Lester Brown, preşedintele Earth Policy Institute,
şi Ion Iliescu, primiţi la Senat de Ion Toma

Marţi, 18 mai 2010, preşedintele Partidului Social Democrat Olt, senatorul şi, totodată, liderul grupului PSD din Senatul României, Ion Toma, a avut o întâlnire cu fostul preşedinte al statului, Ion Iliescu, alături de care au mai fost şi Lester Brown, preşedintele Earth Policy Institute, senatorul Doina Silistru, secretar al Senatului, Nicolae Moga, vicepreşedinte al Comisiei de Apărare Ordine Publica şi Securitate Naţională, Viorel Arcaş, vice-lider al grupului PSD, precum şi senatorul Florian Coca, membru al Comisiei pentru Muncă, Familie şi Protecţie Socială.
Trebuie spus că întâlnirea de marţi a avut loc la puţin timp după ce Academia Română şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Silvice au decis să-i acorde lui Lester Brown, autor a numeroase cărţi pe probleme de mediu şi societate şi fondatorul unor organizaţii nonguvernamentale, cu acelaşi domeniu de activitate din Statele Unite, titlurile de Membru de Onoare şi, respectiv, Doctor Honoris Causa.
Altfel, departe de a fi o vizită protocolară, discuţiile au abordat îndeosebi problemele dificile cu care se confrunta în prezent societatea românească, în acest sens, omul de ştiinţă american precizând că: „Guvernul român pare să fie neobişnuit de incompetent faţă de problemele României, dar şi faţă de cele ale lumii”.
Conduse cu profesionalism de senatorul Ion Toma, discuţiile nu s-au rezumat doar la problemele economice ale României, ci şi la cele cu care se confruntă întreaga planetă. Şi în acest context, Lester Brown a afirmat că un eventual conflict (război) nu este principala ameninţare la adresa lumii, ci foametea, schimbările climaterice, lipsa apei şi deteriorarea factorilor de mediu.
În concluzie, întâlnirea de marţi a reprezentat un util schimb de opinii, în care fostul preşedinte Ion Iliescu a subliniat încă o dată necesitatea conjugării eforturilor pentru elaborarea unor legi clare şi precise, pentru a contracara atât deficitele fiscale, cât şi pe cele ecologice. (Claudiu ENE)

Pe cine deranjează Dan Bărăgan?

Pe cine deranjează Dan Bărăgan?

Într-o istorie recentă a agriculturii oltene, cea care să cuprindă perioada ultimelor decenii, fără a avea neapărat ca punct de plecare anul 1989, ci şi cu mult înaintea acestuia, Dan Bărăgan ocupă un loc pe care îl merită. Agricultura-i curge prin vene. Cunoaşte judeţul de-a lungul şi de-a latul său, iar cineva, dacă ar încerca să-i pună pe masă un pumn de ţărână, acesta ar recunoaşte zona de unde a fost luată mostra respectivă. Identifică foarte uşor starea mecanică, indicatorii tehnici a unui tractor românesc, numai după câteva secunde de ascultare a motorului. Este în stare, precum un soldat foarte bine instruit, să reconstituie, legat la ochi, o pompă de injecţie a unui mecanism autopurtat, în aceleaşi condiţii poate să regleze la limita dată de producător, o semănătoare agricolă, garantând pentru aceasta parametrii de funcţionare.
În spatele acestui practician desăvârşit se află şi un teoretician care cunoaşte mecanismul funcţionării pârghiilor instituţionale din domeniu. Poate fi oricând un bun ministru al Agriculturii, fără a fi valabilă şi reciproca: orice ministru dintre cei cu care a lucrat poate fi un foarte bun director de instituţie agrară judeţeană.
A lucrat şi la stat şi-n privat, a avut puterea să înveţe de la alţii, şi recunoaşte acest lucru, dar şi alţii au învăţat de la el. A fost director general al Direcţiei Agricole în perioada 2001-2004 la propunerea lui Marin Diaconescu, acceptat astfel de către PSD. Când în 2005 s-a schimbat macazul, iar românii au intrat în zodia lui „Să trăiţi bine!”, ca un locotenent disciplinat, fără a căuta batista albă a capitulării prin sertarele biroului, Dan Bărăgan şi-a făcut bagajele şi a plecat acasă, considerând că aşa este normal. A revenit la DADR Olt când nimeni nu se mai aştepta, în situaţia în care cei de la PDL au căutat şi au găsit un om potrivit, la locul potrivit, acum mai bine de un an. Face politică agrară, înainte de a face politica partidului. Ştie că nimeni nu este bătut în cuie pe scaunul de şef, iar tot el cunoaşte că deasupra tuturora se află o mână nevăzută care le aşează pe toate, dând omului bun poveri uşoare, iar celui hapsân exact cu o greutate mai mult decât poate duce.
Recent, la începutul săptămânii, inginerul Dan Bărăgan a intrat într-un conflict de imagine publică cu un ziar local. În fapt, acolo, nişte domni cu cravată de la SEMROM Oltenia au primit spaţiul publicistic pentru a îndrepta împotriva sa nişte acuzaţii pe care Dan Bărăgan le dezminte, pas cu pas.
Ziarul de Olt nu-şi propune să acorde în acest fel drepturi la replică, ci doar să repare o nedreptate care ţine de etica jurnalistică. În fapt, ar fi fost normal ca oficiosul care a permis punerea în pagină a acuzaţiilor îndreptate împotriva lui Bărăgan să ceară şi punctul acestuia de vedere. Însă, de la deontologie la profesionalism este o cale lungă, iar unii o caută cu lampa ziua, şi cu ochii legaţi noaptea, încontinuu. Şi o caută, şi o caută, şi o caută…
De aceea, în cele ce urmează, construim un punct de vedere plecând de la o intervenţie corectă făcută în contrapartidă cu acuzaţiile săvârşite la adresa sa, acuzaţii ce au în oglindă şi alt punct de vedere.

