Hristos a Înviat!

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu…
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Învierea Domnului - Sfintele Paşti

Paştele reprezintă pentru oameni cea mai importantă sărbătoare creştină a anului. El şi-a păstrat până în prezent farmecul şi semnificaţia, fiind un moment de linişte sufletească şi de apropiere de familie.
De Paşti se sărbătoreşte Învierea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Cuvăntul "Paşti" este de origine ebraică. La evrei, cuvântul Pascha (pesah) însemnă trecere şi era moştenit de aceştia de la egipteni, indicând sărbătoarea anuală a azimilor în amintirea trecerii evreilor prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului. Termenul "Paşti" este preluat de creştini, dar primeşte o nouă semnificaţie: Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată şi cu primăvara.

Paştele creştin este astfel similar cu 2 tradiţii antice: una evreiască şi alta păgână. Ambele tradiţii sărbătoresc învierea, trezirea la viaţă. Biblia spune că la trei zile după moartea lui Iisus, mormântul Lui a fost găsit gol. Curând, discipolii Lui au început să-L întâlnească. Creştinii cred ca învierea lui Iisus înseamnă trecerea de la moarte la viaţă, faptul că putem primi o nouă viaţă după moarte. Această credinţă este celebrată de Paşti. Retrezirea naturii la viaţă simbolizează tocmai noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi învierea lui Iisus. Farmecul deosebit al Paştelui este dat atât de semnificaţia religioasă - întotdeauna mai există o şansă de mântuire - cât şi de tradiţii: slujba de sâmbătă seara cu luarea luminii, oul pictat, iepuraşul, masa cu mâncăruri tradiţionale de Paşti: cozonac, pască, miel. Acesta este momentul în care suntem bucuroşi ca împreună cu familia, la ceas de sărbătoare, ciocnim şi ne bucurăm, alături de copii, gata să preia tradiţiile şi folclorul strămoşesc.

- În noaptea de Înviere, fiecare credincios poartă în mână o lumânare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfântului Altar. Aceasta lumânare este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului.

- Inima şi sufletul evenimentului de la Paşte este harul mântuitor al lui Dumnezeu. Este binecunoscut faptul că Dumnezeu i-a scos pe Israeliţi din Egipt, nu fiindcă erau un popor merituos, ci pentru că El i-a iubit şi a rămas credincios legământului Său. În mod asemănător, mântuirea pe care noi o primim de la Hristos ne vine prin harul minunat al lui Dumnezeu.

- Stropirea cu sânge a stâlpilor şi a pragului de sus al uşii a fost făcută în credinţă plină de ascultare fiind un răspuns al credinţei ce a adus răscumpărarea prin sânge. Mântuirea prin sângele lui Hristos este obţinută numai prin ascultarea credinţei. Astfel, scopul sângelui stropit pe stâlpii uşilor era să salveze de la moarte întâiul născut al fiecărei familii. Acest sânge arăta către vărsarea sângelui lui Hristos pe cruce, pentru a ne salva de la moarte şi de mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului.

- Mielul de Paşte a fost o jertfă care a îndeplinit rolul de substitut pentru întâiul născut. Această jertfă arăta moartea lui Hristos ca substitut al morţii credinciosului. Pavel îl numeşte, în mod explicit, pe Hristos, Mielul nostru de Paşte care a fost jertfit pentru noi.
Mielul de parte bărbătească desemnat pentru moarte trebuia să fie „fără cusur”. Mielul prefigurează neprihănirea lui Hristos, Fiul desăvârşit al lui Dumnezeu.

Consumarea mielului ca hrană reprezenta identificarea comunităţii israelite cu moartea mielului, o moarte care îi salva de la moartea fizică, în mod asemănător, participarea la Cina Domnului reprezintă participarea noastră la moartea lui Hristos, o moarte care ne salvează din moartea spirituală. Ca şi în cazul Paştelui, doar jertfa iniţială, moartea Sa pe cruce, a fost o jertfă eficientă. Noi sărbătorim Cina Domnului ca un act comemorativ „spre pomenirea Lui”.

- Mielul de Paşte trebuia să fie mâncat împreună cu pâine nedospită. Deoarece în Biblie aluatul simbolizează, în mod obişnuit, păcatul şi corupţia, această pâine nedospită a reprezentat despărţirea de Egipt a Israeliţilor răscumpăraţi, adică de lume şi de păcat. În mod asemănător, poporul răscumpărat al lui Dumnezeu este chemat să se separe de lumea păcătoasă şi să se dedice numai lui Dumnezeu.

- Crucea este simbolul crucificării, opusul Învierii. Totuşi, la consiliul de la Niceea, în anul 325 d.H., împăratul Constantin a decretat ca tocmai crucea sa fie simbolul oficial al creştinismului. Crucea nu este numai simbolul pascal, dar este utilizata foarte mult de biserica drept simbol al credinţei.

- Oul simbolizează Învierea. El însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei. În tradiţia populară românească, se crede ca ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii trebuie sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii sa fie tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă. precum oul de Paşti şi curaţi (de ce nu, şi bogaţi?) precum argintul!

- După tradiţie, în familiile creştine se mănâncă in zilele de Paşti carne de miel. Mielul îl simbolizează pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat.

- Iepuraşul nu este o imagine modernă. Simbolul provine încă din vremea festivalurilor păgâne dedicate zeiţei Eastre. Iepuraşul aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitatea. Germanii au dus cu ei simbolul iepuraşului pascal şi în America.

Ultima săptămână a postului Paştelui este cea mai importanta perioada. Ea trebuie folosita pentru căinţă şi comemorare. Tot atunci sunt pregătite şi bucatele de Paşti. Până de Înviere toata casa trebuie să fie curată şi bucatele să fie gata. În seara de Înviere, conform tradiţiei, toata lumea merge la biserică, pentru a participa la slujbă şi pentru a lua lumină. La sfârşitul slujbei, preotul împarte tuturor sfintele Paşti, adică pâine sfinţită, stropită cu vin şi cu aghiazmă. Familia se întoarce spre dimineaţă de la biserica şi gusta mai întâi ouăle şi pască sfinţite.