Primăvară românească, la Bruxelles

Există o mare problemă a poporului român, una care vine din istoria recentă a ultimelor veacuri, una care se adânceşte pe zi ce trece, cunoscută de toată lumea, dar a cărei rezolvare întârzie. Sunt chestiuni care se succed în timp, care adâncesc o criză de comunicare. O criză care ţine de imaginea românului, a românismului în afara graniţelor naţionale.
Suntem priviţi, atunci când păşim pe alte meleaguri, îndeosebi spre vestul spaţiului naţional, ca un soi aparte de vietăţi, cu chip uman. Provocăm reţineri, temeri, numai atunci când spunem cărei naţiuni aparţinem. Faptele antisociale săvârşite de conaţionalii noştri, în special în perioada de după 1989, portretul social format înainte de această perioadă, după chipul şi asemănarea lui Vlad Ţepeş – Dracula, a lui Nicolae Ceauşescu, configurează o imagine terifiantă a unui cetăţean gata oricând să săvârşească cine ştie ce neînchipuite fapte antisociale.
Gândim sub semnul fatalităţii, şi rar întreprindem ceva, pentru a demonstra că suntem cel puţin la fel de frumoşi, cel puţin la fel de deştepţi, ca cei care locuiesc în alt spaţiu geografic decât noi. Iar pentru cine a ieşit măcar pentru o singură dată în afara spaţiului românesc, rândurile tocmai parcurse nu sunt elemente de filozofie socio-naţională gratuite. Chiar şi simpla privire pe care o simţi fixată pe tine, de către un francez, englez, neamţ sau belgian, spune exact acelaşi lucru. Treptat, atunci când intri în lumea lor, atunci când reuşeşti să relaţionezi cu partenerul… european, începi să înţelegi că lucrurile se pot schimba. Dar, în astfel de cazuri, schimbarea atitudinii este datorată comunicării bazată pe excepţie. Căci partenerul european începe să creadă că în masa aia mare de români care fură, care oferă servicii carnale, care te pândeşte la colţ, mai sunt şi alţii, puţini la număr, capabili să accepte condiţia şi conduita socială.
Şi când mai pui că avem şi un preşedinte de ţară care stinge mucul de la ţigara Kent pe covorul din holul Parlamentului European, incintă unde fumatul este aproape infracţiune, te întrebi ce mai este de făcut pentru reparaţia imaginii naţiunii române în lumea care se consideră „cea bună”, de pe un continent care încă mai dă ora exactă în civilizaţie pentru întregul glob pământesc.
Până să caute falimentara Academie Română soluţii la promovarea imaginii româneşti în străinătate, până să se mute de pe o pernă pe alta, să se scoale ca să se culce, membrii misiunilor diplomatice româneşti în străinătate, nişte români de acasă, fără diplome şi patente în comunicare internaţională, s-au gândit să ia viaţa pe cont propriu, un autocar bun de drum, şi să plece spre Bruxelles, atunci când i-am lăsat pe alţii acasă să celebreze a 2010-a Înviere a celui care s-a lăsat urcat pe cruce pentru a ne pune pe noi, măcar pe gânduri, în ceea ce priveşte suferinţa aproapelui pentru cel păcătos.
Printr-o conjunctură de împrejurări, subsemnatul a acceptat cu bucurie invitaţia făcută de inimosul primar de la Drăgăneşti-Olt, Sorin Ionel Ghiţă, de a fi alături de Ansamblul Folcloric „Hora” de la Drăgăneşti, într-un turneu european de promovare a valorii româneşti. Aşa cum este ea, acasă la noi, într-o dimensiune care pentru noi a devenit obişnuinţă, dar pentru străinătate reprezintă prilejul de a arăta că veşnicia europeană s-a născut în satul românesc. Cu puţină mândrie, aş spune, în satul din Câmpia Boianului, acolo unde vestigiile istorice ale existenţei omului pe aceste meleaguri sunt mult mai vechi decât cele pe care le caută arheologii la rădăcinile Parisului, Berlinului sau în alt loc preferat de dumneavoastră. Am mers împreună cu adevăraţii ambasadori ai românismului, într-o misiune, aproape cu caracter umanitar, căci umanitatea este beneficiara frumuseţilor româneşti, a acelor frumuseţi care surprind în continuare pe cei care cred că românul locuieşte încă în plopul din faţa blocului şi se hrăneşte cu telenovele sud-americane. (Claudiu ENE)

În ajun de Paşti, pe drum, spre străini

Aşa a fost să fie, ca anul acesta, ajunul imediat al Paştelui să-l petrec pe drum, alături de o echipă de olteni, în care nimeni nu s-a gândit să fie şef, chiar dacă ţinta grupului era unică: o reprezentare de forţă în respectul şi virtutea tradiţiilor româneşti, în Bruxelles, acolo unde şi pentru noi, de trei ani încoace, are semnificaţie sensul noţiunii de capitală europeană.
Pe lângă reprezentanţii Ansamblului Folcloric „Hora”, „Rapsozilor Oltului de Jos”, impecabil coordonaţi de maestrul-coregraf Costică Bălărău, aparţinători ai Casei de Cultură „Ileana Constantinescu, din Drăgăneşti-Olt, în acelaşi autocar a mai fost loc şi de ceramistul Ionel Cococi, de la Vădastra, meşterul în cojoace brodate, Dumitru Liceanu, creatorii celor mai frumoase ii româneşti, Constantin Niţu şi Alexandrina Filip. De asemenea, în delegaţia Oltului, s-au mai aflat Valeru Ciurea, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt, alături de Gheorghe Tănase, artist popular în sculptura în lemn. Alina Emilia Dorobanţu, câştigătoare a numeroase festivaluri din ţară, şi Marina Cojocaru, o altă tânără interpretă în devenire, au fost la rândul lor vocile de excepţie ale cântecului popular din zona noastră, ce s-au alăturat grupului care a plecat de la Drăgăneşti-Olt pentru a arăta străinătăţii că imaginea reală a României este alta decât cea pe care o zugrăvesc publicaţiile occidentale.

