Interviu despre starea învăţământului românesc cu

Ionel BARBU,
liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Olt

«Descentralizarea preconizată de actuala administraţie centrală, în nici un caz, nu va conduce la creşterea calităţii învăţământului românesc»

- De ce fiecare ministru al Educaţiei, după învestirea sa, propune o nouă reformă în sistem? Se ştie foarte bine că aceste reforme nu fac decât să bulverseze şi mai mult, atât corpul didactic, cât şi elevul.

- Este adevărat. Din păcate, în întreaga perioadă post-decembristă, toţi miniştrii, prin măsurile pe care le-au preconizat nu au făcut nimic altceva decât să bulverseze întregul sistem de învăţământ. Aşadar, dacă începem cu domnul Şora, primul-ministru post-decembrist, şi terminăm cu actualul ministru, domnul Daniel Funeriu, constatăm practic acelaşi lucru. În urma măsurilor pe care toţi aceşti miniştrii le-au luat atunci când au deţinut funcţia pe care un mare înaintaş, Spiru-Haret, a ocupat-o, şi pe care, personal, îl consider cel mai mare reformator al şcolii româneşti, au fost afectaţi, în primul rând, elevii. În momentul de faţă, nu există, din păcate, o strategie foarte clară privind reorganizarea pe niveluri de învăţământ a întregului sistem şi, de asemenea, nu sunt foarte clare prevederile legislative privind formarea iniţială a cadrelor didactice. Cu toate că la nivel naţional a fost semnat un pact pentru Educaţie, precum şi o strategie privind educaţia românească, legislaţia adoptată în ultima perioadă de timp nu a condus la nimic pozitiv. Mai mult chiar, aş putea spune că, în clipa de faţă, gradul de dezordine este ceva mai are decât în perioada precedentă. Vreau să amintesc aici de ultimele acte administrative cu caracter normativ, documente adoptate atât la nivelul Parlamentului, cât şi la nivelul Guvernului şi al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Astfel, Legea 329/2009, referitoare la reorganizarea unor instituţii şi autorităţi publice, a condus inevitabil la diminuarea unor drepturi salariale, ale întregului personal bugetar, dar, în primul rând, au fost afectaţi salariaţii din învăţământ.

- Care sunt componentele fundamentale de stânga, de dreapta, care ar trebui menţinute, indiferent de ce putere politică vine în educaţia preuniversitară?

- Din punctul meu de vedere, învăţământul nu trebuie să aibă culoare politică. De altfel, cele două documente despre care am amintit anterior - pactul pentru educaţie şi strategia pentru educaţie - au fost semnate de reprezentanţii tuturor partidelor politice, precum şi de unii reprezentanţi ai societăţii civile. În învăţământ, în mod normal, politicul nu trebuie să-şi facă simţită prezenţa. De altfel, sindicatele au solicitat încă din anii ’90 ca legislaţia promovată să conducă în mod automat la fenomenul de depolitizare. Din păcate, acele acte administrative cu caracter normativ nu au făcut nimic altceva decât să întărească fenomenul de politizare a învăţământului românesc.

- Avem absolvenţi de liceu care au probleme grave de comunicare, în a face corect acordul între subiect şi predicat, într-o propoziţie simplă. Pe lângă vina elevului, nu credeţi că şi şcoala are partea sa de vină?

- Sigur, este adevărat că întotdeauna, toate relele din societate sunt plasate în sarcina şcolii. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că la şcoală copilul nu-şi petrece decât o mică parte din zi. Restul timpului el şi-l petrece în familie, în societate, iar problemele de exprimare, cele de vocabular, ţin mai degrabă de dorinţa tânărului de a citi, din ce în ce mai puţin. Eu nu cred că există dascăl care să nu canalizeze atenţia copiilor către un limbaj corect, dar noi vorbim acum despre dificultăţile de exprimare în cazul elevilor, însă ce mai putem spune în situaţia în care sunt demnitari, parlamentari care stăpânesc greu limba maternă sau se exprimă cu dificultate în limbi de circulaţie internaţională. Repet însă că această problemă ţine mai mult de limbă ca organ al vorbirii şi, probabil, că pentru unii legătura acestui organ nu este foarte bine realizată cu ariile cordicale de pe scoarţa cerebrală. Personal, ca român, mi-aş dori foarte mult ca toţi cei care trec printr-o formă de învăţământ să poată, în primul rând, stăpâni regulile gramaticale ale limbii române, cu atât mai mult cei care urmează o formă iniţială, care, în viitor, le-ar permite îmbrăţişarea carierei didactice. Sperăm însă ca şcoala să poată rezolva în cel mai scurt timp şi aceste probleme, iar pe viitor legile acestei ţări să poată permite pe viitor celor mai buni absolvenţi să urmeze forme de învăţământ superior, care, în perspectivă, să le poată permite îmbrăţişarea carierei de dascăl.

