ÎNSEMNĂRI - Amintiri din epoca de platină

Domnule director,
să ştiţi că am dat de mâncare la „ziarişti”!

de Dumitru SÎRGHIE

Unul dintre concetăţenii mei, care mi-a rămas adânc întipărit în memorie, a fost Pantelie Grămescu. Inginer prin definiţie şi socialist făcut şi nu născut. Pantelie Grămescu sau boierul roşu, cum îl numeau ziariştii pentru generozitatea sa legendară, a fost un om de o sinceritate, care nu s-a practicat şi cred că nu se va mai practica pe plaiurile nostre sudice, unde minciuna este ridicată la rang de virtute. Conferinţele sale de presă erau o delectare, graţie vorbelor sale de duh, care vor rămâne consemnate în presa timpului: „Deşi sunt un republican convins, cred că Regele Mihai ar fi făcut mai multe pentru ţară, decât această coaliţie cretin-democrată!”; „Români, la arme!”; „Despre agricultura de azi trebuie să vorbim numai de bine, ca despre un mort!”
Nefiind un mare orator, fostul director al agriculturii socialiste din Olt îşi pigmenta discursul cu accente comice şi ironice, care făceau deliciul condeierilor locali de toate calibrele: „Mult se minţea în comunism, dar până în 1983, în judeţul Olt, nu s-a umblat la cifre. A trebuit să vină unul Ştefănescu şi minciuna a stat cu «regele» la masă. Eu, personal, am luat Ordinul Muncii Clasa I pentru că m-au obligat să mint. S-au făcut atunci 27 de eroi ai muncii socialiste tot pe minciună… Dar lăsând minciuna la o parte, se făceau totuşi, în cei mai răi ani, 3000 kg de grâu la ha şi 6000 kg de porumb… Acum cumpărăm grâu de la unguri, iar pe câmpiile noastre stau fără ruşine şoarecii şi şobolanii patriei.”
Pantelie Grămescu nu s-a grăbit, după 1989, să se înscrie nici la ţărănişti, nici la liberali, nici la pedeserişti, deşi toţi liderii emanaţi după 1989 şi-l doreau, fiindcă era un profesionist.
A condus cu demnitate Partidul Socialist al Muncii, până când formaţiunea lui Verdeţ s-a îmbolnăvit de „scleroză în plăci”, cum îi plăcea lui să spună. Îşi recunoştea, cu sinceritate maximă, greşelile şi îşi punea inima pe masă în faţa fiecărui dobitoc care simula că îi împărtăşeşte ideile. L-au trădat toţi tovarăşii lui pe care i-a făcut oameni, în frunte cu tovarăşul Cornel Părnuţă, care n-a să-i calce pe urme niciodată…
Bolnav şi părăsit de prieteni, Jack – era aşa cum era poreclit Pantelie Grămescu – a făcut marea greşeală de a se înscrie la PSD, partid care l-a şi promovat urgent, dar care a făcut nişte afaceri necurate în numele său, fapt care i-a grăbit prietenului nostru moartea… Pedeseriştii odioşi, care i-au făcut rău lui Pantelie Grămescu, ori îşi mănâncă liniştiţi, astăzi, pensia, ori sunt la Putere, în PDL, tăind şi spânzurând ca pe vremea lui Ceauşescu.
Spunea Pantelie Grămescu: „Eu nu m-aş prezenta niciodată la DGAA la un concurs impus de algoritmul politic, chiar dacă aş fi la Putere. În comunism tot partidul te punea pe scaun… Dacă se vrea privatizare, aş fi singurul care aş putea face ceva pentru agricultura judeţului Olt… Aş separa proprietatea de servicii, aş comasa terenurile în ferme particulare (şi nu în asociaţii, un fel de CAP-uri, conduse de lichele, care n-au muncit nici în comunism şi nici acum, ci s-au îmbogăţit, prin furt, peste noapte), însă Statul, ca în orice ţară civilizată, trebuie să acorde subvenţii. Petre Roman a făcut o grămadă de fiare vechi şi a mai câştigat un pariu cu agricultura. Rezultatul: vi-l prezintă astăzi Gavrilescu, care face un fel de Cântare a României, mai ceva decât o făceam noi, comuniştii, pe vremuri. Din 1990 încoace, s-au construit doar sedii de bănci şi penitenciare!”
Sunt unul dintre ziariştii locali care l-au iubit şi preţuit pe Pantelie Grămescu. Aş putea scrie o carte despre acest om ucis de propria-i sinceritate şi de greşeala de a crede prea mult în oameni.
Două vorbe de duh din acea perioadă o să vă mai spun în finalul acestei amintiri.
Pantelie Grămescu dădea un mare chef la sediul societăţii sale agricole de la Piatra-Olt. Prezenţi la festin erau oameni politici locali, foşti turnători, colonei de securitate, ziarişti de toate soiurile, specialişti în sovietologie şi comunism, aflaţi în defect de scrupul, miliţieni, poliţişti etc. La un moment dat, s-a luat curentul. Înfuriat, rămas în întuneric, fostul colonel de Securitate, Nicolae Zărnescu, îi ia la înjurături pe ţărănişti (fiindcă ei erau la Putere), reproşându-le stingerea luminii. Mucalit şi autoironic, Pantelie Grămescu îi opune acestuia: „Lasă Nicule, că noi i-am ţinut 50 de ani în întuneric, şi ei nu ne-au făcut nimic după 1989!”
Cealaltă ipostază este şi mai savuroasă. Mai mulţi ziarişti din Olt îl rugaseră pe Jack să le crească şi lor, la ferma lui, câte un porc de Crăciun. Îngrijitoarea, o femeie simplă, dar la fel de hâtră, ca şi stăpânul ei, îi raporta ori de câte ori venea acesta în control, la coteţele de porci: „D-le director, să ştiţi că am dat mâncare la «ziarişti»!”