OPINII

Concluzii, în urma primului tur

Pe principalii candidaţi la funcţia de preşedinte i-am urmărit în timp, în campania electorală şi în confruntarea din 20 noiembrie a.c. Le-am raportat prestaţia făcută la tipul de PREŞEDINTE DE ŢARĂ, capabil să răspundă imperativ unui mandat de 5 ani, la acest început de mileniu extrem de complet pentru fiecare naţiune şi pentru întreaga lume.
Pornind de la acest imperativ le-am acordat note la confruntarea finală. Astfel: Traian Băsescu - 6 (şase), Mircea Geoană - 5,75 (cinci, 75), Crin Antonescu - 3, 70 (trei, 70).
Notele nu trebuie să sperie, căci ele nu au semnificaţie şcolară. Ele se raportează la notele de 9 şi 10 care se acordă unor uriaşe personalităţi politice care au schimbat în anumite momente cursul istoriei şi al lumii, împingând societatea umană înainte (Alexandru Macedon, Hanibal, Caesar, Ginghis-Han, Napoleon, etc). În plus, dacă privim procentele acordate de electorat pentru fiecare candidat, ele reflectă mult mai bine notele date.
Ca o caracteristică pentru toţi trei, este că nici unul nu a explicat clar echilibrul între, pe de o parte, atribuţiile prevăzute de Constituţie, iar pe de altă parte, cele care decurg din calitatea de şef al statului. N-au reuşit să explice clar delimitarea acestora în cadrul constituţional, pe de o parte, şi în cadrul de acţiune, în interiorul puterii politice şi în relaţia cu toţi cetăţenii ţării, pe de altă parte.

• Domnul Crin Antonescu s-a comportat ca şi când de pe o scenă recita poezii, fără ritm şi fără rimă. A fost ca şi cum ar fi ţinut o prelegere fără subiect precis, un amestec de filozofie şi „glumiţe”, reieşind că nu ştie încă foarte multe lucruri ce privesc un preşedinte de ţară. Uneori, expresiile folosite, aluziile prost alese, jignirile directe au lăsat, de multe ori, un gust amar.

• Domnul Mircea Geoană: întotdeauna crispat de teama permanentă de a nu pierde cursa, părând o placă veche de patefon, cu aceeaşi lecţie învăţată de la cei care, chipurile, îl consiliază. Cu o expunere deseori incoerentă, amestecată de atâtea ori cu „multe şi nevrute” încercări jenante de a-l determina pe Crin Antonescu să-i fie alături, deşi acesta îl trata de sus. Se poate ca tocmai din acest motiv să fi existat şi alte confruntări, iar în cea de la Antena 3, întâmplătoare, cu Crin Antonescu, s-a dovedit total neinspirat.

• Domnul Traian Băsescu: urmărit parcă de ideea de a fi concret şi înţeles, a căzut uneori în capcana de a „nu vedea pădurea, din cauza copacilor”. Astfel, unele detalii prea amănunţite, fie că se refereau la agricultură, la educaţie, pot conduce la ideea că actualul preşedinte le-a înţeles, şi ca atribuţii directe şi nu în contextul relativ pe care acesta trebuie s-o aibă cu Guvernul şi Parlamentul României. Uşoara sa superioritate a fost posibilă datorită caracterului său mai puternic şi simţului său de orientare imediată.

Aceste câteva reflecţii, coroborate cu cele nouă teme prost formulate, (ca să nu zic ALESE), impun concluzia ca cei doi candidaţi rămaşi în cursă să-şi reconsidere urgent „politica electorală”, pentru a demonstra că ştiu cu adevărat ce este un PREŞEDINTE DE ŢARĂ şi pot să îndeplinească această demnitate.
Totodată, văzând trupele care i-au însoţit pe cei trei candidaţi, mă îngrijorează incapacitatea acestora de a şti cum trebuie să se prezinte un candidat la preşedinţie. Şi mai îngrijorător mi s-a părut şi modul lamentabil în care unele posturi TV au făcut analiza prestaţiei candidaţilor, cu toate că participanţii se pretind a fi „profesionişti deosebiţi”. Exclus însă.
Mă întreb atunci, oare aceasta este „materia cenuşie” care ne conduce?
În consecinţă, m-aş aştepta ca în această ultimă săptămână care a mai rămas până la turul II, să fie o reorientare în bine.
• Candidaţii trebuie să diferenţieze atribuţiile ce le revin clar prin Constituţie, de alte responsabilităţi ce le au în mod logic şi prin deducţie, ca şef al statului.
• Să ştie cum şi când să le armonizeze, căci armonizarea tocmai lor, pentru a le explica şi a le pune în practică, este o ARTĂ.
• Accentul în prestaţie trebuie să cadă pe atribuţiile clare ce se referă la politica externă, unele aspecte ale politicii interne şi apărare raţională pe care să le coreleze inteligent, cu obligaţiile de mediator şi şef al statului.
• Candidaţii să fie conştienţi şi să explice că preşedintele trebuie să înveţe din istoria acestor ani „ce sunt puterile în stat”, nu în sensul de CINE E MAI TARE?, ci în contextul în care acestea au OBLIGAŢIA ISTORICĂ de a conlucra în interesul naţional. Capacitatea preşedintelui de a coagula aceste puteri trebuie corelată cu capacitatea celorlalte puteri de a colabora cu PREŞEDINTELE - de altfel, aceasta fiind esenţa democraţiei.
Situarea pe poziţii adverse a celor trei puteri are consecinţe dezastruoase pentru ţară.
Modul cum au prezentat unii candidaţi această problematică, extrem de sensibilă, demonstrează, pe de o parte, încercări de „speculaţii”, pe fond, iar pe de altă parte, subiectivismul dictat de interese partizane. Funcţia de mediere între puterile statului şi stat-societate o văd ca pe o chestiune pur teoretică.
O altă categorie de „nepriceperi”, ce trebuie înlăturată, se referă la unele angajamente asupra unor problematici din programele ca preşedinte, căci au căzut în capcana de a le explica prin metode pur „executive”.
Este necesar să se ştie că preşedintele este cel care conferă direcţii politico-istorice pentru ca obligaţiile din programul său să-şi găsească aplicarea prin activitatea guvernamentală.
Referirile candidaţilor la unele sectoare: agricultură, educaţie, sănătate, etc. - în sensul creşterii eficienţei acestora, trebuie să se înscrie într-un cadru politic-economic-social, larg şi general, de perspectivă, şi nu în mod tehnicist, deoarece amănuntele de specialitate intră în atribuţiile miniştrilor respectivi, a tehnicienilor şi specialiştilor de resort.
Candidaţii trebuie să precizeze ce înseamnă cu adevărat VIITORUL PENTRU ACESTE SECTOARE – în perspectiva secolului al XXI-lea, care va fi un secol super-tehnologizat.
În fine, candidaţii la demnitatea de PREŞEDINTE AL STATULUI trebuie să-şi prezinte PROGRAMELE în contextul unui mandat încadrat în timpul istoric, spre anii 2015-2020, cu diferite implicaţii interne şi externe, în care să integreze în mod obligatoriu şi programul imediat pentru depăşirea crizei economico-financiară, în interesul poporului.
Să sperăm că aşa vor face, şi poporul va alege pe cel mai bun!

Prof. Ion Pătraşcu - Slatina