Invenţii calomnioase

În seama lui Dan Bărăgan se pune faptul că ar fi într-o anchetă penală faţă de perioada de cei trei ani cât a lucrat ca director general la SEMROM Oltenia. Aici, adevărul se numeşte un litigiu comercial între fostul angajator şi fostul manager. Se spune de asemenea că de la DADR a fost dat afară de către PSD. Chiar oficiosul care publică articolul consemna în ianuarie 2005 demisia lui Dan Bărăgan din funcţia de şef al acestei instituţii. Însă, minte scurtă, picioare lungi. Legat de nominalizarea şi numirea sa în 2006 în fruntea SEMROM Oltenia, se invocă o susţinere de care ar fi beneficiat atunci din partea deputatului PSD, Florin Iordache. Nimic mai fals. În decursul activităţii sale politice desfăşurată la PSD, Dan Bărăgan s-a aflat în relaţii de colaborare strictă cu deputatul în cauză. Şi doar atât! Este insuficient spaţiul pentru a demonstra de ce cei doi nu s-au regăsit pe aceeaşi bancă a aceleiaşi bărci în epoca istorică în care existau în acelaşi partid.
Cei care săvârşesc acuzele, Alexandru Lăpuşan şi Ştefan Marin, sunt direct interesaţi în a justifica o situaţie economică actuală a SEMROM Oltenia, una care nu este deloc roză, iar vina poate fi cel mai bine pusă în seama celor care au administrat aici, în trecut. Acest mecanism este foarte bine folosit şi de politicieni, cei care de fiecare dată când ajung la putere şi nu pot face nimic, dau întotdeauna vina pe cei care au fost înaintea lor.

La SEMROM Oltenia, Dan Bărăgan a făcut performanţă!

În România, este clar: orice faptă bună nu rămâne niciodată nepedepsită. Mandatul de director general al lui Dan Bărăgan a început pe 8 septembrie 2006. Fără a intra în indicatori economici anteriori acestei perioade, la această dată, compania nu avea o situaţie economică bazată pe creştere progresivă constantă. În cei trei ani de mandat, cifrele sunt de partea lui Bărăgan. Din 2006, de la o cifră de afaceri de 120 miliarde lei s-a ajuns, în 2007, la o cifră de afaceri de 270 miliarde lei, iar în 2008, în condiţiile unui an agricol dezastruos la nivel naţional, cifra de afaceri a fost de 240 miliarde lei. Salariile în companie au crescut de 2,5 ori, iar investiţiile făcute în utilaje, în mijloace de transport auto, sunt cele mai mari din istoria companiei.
Pe baza unui plan de afaceri, a unei strategii de dezvoltare, compania administrată de Dan Bărăgan a recondiţionat puncte de lucru, elemente de infrastructură situate în diverse locaţii din patru judeţe: Şimian, Vânju-Mare, Cuşmir, Boureni, Podari, Drăgăşani, Alexandria. Practic, cei trei ani de mandat ai lui Dan Bărăgan reprezintă o nouă redimensionare a afacerii numită SEMROM Oltenia. În intenţiile sale manageriale se afla şi construirea unui sediu nou, la marginea Craiovei, pentru care se achiziţionase deja terenul necesar. Iar pentru că firma a funcţionat bine, acelaşi consiliu de administraţie, care acum vrea să-i reproşeze ceva lui Dan Bărăgan, a dispus spre finalul mandatului său şi acordarea de prime angajaţilor.

