INTERVIU despre starea naţiunii
cu Lavinia ŞANDRU

«Mie îmi pasă de viitorul Românei»

E clar: suntem ţara absurdului. În România, şi copiii sunt de vină pentru că nişte guvernanţi care şi-au dat puterea de la unii la alţii nu au fost în stare să conducă această ţară. Când, în urmă cu mai bine de trei ani, în Parlamentul României, în Camera Deputaţilor, iniţiativa Laviniei Şandru devenea lege, cea prin care mămicile beneficiau de cadrul principiului contributivităţii, atunci când se află în perioada de îngrijire a copilului nou-născut, se făcuse o dreptate. Practic, nici nu trebuie căutat numărul acestei legi. Ea se numeşte simplu: Legea Lavinia Şandru!
Însă, românii au darul de a distruge şi un lucru bine făcut. Asta se întâmplă în timpul Guvernului Boc, când legea susţinută de Lavinia Şandru a fost amendată de către o putere care îşi caută bani pentru protocol în scutecele copilaşilor, în contextul general al unei crize care iar ne-a luat pe nepregătite.
Pe seama acestei situaţii, în contextul falimentului societăţii româneşti, Lavinia Şandru ne-a acordat un interviu. Un scurt interviu, sub semnul unui strigăt de disperare... (A.D.)

- Doamna Şandru, vrem să ştim dacă se mai poate şi altceva mai grav în ţara asta decât să iasă mamele cu copii mici în braţe?

- Este regretabil, iar eu chiar am zis că actualii guvernanţi sunt atât de incapabili încât au ajuns să ia bani de la mame şi de la copii. Asta nu se poate şi, în mod normal, ar trebui ca acum să asistăm la ultimele zile ale Guvernului Boc, ceea ce preconizez că va reprezenta şi pasul următor.

- Şi nu credeţi că este normal ca cineva care săvârşeşte un atentat la viitorul acestei ţări, la copiii de astăzi, e cazul să spună public că n-a fost în stare, să plece acasă şi lase pe altul mai bun să încerce?

- Ba da, este exact ceea ce am cerut şi noi acestui guvern: să depună armele şi să plece, pentru că nu putem accepta o reducere a indemnizaţiei pentru mămici. Acest lucru este, aşa cum şi dumneavoastră spuneaţi, un atentat la viitorul României, iar această indemnizaţie nu este o pomană şi se ştie cât de greu am reuşit să facem legea. Ea este practic o investiţie în capitalul uman şi Emil Boc a spus că nu va face rabat de la investiţii în perioada de criză şi, totuşi, începe să facă. Repet: este o investiţie în viitorul României şi nu putem renunţa, pentru că asta ar însemna să renunţăm la viaţa noastră pe viitor, la viaţa unei întregi naţiuni. Nu putem să renunţăm la cei care, în viitor, vor construi naţiunea română. Ei nu pot fi nişte copii pe care să-i găsim aruncaţi la gurile de metrou sau în gări, ci vor fi nişte copii care vor construi statul acesta.

- Când minte sau când anume nu spune adevărul domnul prim-ministru Boc, atunci când vorbeşte despre principiul sacru, fundamental, al contributivităţii? Mamele primesc, în virtutea legii promovate de dumneavoastră, indemnizaţie exact în funcţie de acest principiu, pe care îl declamă ca unic în sistemul social din această ţară, însuşi domnul Boc…

- Eu cred că nu mai ştie nici el despre ce vorbeşte. Noi exact principiul contributivităţii l-am avut în vedere atunci când am făcut legea şi, totodată, am şi acceptat plafonarea acestei indemnizaţii. Noi, mamele, suntem primele care s-au solidarizat cu poporul român, cu ceilalţi cetăţeni în momentul în care ţara a intrat în criză, pentru că am acceptat să se plafoneze indemnizaţia. Nu ştiu de ce nu se întâmplă acest lucru şi cu alte venituri, pentru că atunci vă asigur că nu o să mai avem discuţii. Mamelor li se cuvine indemnizaţia datorită contribuţiei pe care o au la bugetul de asigurări sociale, au contribuit până la intrarea în concediu, o vor face şi după, şi de aceea consider că este chiar jenant că am ajuns să discutăm despre 66 de mii de bebeluşi, pentru că atâţia sunt cei vizaţi. Iar pur şi simplu, economia la buget este de 0,02% din PIB. Atunci întreb pentru ce? Pentru ce să călcăm în picioare viitorul României şi pentru ce să mai suportăm Guvernul Boc?

- Care sunt măsurile de protest cele mai adecvate acestei situaţii limită?

- Vreau să se ştie că eu, luni, am cerut mămicilor şi celor care susţin această cauză să poarte în piept o mică bucăţică de tricolor. Prin asta vrem să fim solidari şi să arătăm că ne pasă cu adevărat de viitorul României. Toţi cei care ne sunt aproape şi toţi cei care ne sprijină, inclusiv pe cititorii ziarului dumneavoastră, îi rog frumos să-şi pună în piept această mică bucăţică de tricolor! Înseamnă că suntem uniţi în nişte momente grele pentru România.

- Nu vă este frică de faptul că aţi putea fi catalogată de oamenii care formează aşa-zisele servicii ce lucrează în slujba ţării, ca fiind o persoană publică ce atentează la statul de drept? Se poartă asta…

- Nu suntem în campanie electorală şi nu este nicidecum vorba de însemnul naţional pe care-l poartă un partid. Vorbim aici de însemnul naţional, pe care cetăţenii României şi-l pun în piept. Americanii îşi pun steagul peste tot, de la pixuri la blugi şi sunt mândrii că sunt americani. Eu sunt mândră că sunt româncă. Eu sunt mândră şi mie îmi pasă de viitorul Românei şi vreau să ridic drapelul nostru peste tot: şi în ţara asta, şi în lume! Să-i facem pe toţi în lume să se uite cu admiraţie la România şi la români. Pentru asta însă trebuie să muncim cu toţii şi să fim solidari!