OPINII

Despre soluţiile anticriză

de prof. Ion PĂTRAŞCU

Acestea trebuiau luate în trepte, începând cu primăvara anului 2008, atunci când au apărut şi primele semne evidente ale crizei, aşa cum au făcut alte state care, în prezent, sunt în faza de depăşire a crizei şi relansării economice.
Acum, este evident faptul că răspunderea pentru această pierdere de timp şi, în consecinţă, pentru haosul actual, aparţine tuturor partidelor politice.
Tocmai de aceea, acum, în ceasul al 12-lea, clasa politică trebuie, ca o condiţie de bun-simţ, să înceteze cu acuzele şi injuriile reciproce şi în sprijinul solidarităţii cu poporul, să acţioneze unitar.
A mai rămas totuşi un timp minim necesar pentru a evita colapsul naţional. Vom sugera, ca atare, un punct de vedere, aşa cum procedează mulţi cetăţeni români.
În acest moment, în România, totul, dar absolut totul, trebuie subordonat la trei comandamente cu un caracter economico-social concret, dar care presupune măsuri excepţionale, chiar radicale, însă aplicate foarte raţional:
I. CUM ASIGURĂM UN DEFICIT BUGETAR DE MAXIMUM 6,8%?
II. CUM TREBUIE ÎNCEPUT PROCESUL DE REDRESARE ECONOMICĂ PENTRU CA ROMÂNIA SĂ PRODUCĂ?
III. CUM FINANŢĂM ACEST PROCES?

I. Credem că cele suportabile şi, în acelaşi timp, eficiente, ar fi următoarele măsuri care să nu producă dezechilibre necontrolabile:
1. a) REDUCEREA CHELTUIELILOR, de care se vorbeşte şi PRO şi CONTRA, nu trebuie făcută prin „tăieri planificate”, undeva, într-o cancelarie, căci este o metodă simplistă şi contra-productivă, ci prin:
- dimensionarea de personal, nu în mod global, ci pentru fiecare tip de instituţii bugetare şi companii de stat, pe baza unor criterii stabilite cu exactitate matematică de către guvern
Am putea sugera în acest sens ca fiecare instituţie, începând de sus până jos, fără excepţie (de la PARLAMENT, ADIMINSTRAŢIE PREZIDENŢIALĂ, GUVERN etc., până la ultima instituţie locală) să funcţioneze pe baza unei ORGANIGRAME, stabilită prin grija GUVERNULUI, pe baza unor criterii extrem de exacte, strânse şi concrete. Operaţiunea va putea fi uşor demarată, căci asemenea organigrame se pot întocmi în câteva zile.
Îndrăznim câteva sugestii concrete:
- cea mai reprezentativă instituţie administrativă - PRIMĂRIA - care, înainte de 1989, s-a dovedit foarte eficientă, deşi funcţiona cu foarte puţini angajaţi, are astăzi un personal foarte numeros (primăria unui municipiu avea până la 50 de angajaţi, iar azi are multe sute; a unei comune a crescut de la şase angajaţi la câteva zeci de angajaţi), în totală discordanţă cu activitatea economico-socială în cădere şi cu populaţia care, la foarte multe comune, s-a înjumătăţit prin apariţia unor comune noi.
- INSTITUŢIILE DECONCENTRATE: pe de o parte, s-au înmulţit în mod nejustificat, iar pe de altă parte, personalul angajat s-a dublat sau, pur şi simplu, s-a triplat, în timp ce eficienţa este foarte scăzută. Sigur, exemplele pot continua!
Trebuie, în acelaşi timp, acceptat şi faptul că sunt unităţi care nu pot funcţiona pe bază de organigramă. Spre exemplu, unităţile de învăţământ, unde încadrarea cu personal didactic este exactă – matematic - în funcţie de număr de elevi, clase de elevi şi norme didactice precise. Cu alte cuvinte, aici este „bob numărat” şi este inexplicabilă decizia de a desfiinţa 15 mii de posturi didactice. Credem că asemănător stau lucrurile şi în spitale sau alte instituţii. E însă treaba ministerelor de resort să pună ordine şi să înlăture panica şi neliniştea.
b) REDUCEREA NUMĂRULUI DE ŞEFI la minimum necesar. De ce atâţia secretari de stat, directori şi adjuncţi de la centru până la locale?
c) DESFIINŢAREA IMEDIATĂ, DAR REALĂ, a tuturor instituţiilor şi agenţiilor care s-au dovedit inutile, paralele sau pur şi simplu clientelare!
d) REDUCEREA drastică a mijloacelor de transport de la toate instituţiile şi companiile de stat (realitatea,la acest capitol, dinainte de 1989, poate fi luată ca model).
În plus, cele care rămân, să fie numai de provenienţă autohtonă!
e) DESFIINŢAREA IMEDIATĂ a tuturor indemnizaţiilor care se acordă, în afara funcţiei, pentru diverşi consilieri, de orice rang şi cei asimilaţi lor, membrii în C.A., membrii în A.G.A şi alţii de acest gen!
f) REDUCEREA cheltuielilor pentru deplasări şi alte acţiuni de acest gen (telefoane, chirii, ş.a.m.d) la minimum necesar (aici cel mai prost exemplu îl oferă unii PARLAMENTARI, care, pe deasupra, se mai şi „pretind”)
g) Având în vedere multele nereguli, GESTIONAREA bugetelor de venituri (indiferent de provenienţă) şi cheltuieli, să se facă sub controlul riguros al organismelor de finanţe, pentru a evita risipa de resurse financiare pe obiective inoportune acestei etape gen: PATINOARUL de la BRAŞOV, SALA DE SPORT de la RĂCHIŢELE sau pe manifestări costisitoare.