Acuzaţii aiuritoare

Articolul publicat în defavoarea lui Dan Bărăgan are şi o serie de acuzaţii îndreptate împotriva managementului defectuos, presupus astfel, săvârşit de acesta. Din punctul său de vedere, toate deciziile care deveneau contracte de afaceri ale SEMROM Oltenia se transmiteau în consiliul de administraţie. Nici o angajare în companie nu se făcea fără aprobarea acestuia. Practic, deşi funcţia executivă se afla la un om, la subiectul nostru, SEMROM Oltenia a fost condusă colectiv, prin raportări săptămânale la consiliul de administraţie, cel care analiza şi dispunea în consecinţă. Aşa că, orice acuzaţie prin care se impută fostului manager asumarea unor decizii individuale, păguboase pentru companie, nu ţine, nu se acoperă în realitate. Iar dacă ar fi vorba de vreo pagubă, ea este una care implică răspunderea colectivă. Mai mult, în timpul mandatului său, din SEMROM Oltenia nu s-au vândut niciodată produse agricole sub preţul de cost, susţine Bărăgan.
Rezumat la povestea arendei de la SEMROM Oltenia
În specificul companiilor de genul SEMROM Oltenia, în obiectul de activitate intră şi arendarea de teren. În 2007 s-au lucrat aproximativ o mie de hectare care au implicat un profit de şase miliarde lei, iar la începutul lui 2009, pentru că activitatea era una profitabilă, care convenea politicilor firmei, se strânseseră la începutul anului aproximativ patru mii de hectare, de la persoane fizice de pe raza localităţilor oltene: Bărăşti, Coloneşti, Spineni, de la Şipota din Argeş, de la Zătreni din Vâlcea, de la Urzicuţa din Dolj, şi nu în ultimul rând de pe axa Stoeneşti-Corabia. Fiecare arendă presupunea un board executiv format dintr-un director de sucursală judeţeană, iar planul de culturi era stabilit în… consiliul de administraţie. Deci, politicile de arendare transpuse în practică de directorul Dan Bărăgan au avut o tendinţă pozitivă şi au consemnat un plus în dezvoltarea firmei.

Sămânţă de păioase, sămânţă de porumb, sămânţă de scandal

Se încearcă de către acuzatorii de la Craiova să i se impute lui Dan Bărăgan nişte falsuri legate de calitatea materialului semincer folosit la culturile agricole din companie. Nimic adevărat! Sămânţa de păioase este produsă în regie proprie, iar pentru culturile prăşitoare s-au folosit materii prime furnizate de greii mondiali din domeniu: KWS, PIONNER, AGRICOVER, MONSANTO, iar lista nu mai impune alte puncte de reper. Iar dacă pe parcurs această marfă a fost livrată şi de către companii cu rol de dealer, produsul nu a fost afectat în ceea ce priveşte calitatea sa. În plus, nici un organ de anchetă penală nu a stabilit existenţa vreunui fals în speţa de faţă, iar o antepronunţare este calomnioasă şi periculoasă în acelaşi timp.

Recoltă de... furtună, după aprilie 2009

Demisia lui Dan Bărăgan de la Direcţia Agricolă s-a consumat în 24 aprilie 2009. De atunci încoace, aici au început să apară rezultate care trebuie puse în seama unei conduceri executive care vrea să-şi socată neputinţa punând în seama altuia fapte care îi aparţin de drept. În acest sens, în 2009, s-au înregistrat pierderi de 92 miliarde lei, iar un exemplu este invocat de către Dan Bărăgan pentru a fi consemnat ca atare: în 2009, în Bărăşti, SEMROM a obţinut 1.800 kilograme de porumb la hectar, în timp ce pe aceeaşi suprafaţă, la privat, producţia a fost de aproximativ 4.000 de kilograme la hectar. Am putea spune că SEMROM Oltenia este pe mâini bune. Profesorul Ştefan Marin face ceea ce trebuie! SEMROM Oltenia nu ar fi prima căruţă ajunsă pe butuci. Mai e prin Prahova una care şi acum suspină de pe urma contactului nefericit cu managementul profesorului Ştefan Marin. Un bun teoretician, dar un practician cu probleme de adaptare. Altfel, pe grâul cultivat de SEMROM Oltenia după plecarea lui Bărăgan, sunt parcele după o nouă tehnologie galben-verde, adică pe ici, pe colo, îngrăşământ dat, iar recoltele vor fi pe măsură. Important e să plouă după ce se balotează paiele rămase! (Alin DOROBANŢU)

