ANALIZE CIVICE |

Slugile mogulilor

În sfârşit, campania electorală s-a încheiat. Alegerile s-au desfăşurat şi în turul doi. Şi, spre bucuria unora şi disperarea altora, Coaliţia celor opt a pierdut.
ÎNVINGĂTORI şi ÎNVINŞI, aşa se scrie istoria. Astfel, în ciuda isteriei privind contestarea rezultatului alegerilor, putem totuşi spera că până la Crăciunul 2009, premierul desemnat va forma EXECUTIVUL, pentru „O Românie Unită”. O Românie care-şi va reveni treptat din chinurile în care au aruncat-o clasa politică.
Dar, mă voi ocupa altă dată de sensul alegerilor şi semnificaţia rezultatelor. Acum vreau să semnalez un „FENOMEN DUREROS”, al societăţii româneşti, anume acela că mass-media din ţară a încetat să mai fie „a patra putere în stat”, a încetat să fie „câinele de pază al democraţiei”.
Mai exact, mă refer la mass-media fără menajamente, căci aproximativ 80 la sută din ea (audio, video sau scrisă), a manifestat un partizanat deşănţat şi o rea-credinţă, incalificabilă faţă de noi cei mulţi cărora ne-a mâncat nopţile şi ne-a tocat nervii.
S-a pus în mod josnic în slujba unor „MOGULI” (termenul e chiar blând), servindu-le într-un mod absolut demagogic, deşănţat, interesele meschine de castă.
M-a cutremurat, pur şi simplu, angajamentul nebunesc al unor trusturi media de a manipula în modul cel mai grosolan naţiunea română. Nici vorbă de analize serioase de campanie, a prestaţiei candidaţilor, ci o îngrămădeală confuză de aberaţii, de sugestii otrăvite, de figuri şi bâlbâieli oferite de nişte „gurnalişti” lipsiţi de cel mai elementar bun-simţ.
M-a uluit servilismul şi lipsa de demnitate a unor realizatori, moderatori, comentatori, analişti, „gurnalişti” şi invitaţi (a se citi aberaţi) politici, la emisiunile patronate, ordonate şi prost dirijate, în special la Realitatea şi Antena TV. Cu toţi, fără excepţie, bat câmpii şi de cele mai multe ori ajung la bârfe ridicole, fel de fel.
M-a scârbit, de asemenea, veninul pe care îl împroşcau, pe aceste posturi sau în unele publicaţii, renunţând uneori până şi la ultimul sâmbure al deontologiei şi profesionalismului. Se vedea limpede că erau atent instruiţi, pregătiţi pentru o anumită constantă de campanie, aceea de discreditare, folosind cele mai mârşave mijloace.
M-au deranjat inepţiile spuse prin cele mai „idioate analize” asupra unor fenomene sau întâmplări cotidiene. Respectivii au avut un comportament mizerabil practicând, în fiecare zi, seară de seară, limbajul mediatic.
Şi, pentru a înţelege mai bine, în cele ce urmează, ne-am putea referi la câteva cazuri foarte bine cunoscute:

- Filmul cu „INCIDENTUL DE LA PLOIEŞTI – 2004”: a fost superdifuzat, superspeculat, şi superstălmăcit, deşi, probail trucat de cei interesaţi, exasperând întreaga naţiune cu toate că băiatul în cauză şi mama sa apelau în mod disperat să se înceteze cu această mizerie. Dar, cu cât îl speculau mai mult, cu atât oamenii de bun-simţ înţelegeau că adevărul era „undeva, la mijloc”. Nici vorbă de pumn în plex sau obraz, ci pur şi simplu o îndepărtare a băiatului cu dosul palmei. Amintiţi-vă toate tâmpeniile şi inepţiile „MARILOR COMENTATORI ŞI SPECIALIŞTI” pe marginea acestui film. Efectul a fost de BUMERANG.

- Semnarea „ACTULUI DE LA TIMIŞOARA”: te uimeşte că nici unu din acei „superdeştepţi” nu le-a sugerat mogulilor şi semnatarilor că era mai bine să semneze acel document chiar şi în orice „cârciumă din Cucuieţii din Deal”, decât în ORAŞUL REVOLUŢIEI. Efectul? S-a văzut.

- CONFRUNTAREA: a fost absolut evidentă, şi cât se poate de clară. Mă întreb însă – Cât de imbecil trebuie să fii, ca să înţelegi cu adevărat REZULTATUL? 6 decembrie a confirmat.

- VIZITA LA „MOGUL”, la „miezul nopţii”. Cel împricinat nu putea înţelege consecinţele, la capacitatea lui, deja bine calificată de PREŞEDINTELE DE ONOARE al PSD? S-a văzut peste trei zile.
Aş putea continua cu „demonstraţia crizei”, cea în care se zbate mass-media, dar cred că se pot deduce şi multe alte infimităţi ale ei, la 20 de ani de libertate.

CONCLUZIA:
Mass-media românească trebuie, de îndată, să-şi înfăptuiască propria REFORMĂ. Mă întreb însă, are cine să o facă? Sper că da, şi îmi permit să spun de unde ar trebui plecat:
- respectarea, sub jurământ, a celor cinci funcţii principale ale mass-media, aşa cum au fost ele definite în septembrie 1978, la Paris, de Comisia Internaţională UNESCO.
- respectarea, cu sfinţenie, a celor zece principii ale jurnalismului, adoptate la München, în noiembrie 1970, de sindicaliştii jurnaliştilor din Europa.
- respectarea, cu rigurozitate a articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind libertatea comunicării.
- respectarea fermă a legislaţie noastre pentru a transmite ştiri exacte, clare şi corecte, înlăturând total manipularea informaţională şi răspândirea prejudecăţii.
- aruncarea la „lada de gunoi” a acelei părţi din mass-media care a dovedit că o dezonorează şi că îi fac deservicii, chiar dacă, din păcate, este tot mai numeroasă (vezi cazul celor doi şantajişti).
Şi, ca să încheiem într-o notă mai veselă, pentru a nu rămâne şomeri, le recomand celor în cauză să-şi înlocuiască mapa cu… sapa. De ce? Pentru că astfel ar fi mai utili societăţii, să meargă la „CETATE”, să „sape câte o postaţă de porumb”!
Dar, ATENŢIE! – să nu dea negru peste verde sau să-şi rănească picioarele!

Prof. Ion Pătraşcu - Slatina