2. MODIFICAREA URGENTĂ A LEGII SALARIZĂRII UNICE (paradoxal, dar criza este un moment oportun) pe un raport de 1 la 5, astfel că salariul minim să fie gândit undeva la 700 – 1.000 lei, iar cel maxim la 3.500 – 5.000 lei al PREŞEDINTELUI.
De această dată, LEGEA trebuie să fie foarte clară, pentru a fi aplicată de către cei îndreptăţiţi „ad-literam”. Aşa ar fi momentul să se elimine toate adaosurile şi sporurile nejustificate, astfel ca toate adaosurile să se ridice la maximum o treime din salariul de bază.

3. RENUNŢAREA la orice forme şi mijloace de premiere şi stimulare, până la 31.XII.2010!

4. Ajustarea sistemului de IMPOZITARE pentru ca cei care au venituri mari, bunuri şi averi mari, să plătească impozite mari, chiar dacă va trebui să se conceapă în altă manieră ţi oportunitatea cotei unice, cel puţin pe o perioadă de timp.

5. PLATA AJUTOARELOR SOCIALE trebuie făcută numai cu avizul organelor de finanţe şi numai pe baza unor criterii foarte exacte, iar beneficiarii să presteze munci utile pentru comunitate.

6. REANALIZAREA COTEI T.V.A în vederea menţinerii la un nivel de echilibru, prin scăderea acesteia la alimente şi creşterea ei la obiectele de lux.

7. REGLEMENTAREA SISTEMULUI DE PENSII prin aprobarea noii LEGI, aplicabilă tuturor cetăţenilor, bazată pe principiul contributivităţii. Aplicarea ei să înceapă cu 1 IULIE, menţinând în mod expres că odată cu intrarea ei în vigoare să atragă toate celelalte reglementări referitoare la pensii.
Recalcularea pensiilor care nu au fost acordate pe principiul contributivităţii se poate face în cel mult 20 de zile.
În legătură cu măsura de reducere a tuturor pensiilor cu 15% surprinde că guvernul nu este capabil să găsească suma necesară de 500 milioane euro. Nu trebuie să fii mare SPECIALIST în a găsi soluţii şi sugerăm următoarele:
a) printr-o operaţie de SCĂDERE a surplusului rezultat din calculul pensiilor acordate în afara LEGII 19.
b) prin ADUNARE a sumelor de următorul gen:
- datoriile către stat ale unor miliardari cum ar fi „PETROLISTUL” ce trebuie somat să-şi plătească urgent cele 600 milioane euro care ar acoperi dintr-un foc diferenţa de pensii
- obligaţiile pe care le au DIVERSE AFACERI: cazinouri, jocuri de noroc, loteria şi altele de acest gen
- sume încasate prin diverse donaţii şi acţiuni gen cele propuse de patronul de la echipa de fotbal PANDURII TÂRGU-JIU
- sumele care le-ar putea vărsa la bugetul naţional (chiar al pensiilor), măcar cei 500 de miliardari care s-au simţit onoraţi să fie nominalizaţi în „CARTREA CU PRICINA”, demonstrând în mod practic SOLIDARITATEA faţă de pensionari.

