Interviu despre starea politicii cu

deoutatul liberal Gigel ŞTIRBU

«Când un om politic spune că-şi dă demisia din funcţie, să nu-l crezi niciodată»

- Văd prea mulţi români nefericiţi pe stradă. Cine credeţi că a furat optimismul proverbial al acestei naţii?

- Pentru început, vreau să vă spun că, într-adevăr, în ziua de azi foarte puţini dintre români mai sunt optimişti. Optimismul a fost înlocuit cu pesimismul, iar pesimistul este de fapt un optimist informat. Din păcate, românilor, la ora actuală, le-a pierit speranţa, iar acest lucru se datorează, în principal, clasei politice. Noi nu putem şi nu trebuie să uităm cine a condus această ţară din 1990 şi până astăzi: cei din eşalonul doi şi trei ai fostului partid comunist. De asemenea, să nu uităm că după Nicolae Ceauşescu a venit Ion Iliescu, şi cine era Ion Iliescu, cine era Adrian Năstase, cine era Petre Roman? Lideri marcanţi ai tineretului comunist din acea vreme, oameni care aveau strânse legături, atât de rudenie, cât şi de colaborare cu fostul sistem comunist. De aceea, cred că şansa noastră ar fi fost ca atunci, în 1990, să vină un preşedinte care să fie efectiv rupt de realităţile comuniste din România…

- Aţi anticipat tema următoare, şi anume: cum ar fi arătat România anului 2010, dacă primele alegeri libere, cele din mai 1990, ar fi fost câştigate de Ion Raţiu?

- Şansa României din acea perioadă ar fi fost cu adevărat Ion Raţiu. Uitaţi-vă la Cehia, uitaţi-vă la Slovenia, Slovacia, ţări foarte mici, ţări fără o industrie şi o economie foarte dezvoltate, ţări în care agricultura nu era pe atunci pusă la punct, şi nu se puteau lăuda nici cu 22 de milioane de locuitori, populaţia activă care are şi ea un rol determinant în dezvoltarea unei ţări. Dar, aceste ţări au fost conduse de oameni care, efectiv, s-au rupt de sistemul comunist şi au pus în practică filosofia economiei de piaţă. Vreau să vă reamintesc faptul că, în 1990, cei care au preluat puterea au spus că „Noi nu ne vindem ţara”, spuneau că nu este bine să dăm terenurile înapoi marilor latifundiari, pentru că încurajăm burghezimea şi moşierimea. Erau discursuri tipice anilor ’50, perioadei comuniste, atunci când, de fapt, a fost sovietizată România. De aceea, spun că Ion Raţiu era varianta cea mai bună, iar ţara noastră ar fi arătat aşa cum este Cehia de astăzi.

- De unde vine blestemul care apasă de secole ţăranul român? Nu am văzut până acum nici un gospodar care munceşte cu credinţă în curtea sa şi care să poată da în faţă.

- În România, există acum mai multe lumi, lumi create de mentalităţi diferite. Ceea ce cred că diferenţiază anumite categorii sociale sau, mai bine spus, în anumite zone rurale ale României, este mentalitatea. Vedeţi şi dumneavoastră ce se întâmplă, spre exemplu la Sibiu, acolo unde de câte ori mergem, avem impresia că trecem graniţa. Vă informez că Ardealul are cărţi funciare de pe vremea Austro-Ungariei, iar la noi aceste cărţi au început să se facă abia de acum zece ani. Şi tocmai de asta vorbim, despre educaţie, despre mentalitate, şi nimic altceva. Problema este astfel destul de uşor de bănuit, şi odată ce un om merge într-un sistem organizat, bine pus la punct, se adaptează.

- Avea dreptate Petre Roman în 1990, când spunea că industria românească este un morman de fiare vechi?

- Dacă avea dreptate, de ce nu a vândut în 1990 acel morman de fiare vechi? De ce nu am privatizat economia, aşa cum au făcut ţările actualmente dezvoltate, din fostul lagăr comunist, şi de ce oare nu am dat aceşti mari energofagi pe un euro sau pe un dolar? Bineînţeles, cu clauze, să fie angajaţi oameni, să nu fie daţi afară, să producă, să se investească în tehnologie nouă… Astea sunt întrebările la care trebuie găsit răspuns. Între timp, noi le-am ţinut, am trimis oamenii în şomaj, au căzut şi am vândut terenurile pentru a face cartiere rezidenţiale. Astfel a fost creată şi noua clasă de îmbogăţiţi.