Primăvară românească, la Bruxelles

Evenimentul desfăşurat de Casa de Cultură Belgo-Română din Bruxelles, în Piaţa Sainte-Catherine, din capitala Belgiei, s-a dorit a fi o manifestare dedicată exclusiv culturii şi tradiţiilor româneşti.
Astfel, sub denumirea „Primăvară românească la Bruxelles”, Arthis a organizat pentru a cincia oară consecutiv acest festival, devenit tot mai cunoscut şi care, odată cu trecerea timpului, a devenit un promotor al culturii şi tradiţiilor româneşti, bogăţiei şi frumuseţii patrimoniului său, dar şi promovării imaginii României ca nouă ţară membră a Uniunii Europene. Invitat de onoare, judeţul Olt a fost astfel reprezentat de talentaţii artişti şi meşteri populari din diferite zone ale judeţului nostru.
De asemenea, printre altele, festivalul a găzduit şi numeroase standuri, expoziţii şi concerte susţinute de artişti renumiţi veniţi din România, special pentru aceasta ocazie. Meşterii populari şi-au prezentat deosebitele creaţii, provenite din regiunile de domiciliu ale fiecăruia: ceramici, costume tradiţionale, sculpturii în lemn şi încondeierii de ouă. La rândul lor, câţiva bucătari români au pregătit specialităţi tradiţionale însoţite de savuroasele şi inconfundabilele vinuri româneşti.
Ulterior, muzica şi dansurile tradiţionale au fost reprezentate de Ansamblul Folcloric „Hora”, din Drăgăneşti-Olt, alături de extraordinarul dans al Căluşului, patrimoniu - material UNESCO. Nu în ultimul rând, Rapsozii Oltului de Jos au susţinut un extraordinar concert de muzică tradiţional-oltenească.
Tot în Piaţa Sainte-Catherine, cunoscutul interpret de muzică uşoara românească, George Nicolescu, a interpretat câteva din renumitele sale şlagăre, urmat de reprezentanţii Moldovei şi României la Eurovision 2010. Astfel, pe scena special amenajată pentru toţi cei prezenţi, şi-au dat concursul Paula Seling & Ovi – „Playing with fire” (România), şi Sunstroke Project & Olia Tira – „Run away” (Moldova), cu un superb recital de muzică pop-dance.

Ansamblul „Hora”, din Drăgăneşti-Olt, vedeta spectacolului

Dacă rechemarea pe scenă a tinerei şi talentatei artiste oltence, Alina Dorobanţu, de către publicul spectator, poate fi considerată o acţiune normală, căci cine a auzit-o cântând pe această fată înţelege foarte bine aceste rânduri, ei bine, Ansamblul „Hora”, un ansamblu non-profesionist a cucerit ropote de aplauze, semn că atunci când există chemare, totul vine de la sine.
Nu în ultimul rând, rapsozii Ionuţ Popescu, Georgian Dănescu, Sorin Tudose, Stancu Croitoru şi Laurenţiu Spătaru vor rămâne, cu siguranţă, pentru multă vreme de acum încolo, în mintea celor care au văzut că România înseamnă şi altceva decât ştiau ei.
Casa de Cultură Arthis, gazdă primitoare pentru mesagerii culturii româneşti
Pe lângă manifestările desfăşurate în aer liber, o parte din acţiunile culturale s-au desfăşurat în Casa de Cultură Belgo-Română Arthis, care, în acest an, împlineşte 15 ani de la înfiinţare.
Spaţiul ultracentral de care se bucură această instituţie a găzduit expoziţii de costume tradiţionale româneşti, expoziţie inedită de fotografie, sub genericul „Tradiţii folclorice din regiunea Olt”, demonstraţie de ţesut la război, cât şi o video-proiecţie de film: tezaur românesc – „Ţara Oltului de jos”.
După vizita românilor, această instituţie culturală este mai bogată. Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu”, din Slatina, a efectuat o donaţie de carte, ce vine să întâmpine nevoia de cuvânt scris în limba română a celor care sunt plecaţi printre străini.

Misiune îndeplinită!

Este foarte greu să zugrăveşti în cuvinte care vor fi aşternute pe hârtie ce a fost la Bruxelles în piaţa centrală, care au fost sentimentele spectatorilor români şi locuitori ai ţărilor occidentale deopotrivă, atunci când au văzut că România înseamnă şi altceva decât prostituţie, droguri, infracţionalitate într-un cuvânt.
Misiunea poate fi considerată îndeplinită, măcar câteva sute de oameni, dintre cei ce au fost spectatori ştiu de acum încolo că a fi român înseamnă altceva. Din păcate, există şi o amărăciune legată de acest eveniment excepţional: absenţa din mijlocul comunităţii a celor care, deşi plătiţi de statul român să lucreze în cadrul Ambasadei României din Belgia. Dar, aici există o altă problemă, una care ţine de reforma sistemului diplomatic, una pe care cel puţin actualul preşedinte al României a promis-o de vreo două ori, dar nu a început-o niciodată.