8. TRANSFORMAREA combaterii CORUPŢIEI, FRAUDELOR şi EVAZIUNII FISCALE, într-o BĂTĂLIE de „CARE PE CARE”, pentru a recupera măcar 50% din cele 30 miliarde euro în cauză (este semnificativ angajamentul ministrului de finanţe în acest plan).
Pornind de la asemenea măsuri (pot fi şi altele), pe baza unor analize temeinice, guvernul putea să vadă dacă e necesar, cum şi cât să reducă fondul general de salarii pe tipuri de INSTITUŢII şi COMPANII şi în nici un caz pe fiecare salariat, la fel şi pentru pensionari.
Nu ştiu ei, guvernanţii, că românul, prin factura lui psihică, atunci când îi explici în mod cinstit, documentat şi cu atenţie, echitabil, este foarte înţelegător. În plus, tot ameninţând cu cazul GRECIEI, se face un deserviciu, pentru că românii ştiu că salariu acolo este de câteva mii de euro pe lună, iar pensiile sunt de sute de euro lunar. Mai mult, sunt multe ţări în EUROPA unde câştigurile sunt foarte mari, iar reducerile se ridică la aproximativ 5% (nu 25%).

II. REDRESAREA ECONOMICĂ
Pentru că societatea trebuie să funcţioneze economic şi să absoarbă forţa de muncă disponibilizată, se impun urgent măsuri de relansare a sectoarelor, cel mai uşor pretabile şi rentabile cum ar fi:
1. AGRICULTURA cu ramurile colaterale şi ramurile industriale ajutătoare.
Înainte de a se gândi la resurse este necesară instituirea unei forme organizatorice eficiente, astfel ca întreaga suprafaţă arabilă să poată fi cultivată. Acestea pot fi asociaţii, firme, cooperative, etc. şi vor întruni acordul a aproximativ 90% din proprietarii de pământ (probabil posesorii celor peste trei mil. hectare necultivate), având în vedere vârsta lor şi lipsa resurselor financiare. În acest caz, de reuşită se va demonstra eficienţa organelor agricole centrale şi locale.
Numai cultivarea pământului va conduce la crearea condiţiilor pentru relansarea componentelor: ZOOTEHNIE, IRIGAŢII, ÎMBUNĂTĂŢIRI FINANCIARE, LEGUMICULTURĂ, POMICULTURĂ.
În acest cadru este posibilă relansarea ramurilor industriale ajutătoare: construcţia de tractoare, de maşini agricole, îngrăşăminte chimice, prelucrarea produselor agro-alimentare, etc.
2. CĂI DE COMUNICAŢIE şi TRANSPORTURI rutiere, feroviare, fluviale, prin lucrări de reparaţii, întreţinere şi modernizare.
3. CONSTRUCŢII – cele strict necesare cum ar fi locuinţele şi anexele aferente pe baza unui program foarte realist, punând capăt luxului şi extravaganţei în domeniu.
Credem că mai sunt şi alte sectoare.

III. FINANŢAREA
Prin utilizarea judicioasă şi economică a resurselor ce se pot investi din:
- VENITURI REPARTIZATE CU SIMŢ DE RĂSPUNDERE DE LA BUGETUL DE STAT
- FONDURILE EUROPENE accesate în întregul lor
- EVENTUALE ÎMPRUMUTURI CU DESTINAŢIE PE INVESTIŢII
- DEBLOCAREA UNOR SUME IMPORTANTE DE LA B.N.R – aşa cum vor crede specialiştii că este legal.

EXECUTIVUL are datoria de a pregăti PACHETUL LEGISLATIV pentru aceste trei COMANDAMENTE şi trecut prin PARLAMENT sub forma asumării răspunderii guvernamentale.