- Va duce la creşterea nivelului de trai instalarea scutului antirachetă în România?

- Doar nu vă aşteptaţi ca acum, după instalarea scutului antirachetă, să vină şi tirurile cu carcase de carne de porc. Dacă ar fi aşa, probabil că da, va creşte şi nivelul de trai din ţara noastră, dar ceea ce cred eu este că noi, la un moment dat, suntem loviţi de o anumită notă de obligativitate vizavi de instalarea acestui scut. Când spun asta iau în calcul şi faptul că suntem membri NATO, membri ai Uniunii Europene, şi avem un parteneriat strategic cu partenerii noştri. Cu toate astea, nu văd de ce nu l-am instala, pentru că, în altă ordine de idei, avem nevoie şi de o notă de securitate, cu atât mai mult cu cât, la ora actuală, pericolul poate veni oricând, din mai multe părţi. Facem parte dintr-o mare familie europeană, o mare familie planetară, şi ca atare avem nişte obligaţii pe care trebuie să ni le însuşim şi pe care trebuie să le respectăm.

- Am răzbit prin secole, într-o oază de ortodoxism, situată într-o mare slavă, tocmai prin credinţa nezdruncinată în crucea Bisericii Ortodoxe. De ce nu vin astăzi românii spre biserică?

- Vreau să vă reamintesc faptul că, la începutul anilor ’90, bisericile erau arhipline. Cred însă că, la ora actuală, românii şi-au pierdut speranţa nu doar în politicieni, ci în întreg sistemul. Este de înţeles că oamenii trec acum printr-o perioadă foarte grea, venită după o perioadă cu adevărat bună, de bunăstare, şi nu am fost pregătiţi pentru ceea ce avea să urmeze. Am înţeles cu toţii că viaţa nu este chiar atât de uşoară cum începusem s-o percepem, că atât economia de piaţă cât şi toate celelalte motivaţii zilnice pot fi la un moment dat înşelătoare. Cu toate astea, eu sunt convins că românii sunt un popor religios, dar problema noastră majoră este grija zilei de mâine. Personal, cred că speranţa şi credinţa la români mor întotdeauna ultimele.

- Vi se oferă mâine un milion de dolari şi o viză permanentă, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru familie, pentru SUA. De unde luaţi avionul, domnule Ştirbu?

- Nu voi pleca din România niciodată, iar dacă vroiam să fac asta, aş fi făcut-o demult, atunci când am avut posibilitatea. De felul meu sunt o persoană conservatoare, în ceea ce priveşte tradiţiile, educaţia, credinţa şi, nu, n-am să plec niciodată din ţara mea. Stau şi mă întreb ce s-ar putea alege de ţara noastră dacă toţi ar alege să plece? Vă reamintesc faptul că despre România, cândva, Papa Ioan Paul al II-lea spunea că este „Grădina Maicii Domnului”!

- Ce credeţi că se va învăţa despre Nicolae Ceauşescu în manualul de istorie din 2050?

- Cam tot ceea ce se citeşte la ora actuală în cărţile de istorie despre Stalin şi Hitler.

- Poţi fi de dreapta, poţi fi liberal, dacă ai votat în decembrie 2009 cu Mircea Geoană?

- Eu sunt un soldat disciplinat al partidului din care fac parte, iar ca mine sunt foarte mulţi în Partidul Naţional Liberal. Poate că acesta este şi motivul pentru care liberalismul nu a dispărut din această ţară, nici după cei 45 de ani de teroare efectivă, de uni-partitism. În viaţa unui partid vin însă şi momente mai dificile, atunci când ai de luat anumite decizii, iar eu cred că a fost o decizie bună luată de conducerea partidului, ca în 2009, la alegerile prezidenţiale, să votăm şi să alegem răul cel mai mic. Acum, că răul cel mai mic a fost cam bătut de Vântu sau de vânt, nu mai este vina liberalilor.

- Ce este mai grav: să minţi frumos sau să eviţi adevărul?

- Amândouă sunt la fel de grave. Cred că adevărul întotdeauna va triumfa.

- Ce ar trebui să se întâmple pentru recredibilizarea instituţiei parlamentare?

