Halal gospodari!

Împlinirile edilitare ale lui Darius Vâlcov sunt în mare parte incontestabile. Stilul avangardist al primarului, cel care a schimbat peste noapte faţa unui oraş cenuşiu, este apreciat şi de prieteni, şi de neprieteni. Însă, acolo unde există multă minte, există şi… dispreţ faţă de cei care sunt chemaţi la vot, atunci când trebuie să vopsească în portocaliu buletinele de vot pe care sunt desenate peisaje cu trandafiri singuratici.
Într-o anchetă gazetărească, făcută de reporterii liberi ai Ziarului de Olt, am constatat că lângă fiecare băncuţă pusă de municipalitate se află şi un coş de gunoi. Aşa că, atunci când vă odihniţi trupul, într-un scurt popas de acasă, sau spre casă, trebuie să suportaţi, gratuit, şi mirosurile degajate din coşul de gunoi. Oare acasă la ei, edilii Slatinei procedează la fel? Pun tomberonul pe masa din sufragerie, înainte să ia gustarea de dimineaţă? Sau aşează găletuşa cu hârtie igienică folosită, lângă fotoliul pe care se află trupul gospodarului ce-şi bea cafeaua matinală?
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că betonul turnat printre blocuri, pe alei, de la firma unde a lucrat o viceprimăriţă municipală, s-a măcinat după o iarnă în care gerurile nu au fost atât de năprasnice, printre blocurile slătinene, se vede spiritul unei echipe de gospodari, care nu vrea să priceapă că slătineanul nu este o oaie într-o turmă. (A.D.)

Scump, doamnă, scump!

În urmă cu patru ani, în comuna Ipoteşti, prin stăruinţa primarului Ion Căpraru, se inaugura un modern sediu de primărie. Construcţie ridicată de la zero, efectuată de către o firmă slătineană, cu o valoare de puţin peste patru miliarde de lei vechi. Cuprinde în incintele sale spaţii suficiente şi necesare cât pentru o primărie orăşenească, chiar dacă Ipoteştiul nu va deveni niciodată oraş.
Sub conducerea înţeleaptă a aceluiaşi primar, această comună beneficiază acum de finanţare de la Compania Naţională de Investiţii, în valoare de 46 de miliarde lei, pentru construcţia unui cămin cultural, chiar dacă Ipoteştiul nu are până azi canalizare, apă curentă şi nici perspective pentru reţea de gaze naturale. Dar, în România, în care Ministerul Dezvoltării este condus de Elena Udrea, viaţa are pantofii roz, poartă poşetă Armani şi are părul vopsit blond.
Altfel, nu se explică de ce o lucrare aproape similară poate costa, într-o epocă istorică, patru miliarde de lei, iar în alta, de doisprezece ori mai mult.
Ce bine ar fi ca băieţii de la DNA, cei care arestează judecători de la Înalta Curte, oameni de afaceri şi senatori, să lucreze ca diriginţi de şantier la Căminul Cultural de la Ipoteşt! Ar căpăta experienţă şi ar putea să ne spună după aceea şi nouă cum îşi bate joc statul pedelist de banii contribuabililor, pe timp de criză. (M.C.)