Interviu despre starea naţiunii cu

Andrei IORDACHE, un om care gândeşte liber

„În Slatina lui Darius Vâlcov se trăieşte bine...
În Slatina noastră, a celor peste şaptezeci de mii de slătineni, plătim cele mai mari impozite din ţară,
şomajul este ca în Valea Jiului…”

Dincolo de problemele fundamentale ale societăţii contemporane, una în care incompetenţa unor miniştrii face casă bună cu gerul care a crăpat pietrele, într-o societate care şi acum mai dezbate şnurul violet purtat în regim de tanga, de doamnele care au participat la dezbaterea în care Geoană a arătat întregului popor, că el este întocmai cum l-a făcut Ion Iliescu, reporterului de serviciu îi vin în minte întrebări amestecate despre azi, despre mâine, dar şi despre ceea ce a fost ieri. Teme ridicate de-a valma, sunt expresii spontane ale unui film care se derulează în viaţa noastră, zi cu zi.
Într-un ciclu care se vrea a fi continuat de acum încolo, sub forma unor dialoguri la persoana a doua, primul set a fost adresat lui Andrei Iordache, fost manager al Spitalului de la Scorniceşti, fost ăla micu’ de la PNL, un social democrat care, dacă ar fi fost întrebat în seara de 6 decembrie 2009, ce a căutat la Vântu, ar fi răspuns mult mai bine decât ginerele doamnei revoluţionar Costea. (Claudiu ENE)

- În prima conferinţă de presă făcută până acum la Olt, în acest început de an, Darius Vâlcov vorbea de faptul că anul a început bine pentru slătineni. Tu cât de bine o duci conform ordinului dat de primarul nostru?

- Am impresia că pe lângă Slatina în care trăim noi, cei peste şaptezeci de mii de oameni, mai este una mică, ascunsă pe undeva, în care locuiesc slătinenii lui Darius Vâlcov. Acolo, cred că e bine. Dormi până la doisprezece, te duci două ore la serviciu, semnezi nişte hârtii din care îţi ies şi nişte bani, seara te prăfuieşti puţin să fii în formă până spre dimineaţă, iar apoi o iei de la capăt. Însă, în Slatina noastră, a celor peste şaptezeci de mii de slătineni, plătim cele mai mari impozite din ţară, şomajul este ca în Valea Jiului, în case e frig pentru că nu ne permitem decât să privim centrala termică luată printr-un credit de nevoi personale, pe care abia îl mai plătim, profesorii care n-au lipit afişe cu cine trebuie sunt exmatriculaţi, iar pe bugetarii care nu au venit încolonaţi pe 6 decembrie la Loctrans îi paşte disponibilizarea.

- Care dintre cele trei Elene – Lupescu, Ceauşescu, Udrea, a făcut cel mai mare rău poporului român?

- Ar trebui să fiu cel puţin doctor în istorie pentru a putea răspunde pertinent la această întrebare. Vezi tu, fiecare dintre cele trei Elene a făcut, şi face, în epoca istorică de care aparţine, rău, de la caz la caz. Primele două sunt capitole închise în istoria poporului român. Ultima, Elena Udrea, va da socoteală în momentul scadenţei trecerii sale prin viaţa publică, politică, din această ţară. Un moment care nu poate fi prea îndepărtat!

- Există viaţă după alegeri?

- După alegerile câştigate, viaţa este roz, frumoasă şi plină. Iar după alegerile pierdute este puţin mai complicată, iar pentru unii chiar s-a terminat totul! Cineva asemuia războiul cu politica, cu singura diferenţă că în război mori o singură dată, iar în politică ai şansa să mori de mai multe ori. Dar, din păcate, principiile unui război adevărat nu se regăsesc şi în politică, unde nu există principii, acele reguli nescrise care sunt respectate pe toate fronturile.

- Conform unei teorii locale, Marius Oprescu şi Andrei Iordache s-ar afla în competiţie internă pentru o singură candidatură. Cea pentru Primăria Slatinei, din vara lui 2012. De unde începe legenda, unde există sâmburele de adevăr?

- Nu există nici o problemă care să vină din faptul că eu şi Marius vrem acelaşi lucru. Ştii, e mult până departe. Grav ar fi fost ca acum, cu doi ani înainte de alegeri, să nu-şi fi dorit nimeni acest lucru, aşa cum se întâmpla cu doi ani înaintea alegerilor din vara lui 2008, de unde şi rezultatul, unul care pe unii şi acum îi doare.

- Să zicem că mâine te cheamă Darius Vâlcov până la el. Îţi propune postul de manager al Spitalului de la Scorniceşti, dar şi să pui „batista pe ţambal”, ce faci?

- Dacă Darius Vâlcov vrea să pună batista pe vreun ţambal, poate să-i cheme la el pe Moisiu, Bărbulescu, Ionică, Bulă, Bălăşescu, Monica sau chiar Bercea Mondial. Iar, în legătură cu mine, cred că peste doi ani, când am să fiu primarul Slatinei, chiar să vreau şi nu voi avea de unde să fac rost de o batistă mare, cât Grădiştea, pentru a acoperi ditamai ţambalul…

- Nu te deranjează asocierea social-democraţiei româneşti cu flacăra violet?

