ÎNSEMNĂRI

Florin Iordache şi sindromul subalternului

de Dumitru SÎRGHIE

L-am urmărit recent pe postul local de televiziune pe deputatul social-democrat Florin Iordache. Acum că ia venit apa la moară, odată cu preluarea partidului de către comuniştii Ion Iliescu şi Adrian Năstase, mă aşteptam să aibă şi el o prestaţie onorabilă, fermă, fără ambiguităţi şi stângăcii de politician începător. Din păcate pentru opinia publică, dar şi pentru admiratorii săi, deputatul Florin Iordache a avut un comportament submediocru, cu mult inferior discursurilor lui Vanghelie, ale Elenei Băsescu sau ale gunoierului naţional Silviu Prigoană.
În zadar s-au străduit moderatoarele să însufleţească statuia lui Stalin, ridicându-i deputatului tot felul de mingi la fileu, doar-doar va putea şi el să arate slătinenilor că e bun de preşedinte de partid, căci eroul nostru părea împuns de taurul IAS-ului din Caracal. Nici fermitate împotriva celui care l-a surghiunit atâta amar de vreme (a se citi senatorul Ion Toma), nici viziune politică, nici vreun proiect politic, prin care să ne arate că e în stare să conducă PSD Olt. Mai mult, dacă la începutul emisiunii deputatul părea să dea ceva semne de bărbăţie şi neînfricare în raport cu anumite vedete pesediste naţionale, numindu-i direct pe nume pe Iliescu, Geoană, Ponta sau Năstase, în dreptul numelui Ion Toma, chelnerul primarului Gheorghe Anghel a avut de fiecare dată câte o ezitare, pronunţând apoi cu fermitate sintagma: „Domnul Ion Toma!”
Ce deducem de aici? Faptul că Florin Iordache nu poate fi niciodată şef! Că n-are sânge în instalaţie! Că e dominat de sindromul subalternului, fiindcă toată viaţa lui a fost un subaltern! Că, de dimineaţă până-n seară, în culcare şi în sculare, imaginea stăpânului Ion Toma îl copleşeşte. Că în zadar se va strădui Adrian Năstase să-l impună preşedinte la PSD Olt, fiindcă deputatul nostru nu are vocaţie de contracandidat şi, cu atât mai puţin, vocaţie de preşedinte.
Poate că Ion Toma, actualul preşedinte al PSD Olt se află într-un moment mai puţin fast al carierei sale politice (deşi funcţia de preşedinte la nivel naţional a obţinut-o printr-o mobilizare exemplară, punând umărul şi pentru liderii de la Dolj şi Vâlcea), poate că n-ar fi de rău augur să vină un alt preşedinte la PSD Olt, pe un cal alb înspumat. Însă cine şi-a pus vreo speranţă în Florin Iordache, trebuie să-şi reconsidere urgent poziţia. Fiindcă, doar prietenia sa cu Adrian Năstase nu poate să genereze o astfel de poziţie, dacă el însuşi – contracandidatul lui Ion Toma – nu are determinarea şi capacitatea necesare unui astfel de război. Fiindcă război va fi în Olt, în lupta pentru scaunul de preşedinte al PSD.
Dacă în toată cariera sa politică deputatul Iordache a fost dus de mână de Gheorghe Anghel, mai întâi, şi apoi de Miron Mitrea, iată că astăzi este lăsat singur să înoate împotriva valului. Fiindcă preşedinte cu adevărat va fi acela care va câştiga împotriva curentului, aşa cum a câştigat Ion Toma în anul de graţie 2004. Acel Ion Toma pentru cojocul căruia i-am putea găsi un ac pe măsură, pentru a-i stopa ascensiunea lui politică fulminantă, însă soluţia Florin Iordache se arată a fi exact ca-n versurile lui Mircea Dinescu: „E ca şi când intrând în casa ta, / Uşa ţi s-ar deschide tot în stradă!”