ÎNSEMNĂRI

Moartea presei locale - politică de stat

de Dumitru SÎRGHIE

Diferiţi imbecili (portocalii, roşii sau galbeni) ne-au înjurat, fiecare în parte, în campania electorală, cum că am fi susţinut pe cine nu trebuie şi că – noi ziariştii imorali şi vânduţi diavolului – am fost nişte mercenari ordinari. Aceşti politruci cretini, care au confiscat această ţară, din 1990 încoace, cred că numai ei au dreptul să se asocieze, pentru a-şi menaja interesele: când PSD cu PNL, când PD cu PNL, când PD-L cu PSD, când UDMR cu toate formaţiunile. Ei au dreptul să devalizeze bănci, să facă afaceri cu statul, să facă (vai!) comerţ cu armament, să-şi violeze nevestele unul altuia, cu acordul părţilor, să-şi conducă beţi limuzinele, să facă accidente fără a fi traşi la răspundere, să înjure ca la uşa cortului, să-şi apere – cu orice preţ – privilegiile, să se folosească de ziarişti în demersul lor de parvenire, apoi să se şteargă la fund cu ei, să aibă imunitate politică, atunci când îi prinzi cu mâţa-n sac, să angajeze pe posturi importante pe toţi analfabeţii care i-au ajutat în campania electorală, să facă din învăţământul de stat o moşie personală (vezi, la Olt, câţi imbecili au ajuns directori de şcoală şi inspectori şcolari), să transforme spitalele din România în bastioane ale morţii, să promită marea cu sarea, apoi – după ce-şi văd sacii în căruţă – să-i sfideze şi să-i umilească pe cei „mulţi şi proşti”, cu votul cărora aceşti vandali au ajuns în fruntea bucatelor, să retracteze azi ceea ce-au spus ieri, pe scurt – să încalce regulile, ideologiile, morala şi bunul-simţ, totul pentru a le fi lor bine şi familiei lor.
Numai ziariştii trebuie să fie morali, să-şi respecte deontologia, să-şi plătească taxele şi dările la stat, să nu fluiere în Biserică, să îndure toate umilinţele din partea unor jigodii îmbogăţite peste noapte, fără niciun merit; numai ziariştii – în viziunea acestor nababi analfabeţi – trebuie să fie ori liberali, ori pesedişti, dar – mai ales – democrat-liberali, fiindcă aşa cer vremurile. Atenţie: sunt pedepsiţi, blocaţi financiar şi boicotaţi din toate punctele de vedere, doar ziariştii care mai au o fărâmă de demnitate, dacă mai poţi avea demnitate în aceste vremuri siberiene. Astăzi, când totul este politizat la maximum, când toate promovările şi afacerile sunt în beneficiul clientelei guvernamentale, a avea un dram de demnitate înseamnă a te situa în afara ordinii politice stabilite de Băsescu şi Elena Udrea, în principal.
Există o politică de stat, aceea de a desfiinţa presa locală nealiniată, iar metodele utilizate în acest scop sunt unele de tip stalinist: diversiunea, blocajul financiar, aţâţarea unor ziarişti împotriva altora, delaţiunea, şantajul (vezi că ai pe cineva din familie angajat într-o instituţie, care ţine de decizia mahărilor din Divan!), ameninţările, provocările etc.
Mai nou, datorită faptului că instituţia de difuzare a presei, cunoscută sub numele de RODIPET, se află într-un haos total, presa locală nu mai ajunge – sub nicio formă – în mâna cititorilor. O să spuneţi că presa aservită trăieşte în aceleaşi condiţii. Nu-i adevărat. Oficioasele de partid şi de stat, plătite cu bani publici, reprezintă maşina de propagandă a puterii, ele fiind distribuite în judeţe cu logistica prefecturilor, a primăriilor reşedinţă de judeţ, a tuturor instituţiilor deconcentrate, care se află în mâna puterii absolutiste.
Scriind în acest fel, cu siguranţă, vom fi acuzaţi de propagandă de stânga, de tip comunist. La amintim însă celor care astăzi sunt pe cai mari că discursurile lor de ieri erau asemănătoare cu cele ale noastre de astăzi, cu diferenţa că ale lor erau în războiul de 100 de ani cu limba română. Şi le mai spunem ceva: că demnitatea, libertatea cuvântului şi a presei, dreptul la viaţă, ca şi dreptul la muncă, fac parte din libertăţile fundamentale ale civilizaţiei europene, la care ne-am aliat şi noi, deocamdată doar pe hârtie.
Căci, în realitate, Ceauşescu şi Emil Bobu n-au murit. Trăiesc bine-mersi în trupurile celor care ne conduc astăzi de la nivelurile cele mai înalte.