ÎNSEMNĂRI

De voie sau de nevoie, Crin Antonescu va vota,
în turul al doilea, cu Mircea Geoană

de Dumitru SÎRGHIE

Atunci când te crezi mai tare ca oricând, te pomeneşti că un „oarecare” vine şi te îngenunchează din senin. Un om asupra căruia nici nu catadicseai să-ţi îndrepţi privirea, cu ceva timp în urmă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Traian Băsescu. Aura lui de invincibilitate nu-l mai poate mântui de căderea pe care istoria i-a pregătit-o.
Deşi nu are un partid pe măsura prestaţiei sale oratorice, Crin Antonescu le-a demonstrat românilor că Traian Băsescu poate fi învins, utilizând aceleaşi arme: tupeul şi agresivitatea verbală! La Cluj, liderul PNL i-a administrat marinarului o lecţie pe care acesta n-o va uita niciodată. Nu-i venea să creadă că un profesor de istorie, distilându-şi limbajul, poate să-i administreze atâtea lovituri cât n-a primit el niciodată de când s-a instalat la Cotroceni. În fond, esenţa atacului lui Antonescu asupra contracadidatului său nu este diferită de ceea ce şi Traian Băsescu a utilizat în lupta sa pentru putere. Învelişul sonor al cuvintelor rostite de Crin Antonescu sună, însă, altfel, fapt care atrage – fără doar şi poate – elitele intelectuale ale României. Recent, liderul liberal şi-a înteţit atacurile şi la adresa lui Mircea Geoană, cu acelaşi limbaj de tip băsescian, ceva mai rafinat, aşa cum am spus.
Pe de altă parte – deşi mai populist – Mircea Geoană (pentru prima dată în istoria noastră post-decembristă) acumulează puncte prin altă metodă: aceea de a nu răspunde atacurilor lui Antonescu în aceeaşi manieră fundamentalistă. Diplomaţia şi experienţa sa profesională, care ţin de civilizaţia americană, s-au văzut recent într-o dispută faţă în faţă cu Crin Antonescu, dispută la sfârşitul căreia Mircea Geoană a ieşit învingător. Ploaia de acuze aduse de Crin Antonescu, loviturile din toate direcţiile, pe care acesta încerca să le aplice contracandidatului său, s-au întors ca un bumerang la expeditor. Mircea Geoană i-a strâns părinteşte mâna lui Crin Antonescu, spunându-i acestuia că este de acord cu el, însă mai are multe de învăţat şi până atunci – dacă e cuminte – el, Mircea Geoană, îi va întinde o mână după ce-l va bate pe Traian Băsescu.
Teribilismul şi sonoritatea discursului cu care Antonescu a intrat în confruntare cu Mircea Geoană au fost brusc estompate prin nişte gesturi aristocratice, aproape regale, pe care le-a utilizat Mircea Geoană.
Non-combatul său diplomatic, calmitatea sa, ca şi tonul de bunăvoire cu care a răspuns atacurilor liberalului, au arătat românilor că gâlceava dintre PNL şi PSD poate da apă la moara lui Băsescu, ceea ce nu e cazul, fiindcă idealul a 70% dintre români, în acest moment, este să scape de acest gen de preşedinte-scandalagiu.
Înfuriat, transpirat şi obosit, liberalul Crin Antonescu a strâns la rându-i mâna social-democratului, pregătindu-şi – probabil – o altă ofensivă împotriva lui Geoană, deşi este clar pentru toată lumea: inamicul lui nr. 1 este Traian Băsescu! Ce păcat însă că România nu se află, în acest moment, pe o treaptă a culturii politice, care să-i determine pe români să-l voteze pe Crin Antonescu, chit că acesta nu are în spate un partid puternic, aşa cum are Mircea Geoană.
Personal, cred că Antonescu a fost şi rămâne revelaţia acestor alegeri prezidenţiale, însă – în turul doi, alături de Băsescu – va intra Mircea Geoană.
Rămâne ca poporul român să aleagă între Băsescu şi Geoană, iar noi credem că şeful liberalilor, ca şi liberalii în ansamblul lor, de voie sau de nevoie, vor pune ştampila pe Mircea Geoană. Asta, pentru ca România să nu iasă definitiv din istorie…