- Lăsarea fariseismului la o parte. La ora actuală, mulţi politicieni le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Sunt mulţi cei care nu aleg să facă din politică o carieră, ci consideră că este doar un job pe o perioadă scurtă, de a-şi atinge anumite obiective. Iar dacă aceste obiective pot fi atinse nu numai prin decredibilizarea parlamentului, ci şi a instituţiilor statului, pentru ei nu are nici cea mai mică importanţă. România va fi un stat puternic, un stat de nezdruncinat, şi va fi un stat în care politicul, oricum se va comporta, nu va afecta economicul, atunci când vom avea instituţii puternice şi credibile.

- Credeţi că este cineva interesat cu adevărat de soarta poporului român?

- Pot fi cuvinte mari, dar fiţi sigur că sunt politicieni şi sunt oameni în România pe care îi interesează ziua de mâine, nu doar a lui şi a familiei, ci şi a celor din jur. Mai putem vorbi încă de patriotism, chiar dacă la ora actuală acest cuvânt a fost demonizat şi a fost folosit de anumite persoane încât a ajuns oarecum fără valoare. Cred însă că va veni şi ziua în care, prin intermediul unor oameni bine intenţionaţi, acest cuvânt va fi folosit cu o anumită emoţie.

- Românii nu mai fac nici măcar bancuri cu Bulă. Este Mircea Geoană urmaşul lui Bulă?

- Cred că fiecare om politic poate fi numit un mic Bulă, la un anumit moment. Mircea Geoană a trecut printr-o perioadă nu tocmai propice carierei sale politice, dar cred că, din punctul meu de vedere, are tăria de a-şi reveni. Asta este, atunci când eşti în prim-planul politicii româneşti, trebuie să-ţi asumi şi anumite riscuri şi situaţii nu tocmai plăcute în care poţi să te afli. Vă spun eu, Gigel Ştirbu, că dacă Mircea Geoană ar fi câştigat alegerile din decembrie, Bulă putea să fie la ora actuală Traian Băsescu.

- Şcoala politică a ApR-ului de acum un deceniu a dat pe piaţă pe Darius Vâlcov şi pe Gigel Ştirbu. Ce credeţi că aţi învăţat amândoi de la Renică Diaconescu?

- De la Renică Diaconescu am învăţat anumite lucruri care pe mine, personal, m-au ajutat foarte mult în viaţa politică, şi anume că, atunci când un om politic spune că-şi dă demisia din funcţie, să nu-l crezi niciodată. Nu trebuie să crezi niciodată un om politic, atunci când se jură pe ceva, şi să nu ai niciodată încredere într-un politician care-ţi zâmbeşte! Acestea sunt lucruri pe care le-am învăţat nu doar de la Renică Diaconescu, ci şi de la alţi politicieni ai acelei perioade de glorie a ApR-ului. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că unii fac politică numai pentru propriul interes, pentru propriul buzunar şi doar pentru familia lor.

- Cum ar arăta politica olteană dacă constructorilor nu le-ar trece prin cap să fie preşedinţi de partid?

- O mare problemă a noastră, a tuturor, nu doar la Olt, este faptul că politica este acaparată la un anumit moment de oameni care au disponibilităţi financiare şi care investesc în politică aşa cum o fac în propria lor afacere, indiferent că sunt constructori, latifundiari, mari investitori şi afacerişti. Până când nu vom avea o clasă politică educată şi crescută pentru a face politică, vom fi conduşi de mozaicari, de ingineri la vreun SMA, de şefi de asociaţii agricole şi aşa mai departe. Repet: atunci când România va avea o clasă politică formată exclusiv pentru politică, iar acei oameni vor face un job din politică, cu siguranţă vom avea un viitor. Vedeţi şi dumneavoastră cum în România, oameni care sunt daţi exemple, sunt arestaţi şi arată în ziua de Paşti, sau în Săptămâna Mare, cătuşele asemănându-se cu Iisus Hristos. Păi, dacă acele persoane sunt modele pentru noi şi, direct din puşcărie, ajung în Parlamentul European, înseamnă că România chiar are o mare problemă.

- Felicitări, domnule Ştirbu, tocmai am fost informaţi că aţi câştigat o excursie pe un vas de croazieră în jurul lumii! Însă, trebuie să împărţiţi, în această expediţie de vis, cuşeta de pe vapor cu Ion Toma, preşedintele PSD Olt. Ce faceţi? Care doarme la fereastră?

- Mulţumesc, dar prefer să renunţ în favoarea domniei-voastre!