jandarmeria slătineană, echipă care a căutat şi, până la urmă, pe baza unui pont dat de un pui de ţigan isteţ, au recuperat dispozitivul domnului gură-cască. În aceste condiţii, data viitoare, când se va afla în misiune, jandarmul neatent va trebui să aibă după el şi doi însoţitori. Nu de alta, dar cine ştie, poate uită să meargă pe stradă în sensul stabilit de către organul superior ierarhic!

De ce n-are ursul coadă şi UNPR Olt sediu?!

Puţini români ştiu că în ţara lor, după ploile de la începutul primăverii, a mai apărut un partid. Acesta se numeşte UNPR, în traducere liberă, Uniunea Naţională pentru Progresul României, cel mai mare partid din ţară, dacă ne raportăm la numărul de traseişti politici care se află în el. Traseişti care, de altfel, au şi înfiinţat acest partid. Ca-n bancul ăla cu „Tatăl beţiv şi mama curvă”. Ei bine, acest partid, serios condus la Olt, de un caracter puternic, aşa cum este domnul Jenel Copilău, nu are sediu. Şi asta, în timp ce pe stradă mii de oameni caută locul unde se află UNPR-ul. Ar fi bine ca ei să primească de urgenţă un spaţiu cât mai central, între PSD şi PNL, căci cine pleacă de la unii, de la alţii, trebuie să ajungă, fără prea mare efort, în noul partid!

Ne-a mai rămas ceva de făcut: simpozioane

În perioada cuprinsă între 26 mai şi 4 iunie, cu ocazia Săptămânii europene a IMM-urilor 2010, IPA CIFATT - Sucursala Craiova şi Camera de Comerţ şi Industrie Vâlcea, cu nişte parteneri şi cu nişte colaboratori, realizează nişte workshop-uri din seria fantastică a propulsării campionilor în afaceri. Manifestările sunt organizate cu scopul de a informa firmele din Oltenia despre ajutorul de care pot beneficia pentru creşterea competitivităţii. La dispoziţia firmelor se pun de toate: servicii, asistenţă, cooperări comerciale, promovări de piaţă, programe europene de finanţare de fonduri. La Slatina, manifestarea are loc pe 28 mai, la Consiliul Judeţean, acolo unde, mai acum câteva luni, un preşedinte chema gardienii să-l evacueze pe primarul Darius Vâlcov. Acest gen de pierdere de timp este exact ce-i trebuie românului aflat în criză. Noi ştim cel mai bine să facem simpozioane şi alte chestii de acest gen, atunci când ţara arde. Dar, după aceste simpozioane, nu vă aşteptaţi să se termine criza şi să înceapă chestia aia ştiinţifico-fantastică denumită relansare economică!

S-a schimbat primarul la Brebeni?

De când lumea, până să se inventeze criza, şi chiar şi în timpul acesteia, unii spun că şi după, primarii din România îşi trag şi ei câte un client pe lângă casă, cu care îşi rezolvă nişte nevoi, de orice fel ar fi acestea: fie pentru comunitate, fie pentru ei şi pentru imediata necesitate. Omul bun la toate în comuna Brebeni este Olteanu’, cel care are în Slatina o benzinărie, de unde unii chiar îşi alimentează maşinile. Drept urmare, prin comuna Brebeni, acolo unde, în 2008, oamenii au votat un om înstărit ca să nu mai fie furaţi, se joacă de zor dansul pinguinului. Adică, cetăţeanul îşi dă coate întrebându-se cum este posibil aşa ceva: ca tot ce e de făcut în Brebeni să le facă un singur om? Asta, în timp ce pe piaţa locală de antreprenoriat sunt mulţi dintre cei care pot să realizeze plus-valoare în comuna natală.

Cu apele de sub podul care nu va fi construit niciodată ajungem şi noi în lumea bună

Corabia, oraşul în care nu se întâmplă nimic, ajunge, în medie, de două ori, la trei ani, în prim-planul agenţiilor de presă naţională. Asta, nu pentru că aici s-ar întâmpla fenomene care să fie contrare crizei lui Băsescu sau cine ştie ce alte grozăvii! Ci, pur şi simplu, aici, cu o periodicitate dată de jocul hazardului, apele Dunării se revarsă peste mal, spre portul oraşului. Ultima oară, acest lucru s-a petrecut în seara zile de 23 mai, până spre dimineaţa zilei de 24, atunci când pe faleza unui port reabilitat cu o căruţă de bani, pe care nu-l mai foloseşte nimeni, au venit apele Dunării. A fost doar o sperietură, căci în oraşul Corabia mai multe pagube decât guvernarea Boc nu poate face nimeni.

Pe pariu: Nicolae Stan va vota pentru căderea lui Boc!