Mult şah, de Ziua Copilului

Duminică, 30 mai, ora 10.00, în CAPITALA SPORTULUI MINŢII - ROŞIENI, comuna Dobrun, judeţul Olt, se desfăşoară o mare întrecere naţională între copiii, fraţii şi părinţii lor, iubitori ai caratelor gândirii.
Prin grija deosebită a instituţiilor statului şi sub rafalele de luat vederi ale mass-media, se acordă diplome omagiale, cadouri pentru copii şi premii pentru cei mai buni concurenţi la turneele pe vârste (copii, tineri, seniori).
La Roşieni, se ajunge, cu trenul, până la halta Fălcoiu, sau pe şoseaua Caracal – Râmnicu-Vâlcea, până la comuna Fălcoiu, de unde se iau maşini, 9 kilometri, pe asfalt, până la destinaţie.
Să ridice mâna cine ar avea curajul să absenteze de la o întâlnire de neuitat a vârstelor! (Prof. Nicolae Bădiţa)

Arhitectura drumurilor judeţene, în grija nimănui

Ani de zile în urmă, consilierii judeţeni de la Olt s-au înghesuit la vizite peste hotare, prin Italia, Cehia, Franţa, Austria, Germania şi altele. Ce au văzut pe la alţi europeni nu prea ne-au spus, nu ne-au prezentat filmele cu măreţele lor vizite şi nici experienţa şi ordinea urbanistică de la alţii. Totul a rămas în dosarul secret al lor şi al familiilor lor.
Drumurile judeţene, aşa cum spune titulatura lor, se află în grija, în răspunderea Consiliului Judeţean, inclusiv a fiecărui consilier judeţean.
Cu ani în urmă, la Consiliul Local Craiova am văzut o autorepartizare (foarte bine!) a consilierilor locali pe sectoare. De ce nu s-ar autorepartiza şi consilierii judeţeni de la Olt, fiecare pe trei-patru comune şi oraşe?
Consilierii judeţeni de la Olt, în munca „grea”şi de răspundere, ar putea participa la şedinţele consiliilor locale din localităţile aflate în sectorul repartizat fiecăruia. Legea 215/2001, la art. 101 prevede: „Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean”.
Art. 104 – Atribuţiile Consiliului Judeţean, alin. f: „administrează domeniul public şi privat al judeţului”; alin. j: „stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale comunele şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţelor şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente; urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile publice locale comunale şi orăşeneşti implicate”; alin. k: „aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes judeţean, acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate a autorităţilor administraţiei publice comunale şi orăşeneşti pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor comunale şi orăşeneşti; în acest sens poate înfiinţa servicii publice specializate.
Art. 104, alin. 2: „Consiliul Judeţean îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege”.
Am citat din lege pentru a scoate în evidenţă că drumurile judeţene cu zona adiacentă: trotuare, refugii de staţii pentru mijloacele de transport, poduri, podeţe şi garduri ce limitează proprietatea publică de cea privată a cetăţenilor. Numai trecând de la Jitaru la Icoana, desigur, prin Potcoava, se constată că trotuarele nu sunt amenajate pentru circulaţia pietonilor. Un oraş nu se declară oraş numai pentru că are două-trei sute de metri liniari de trotuar. Apoi, zona aceasta a trotuarelor a fost şi este ocupată de utilaje agricole mari aproape tot timpul anului, cu grămezi de nisip, lemne pentru foc de dimensiuni mari, şi chiar împrejmuite cu garduri, chipurile pentru protejarea florilor.
Trotuarul este destinat, prin lege, ca domeniu public pentru circulaţia pietonilor. În alte locuri nu se ştie dacă prin concesionare sau închiriere, trotuarele din zona drumurilor judeţene au fost ocupate cu terase ale barurilor alăturate, parcări particulare. Oare, poliţia rurală, cea a circulaţiei, de ce nu văd, de ce nu acţionează pentru ca aceste trotuare, fie ele neasfaltate, betonate, să fie la dispoziţia publică, pentru circulaţia pietonilor?
În fiecare localitate, s-au construit garduri de împrejmuire a curţilor cetăţenilor, dar gardul, la fel şi casele alăturate, trebuie să se ridice cu autorizaţie, cu respectarea zonei, în nici un caz ziduri chinezeşti. Să se evite pe cât posibil gardurile de lemn, cele care reprezintă un pericol real de incendiu ce se poate extinde în tot satul.
De cine se feresc proprietarii de nu realizează garduri din plase de sârmă ori din fier forjat, flancate în zonă cu flori, cu arbuşti şi trandafiri?
Preşedinţii Consiliului Judeţean s-au schimbat, dar răspunderea publică îi apasă şi după, mai ales în domeniul urbanismului. De ce nu merg să viziteze judeţe, în special, din Banat, Ardeal, căci şi acolo nu se mai ridică ziduri masive?

La şedinţele publice ale Consiliului Judeţean pot participa ca cetăţeni şi domnii primari de oraşe, de comune, aşa cum şi consilierii judeţeni au dreptul şi obligaţia (zicem noi), să participe la şedinţele consiliilor locale comunale, orăşeneşti. Sigur, ei n-au drept de vot, dar au dreptul de exprimare publică. (Prof. Ion CEAUŞU)