- Invocarea acestui gen de explicaţie, faţă de înfrângere, sper să fie ultima gafă făcută de Mircea Geoană.

- Dispar ziare, se închid redacţii. Ce înseamnă asta pentru democraţia românească?

- Ceea ce se întâmplă cu presa în aceste vremuri este chiar o tragedie. Una pe care nu o resimţim în mod personal, fiecare dintre noi. Este ca o boală perfidă care îţi intră în corp, îţi lasă impresia că eşti sănătos, dar ea te macină amarnic pe dinăuntru, iar atunci când începi să simţi că ceva este în neregulă cu tine, este, din păcate, prea târziu. Într-un fel, presa este victima acestei crize care ne-a lovit la un ordin dat din afară, iar acum devine dramă naţională. Se zice că cele mai mari lovituri se dau în vreme de linişte. În alte ţări, de exemplu în Franţa, există instrumente de sprijinire a presei locale. Statul francez, prin anumite programe, sprijină financiar grupuri de tineri pentru a-şi face abonamente la ziare locale. Şi, la ei, nu contează că ziarul sprijinit prin această măsură este unul care critică administraţia locală. Din păcate, la noi parlamentarii tineri îşi pierd timpul cu iniţiative legislative nerealiste, care nu vor deveni niciodată legi viabile. Este expresia unui mod de abordare care demonstrează ce-ţi spuneam două rânduri mai sus: cele mai mari lovituri se dau în linişte, fără să fii deranjat, punctual, de o presă care, partizană sau nu, spune adevărul. L-ai vedea pe primarul Slatinei sprijinind într-o formă sau alta ziare care nu se grăbesc să spună despre el că este cel mai frumos şi cel mai deştept din clasă?

- Te sună mâine, aproape în acelaşi timp, Ion Toma şi Paul Stănescu. Cui îi răspunzi prima dată?

- Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru m-a sunat în acelaşi timp, şi Ioana, fetiţa mea cea mare, să-mi spună ce notă a luat la şcoală. Evident că şi a doua oară când se va întâmpla acest lucru voi răspunde prima dată tot fiicei mele.

- Te simţi un slătinean împlinit după ce Vasile Blaga a devenit cetăţean de onoare al municipiului Slatina?

- Nu ştiu pe ce stradă din Slatina stă Vasile, a lu’ doamna Blaga, dar dacă este vorba de cetăţeanul cu acelaşi nume, care este secretar general al PD-L, înseamnă că Darius Vâlcov, primarul Slatinei, a luat tot ce este mai rău din Epoca de Aur, că tot acum, când stăm noi de vorbă, îl aniversăm pe Nicolae Ceauşescu. Sunt surprins că a uitat să-i facă cetăţeni de onoare şi pe Honorius Prigoană, Elena Udrea, Monica Iacob-Ritzi, fata aia care n-a fost în stare să se acopere de acte atunci când a făcut nişte măgării prin Ministerul Turismului. A făcut acolo nişte chestii care se văd doar prin Primăria Slatina.

- Este Carol Kovacs duşmanul liberalismului românesc?

- Cei care l-au dat afară pe Carol Kovacs din PNL Olt ar trebui să se ducă săptămânal, cu carnetul de notiţe, acasă la Carol Kovacs, să-şi ia notiţe despre ceea ce înseamnă liberalismul. Asta dacă băieţii de la PNL Olt, cei care l-au executat politic, ştiu să scrie şi să citească în limba română.

- Cum ar fi arătat PSD-ul din ianuarie 2010 dacă lui Traian Băsescu nu i-ar fi dat prin cap să facă politică la nivel înalt?

- Dacă PSD-ul continuă să gândească în felul acesta, raportându-se obsesiv la un politician care până acum nu a pierdut nici o competiţie politică, face o mare greşeală. Traian Băsescu trebuie scos din vocabularul curent al pesediştilor, altfel formatorii acestui partid se vor învârti, la infinit, în cercul neputinţei.

- Dă-mi câteva exemple din societatea civilă de la Olt, oameni care deşi nu fac în prezent politică ar avea ceva de spus în viaţa publică a acestor meleaguri.

- Nici nu aş vrea să răspund la această întrebare, pentru că oricât de bine m-aş gândi, tot nu voi putea să-i spun pe toţi cei care se regăsesc în această categorie. Aici, dau totuşi nişte nume: Dobra, de la Alro, Cazan, de la Carocaz, Ghidănac, de la Rolmis, Prasacu, de la Pandipo, Popescu, de la Artrom, profesorul Urâtu, de la Şcoala 8, Ţecu, de la Greceanu, doctorul Trăistaru, de la Promed, Catană, de la Nico Still, şi lista poate continua. Cei de mai sus şi cei pe care i-am uitat sunt oameni care au reuşit, oameni care au o anumită detaşare faţă de ideea de a face în continuu bani, prin orice mijloace, sunt minţi luminate, oameni care au arătat până acum, acolo unde lucrează, prin ceea ce fac, că îi merităm şi în poziţii înalte din politica şi administraţia olteană. Vom face un pas uriaş spre normalitate, atunci când ei vor fi respectaţi, prin cuvântul lor, de către licuricii care se afirmă acum în Olt. Însă, acum este vremea unei concentraţii dăunătoare de impostori pe metru pătrat.