A plecat acum o săptămână de la PDL în grupul independenţilor. Nemulţumit ca întotdeauna, deputatul Stan are dreptate când spune că lucrurile merg prost, iar guvernanţii nu ştiu ce-i de făcut cu o ţară care se scufundă, în timp ce, exact ca pe Titanic, orchestra mai bagă de-o sârbă, de-o horă. Iminenta moţiune de cenzură anunţată de PSD, cea care poate să trântească acest guvern, ar putea primi susţinere de la unii, de la alţii. Iar dacă ar fi să fie aşa, printre susţinători se află cu siguranţă şi deputatul Stan, deputat care, în urmă cu doar câteva săptămâni, declara într-un interviu acordat Ziarului de Olt că cel mai mare rău care i se poate întâmpla României în această perioadă este exact guvernul care conduce această ţară. Iar deputatul Stan poate pune umărul la înfăptuirea acestui obiectiv.

Cinci luni de chin…

…a însemnat ultima parte a vieţii pentru poliţistul Constantin Gongea. În ianuarie 2010, într-un moment de rătăcire, ajutorul de şef de post de la Brastavăţu, pe fondul unei presiuni psihice de neimaginat, la care era supus de către un colaborator de-al său, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a lovit uşor, cu maşina de serviciu, două persoane. În urma incidentului, Gongea şi-a tras un glonţ în cap, cu arma din dotare. Medicii au încercat în zadar să-l ţină în viaţă, până când complicaţiile au generat nişte procese ireversibile în organismul slăbit al celui care a săvârşit un asemenea gest, necugetat. Din spital în spital, pentru viaţa sa nu s-a mai putut face nimic. Decesul a survenit pe 21 mai, iar cine are de tras învăţăminte de aici ar trebui să le tragă. În primul rând, cei care coordonează activitatea poliţiştilor de ţară, unde, de obicei, presiunile psihice venite pe relaţia şef-subordonat se regăsesc în foarte multe cazuri.

Cinci mii de probleme, în viitorul imediat

În judeţul Olt, sunt douăzeci de mii de bugetari, adică, oameni care muncesc la stat, oameni care ştiu că timpul trece, iar leafa merge. Sub iminenta stare de faliment a statului român, în condiţiile măsurilor deja anunţate, cele care vizează 25% din totalul personalului bugetar, nu este exclus ca, în cel mai scurt timp, 25% dintre bugetari, adică, cinci mii de oameni, să plece acasă. Iar de acasă la serviciu, mai departe, este foarte greu pentru ei. Căci este aproape imposibil să convingi un birocrat să priceapă că munca înseamnă şi altceva decât mutatul unor hârtii de pe un birou pe altul sau chiar pe acelaşi birou.

O victorie degeaba

În ultima etapă a Ligii a III-a, în seria în care activează şi echipa de fotbal finanţată de către Consiliul Judeţean Olt, cea care poartă numele unei prestigioase companii industriale din Slatina, nu s-a produs nici o surpriză. Cei care trebuiau să câştige au câştigat, iar cei ce trebuiau să piardă au pierdut. Pe primul loc, după un 6-0 obţinut în deplasare, se află cei de la Târgovişte, iar slătinenii care au câştigat chinuit acasă, cu Ionuţ Luţu pe teren, debutant, vreme de câteva minute, căci atât îl duce condiţia fizică, sunt bine-mersi pe locul doi. Loc care nu asigură nici o posibilitate directă de promovare. Ci doar posibilitatea unui iminent decont pentru cei care nesăbuit au permis risipa banului public pentru obţinerea unei contraperformanţe. Una care se prefigurează în contextul în care cele două pretendente la promovare, Slatina şi Târgovişte, se vor întâlni faţă în faţă, la Târgovişte.

Ultimul mohican se numeşte Mihai Răduţ

Pe vremuri, dar nu prea îndepărtate, Slatina era o pepinieră recunoscută la nivel naţional, în ceea ce priveşte recolta de tinere talente care reuşeau să ajungă fotbalişti de frunte într-un campionat mult mai valoros decât cel de acum, dar care se afirmau şi peste hotare, în fotbalul mare. După o pauză de câţiva ani, în care tradiţia s-a întrerupt, iată că pentru mişcarea sportivă olteană mai apare o gură de oxigen, dată de convocarea la naţionala lui Răzvan Lucescu, pentru nişte amicale pe care le joacă România, a lui Mihai Răduţ, un slătinean în vârstă de 20 de ani, care joacă în prezent la Internaţional Curtea de Argeş. Fiul lui Valică Răduţ, fost jucător la FC Olt, şi Metalurgistul Slatina, Mihai are o şansă de a aminti unora care deja au devenit nostalgici că fotbalul slătinean mai produce şi promovează valori, din când în când, ce-i drept.