- Ce înseamnă pentru SIP Olt descentralizarea educaţiei, trecerea şcolilor în administrarea exclusivă a consiliilor judeţene?

- Punctul nostru de vedere întotdeauna a fost foarte, foarte clar afirmat. Descentralizarea preconizată de actuala administraţie centrală, în nici un caz, nu va conduce la creşterea calităţii învăţământului românesc. Şi aici avem experienţa celor 13 ani scurşi de la intrarea în vigoare a ultimului statut al personalului didactic, Legea 128/1997, unde o serie întreagă de drepturi şi obligaţii ale administraţiei locale faţă de şcoală, din păcate, nu au fost respectate. Când spun asta mă refer la o serie întreagă de prevederi, cum ar fi decontarea navetei, decontarea a 50% pentru cele şase călătorii pe calea ferată, asigurarea fondurilor pentru plata analizelor medicale, asigurarea sumelor necesare pentru cheltuieli materiale. Din punctul nostru de vedere, credem că administraţia centrală şi locală nu dispune de personal care să poată colabora cu administraţia specifică învăţământului, în vederea îmbunătăţirii calităţii sistemului educaţional.

- Cum comentaţi intenţia ministrului Dezvoltării, doamna Elena Udrea, de a construi în fiecare comună o casă a profesorului? Vor colegii dumneavoastră să locuiască la ţară?

- Vă pot spune că această măsură mi-a adus, inevitabil, aminte de o măsură similară luată înainte de 1989, atunci când intelectualii statului românesc urmau să fie legaţi de glie. Numai că atunci fostul regim comunist nu a construit case, ci blocuri, iar astăzi putem constata că în foarte multe localităţi rurale există astfel de clădiri, cele mai multe părăsite, datorită condiţiilor greu de acceptat.

- Cum decurge colaborarea dumneavoastră cu actuala conducere a Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt?

- De-a lungul timpului, noi am colaborat bine şi sperăm ca şi de acum încolo să putem face acelaşi lucru sau chiar să îmbunătăţim această colaborare, pentru ca problemele şcolii, ale salariaţilor şi ale membrilor de sindicat să poată fi rezolvate. Eu vă pot însă aminti că dacă în alte judeţe au existat unele convulsii, au fost, fie elevi, fie părinţi, care au ieşit în stradă, la noi, printr-o foarte bună gestionare a situaţiilor limită care au apărut, am găsit acele pârghii care să rezolve problemele, fără tensiuni, atât la nivelul unităţilor de învăţământ, dar şi între partenerii de dialog social. Sper însă ca această colaborare să ducă la rezolvarea tuturor problemelor, mai ales într-o perioadă destul de dură, în care, aşa cum se ştie, în ultimele luni ale anului 2009, au fost restructurate peste 250 de posturi, iar pentru anul şcolar 2010-2011, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt trebuie să restructureze alte 297 de posturi.

- De ce nu face Ionel Barbu politică?

- Aşa cum am mai discutat, în cadrul mişcării sindicale, eu, întotdeauna, am susţinut această separaţie între politic şi mişcarea sindicală. De altfel, în aceste zile, am aflat că există chiar un proiect de lege, prin care să se stabilească incompatibilităţile între anumite funcţii deţinute în cadrul confederaţiilor, federaţiilor şi organizaţiilor sindicale, cu funcţii din spectrul politic, fie că este vorba de Parlament, executiv sau ministere. Personal, am susţinut ca România să promoveze un model asemănător cu cel din Germania, în care mişcarea sindicală să fie reprezentată în Parlament prin persoane direct alese din rândul mişcării sindicale, fără să aibă legătură cu politicul. Din punctul meu de vedere, nu poţi fi, în acelaşi timp, şi de o parte şi de alta a mesei, nu poţi fi de partea celor care solicită drepturi, cât şi de partea celor care sunt, conform legii, abilitaţi să acorde aceste drepturi.