Mănânc şi astăzi salam cu soia!

Am avut în ultimul timp o serie de oferte venite din partea unor ziare locale, mai mult sau mai puţin orientate în campania internă care se desfăşoară în Partidul Social Democrat. Mi s-au propus articole care să incrimineze pe cineva, pe care eu să mi le însuşesc, am fost provocat pe diverse teme, dar îmi propun să refuz constant.
Consider că această competiţie pentru desemnarea unei noi echipe de conducere în PSD Olt, în PSD Caracal, este efectiv o problemă care ţine de noi. Cine vrea să scoată acest conflict în afara partidului înseamnă că nu este pesedist. De aceea, din punctul meu de vedere, al lui Cătălin Roşculete, chiar dacă am reproşuri de făcut, mă abţin, pentru că aşa trebuie să fie bine.
Nu sunt cel mai bun pesedist din ţară. Am multe lucruri care pot fi corectate, dar cred în principii, pentru că acolo unde nu există principii, politica devine o afacere.
Mulţumesc şi acum celor care mi-au acordat încrederea de a prelua organizaţia municipală de la Caracal într-un moment când unii dintre ai noştri se făceau că se implică, pentru că în general, în viaţă nu ai cum să pierzi când joci la două capete.
Eu sunt mulţumit de condiţia mea de caracalean, şi când spun acasă mă gândesc numai la Caracal. Nu vin în oraşul nostru doar pentru a strânge două mâini şi pentru a pleca imediat la Bucureşti, aşa cum se întâmplă pe lângă noi.
Sunt lucruri care nu se fac prin corespondenţă, şi care nu se fac stând pe drumuri, chiar dacă există tehnologie, chiar dacă este mai confortabil să priveşti de pe balcon fântânile de pe Unirii. Unul dintre aceste lucruri este politica.
Sunt multe de făcut în Caracal, iar cine ar vrea să inventarieze problemele oraşului, are mult de lucru. Mai este ceva de spus aici: despre starea oraşului condus din multă inerţie şi probabil de cineva din primărie, nu mă fac eu vinovat. Vina este, ştim cu toţii la cine. La cei care nu au avut curajul ca în 2008 să spună că noi trebuie să ne facem de bunăvoie schimbarea şi să nu vină cineva să ne schimbe de tot. Asta e, strângem din dinţi şi mergem mai departe!
Din punctul meu de vedere, situaţia oraşului nostru poate fi îndreptată printr-o serie de schimbări. Prima este să ne delimităm de cei care se află printre noi, atunci când au nevoie de votul nostru! Următoarea etapă ar fi în 2012, atunci când ne putem apuca şi noi de treabă aici, dar pentru asta nu trebuie să fim datori la nimeni!
Eu, Cătălin Roşculete, mănânc în fiecare zi, la Caracal, salam cu soia. Mi se pare normal, dacă mă consider caracalean, să locuiesc în oraşul nostru. De aici până la demersul de a fi preşedinte la PSD Caracal, nu mai e decât un pas!
Luaţi-mă aşa cum sunt! Nici eu nu vreau să fiu altceva!