ALRO Slatina - Opt milioane tone de aluminiu, în perioada 1965-2009

Gheorghe DOBRA, director-general ALRO Slatina:

“Când eu prezentam ALRO, înainte de listarea la bursă, la New York, m-a întrebat cineva dacă am făcut bani pe bursă şi i-am spus că am făcut 4000 de dolari. Mi-a spus că 1000 de dolari sunt bani mulţi şi la New York.
Noi vrem să celebrăm astăzi 8 milioane de tone de aluminiu. Nu cred că s-ar fi putut realiza toate aceste lucruri fără contribuţia dumneavoastră.
Aş putea spune că eu, Obloja, Hampu, Atanasiu, Geantă, Cojocaru am ajuns să fim cei mai vechi de pe aici, avem peste 25 de ani vechime. Nu prea mai sunt mulţi cu peste 25 de ani vechime, având în vedere situaţiile dificile prin care am trecut ani de-a rândul. Cineva mi-a spus că de la Revoluţie încoace au fost vreo opt crize în industria de aluminiu, cam la fiecare 2-3 ani câte una. Noi aproape că nu le-am observat, pentru că situaţia noastră a fost mai grea decât criza. Am observat-o pe aceasta, pentru că a fost mai mediatizată. În numele tuturor colegilor, vreau să vă mulţumesc, pentru că fără sprijinul d-voastră şi efortul care a fost atunci, nu puteam reuşi. Atunci se lucra în condiţii mult mai grele şi intensitatea muncii era mult mai mare decât acum. Acum, lumea compară productivitatea, dar productivitatea nu înseamnă şi intensitate.
Înainte turnam 12 tone de sleburi pe coborâre, acum turnăm 42 de tone. Omul face aceeaşi muncă, pregăteşte tot o cochilă, dar o cochilă toarnă 14 tone odată. Însă, noi recunoaştem cu toţii că înainte a fost mult mai greu. Uneori, domnull Bălu îmi spunea că atunci când a pornit Hala 2, erau oameni care, atunci când au văzut primul efect anodic, au fugit. Acum am repornit Alum Tulcea şi avem aceeaşi situaţie. Oamenii nu mai sunt ca înainte, dar au, în continuare, probleme.
Mi-aduc aminte din situaţiile explicate că a fost foarte, foarte greu. Însă, consider că noi am reuşit să ducem mai departe ce aţi început dumneavoastră şi cred că am făcut bine. Vrem să fie şi alţii după noi care să ducă înainte activitatea, pentru că aşa va fi continuitate, va fi mai bine pentru oraş, pentru oameni.
Anul acesta a fost un an extraordinar de greu, dar noi am reuşit pentru acţionari, să supravieţuim şi, din august, am trecut de la o pierdere de 8 milioane de dolari, pe care o aveam din ianuarie-februarie, la un profit operaţional de 1-2 milioane de dolari. A mai crescut şi preţul LME, s-au mai redus şi costurile, am redus mult personalul, pentru că a fost necesar acest lucru. Îmi pare rău pentru cei care au plecat, dar mă bucur că am păstrat pe unii dintre ei. Am oprit Hala 9, după ce am pornit-o cu cinci ani în urmă, însă, spre deosebire de vremurile când dumneavoastră lucraţi aici, precum domnul Chiostec, domnull Pârvan, d-l Bălu, d-l Trandafir, s-au întâmplat lucruri destul de bune. Numai la Electroliză, am reuşit să lucrăm la 120 de kiloamperi pe cuvele de 83, iar în Test Section am lucrat la 130 de kiloamperi. Toate cuvele sunt capotate, avem calculatoare de procese, am schimbat toţi redresorii cu Siemens, exceptând halele 9 şi 10, pentru care încă nu am reuşit modernizarea, din cauza crizei. Turnătoria este toată modernizată, avem trei laminoare de sârmă, două unităţi în care producem bare, sleburi, una pentru sleburi „Pechiney” şi una pentru aliaje dure „Wagstaff”. Am cumpărat Alprom-ul, am fuzionat cu ei, l-am împărţit în două. Vimetco Extrusion este separat şi merge foarte bine, dar nu produce profile de tâmplărie, mai are doar 4 prese, fiindcă 6 prese le-am făcut fier vechi. Ne-am mai reclamat unii că nu sunt bune, dar Zamet şi celelalte, pe care domnii Trandafir şi Chiostec le cunosc, nu mai sunt bune de nimic. Acum, producem cu 250 de oameni 1000 de tone de profile pe lună, ceea ce este foarte bine. La Alprom avem 500 de oameni, faţă de 2000, şi producem 40 de mii de tone. Interiorul Alprom arată foarte bine. Am invitat doi prieteni, doi ziarişti care, atunci când au văzut, aproape că nu le-a venit să creadă. Absolut totul este modernizat, foliile le-am închis, pentru că pierdeam bani. Suntem acreditaţi pentru industria aeronautică.
La Alprom, producem jumătate plăci, care sunt profitabile. Absolut totul este modernizat, avem cuptoare automate, cu sisteme automate de manipulare, aproape că omul nu mai pune mâna decât la ambalarea produsului.
La Anozi, lucrăm cu un foc jumătate şi obţinem producţia pentru 200 de mii de tone. A crescut foarte mult capacitatea la cuptoare, presele au fost înlocuite cu vibroprese. În Electroliză, alimentarea cuvelor se face cu transport pneumatic, proiect care a fost realizat de noi şi a costat doar 1,8 milioane de dolari pentru şase hale.
Am mai făcut o instalaţie de epurare a vaporilor de smoală la Anozi, care are tot brevetul ALRO, care funcţionează fără niciun om. S-a schimbat tot. Acum se lucrează cu utilaje mai noi, mai fiabile.
În numele celor care au fost şi cei care mai sunt, mulţumim tuturor celor care, într-o măsură mai mare sau mai mică, au trecut pe aici şi au ajutat. Fiecare dintre noi ne aducem aminte şi am încercat să luăm câte ceva de la fiecare.
Când am ajuns director general, îmi plăcea domnull Bălu cum controla hârtiile, dar nu-mi plăcea când spunea că „n-ai scris asta!” Îmi plăcea cum domnull Orzaţă insista să se rezolve o problemă, dar niciodată n-a scris pe tablă, pentru că ştia câte înjurături lua când scria şi explica, prin 1990-1991, în sala de şedinţe, că e criză, şi cei din spate îl înjurau.
La domnul Trandafir mi-a plăcut întotdeauna cum îşi nota sarcinile. Acum nu le mai scriu ca înainte, dar caietul de notiţe rămâne, îmi aduc aminte tot timpul de el. De la fiecare dintre dumneavoastră am încercat să iau câte ceva şi, combinând stilurile, cred că am reuşit să fac un lucru bun. Altfel, nu reuşeam nimic.
Între timp, am cumpărat Alum Tulcea, care a fost oprită, am demarat-o acum, de curând, şi este tot sub controlul managementului de aici. Director operaţional este Anghelovici, iar domnul Boncică este director mecano-energetic. Nu poţi conduce dacă nu ai oameni care merg în aceeaşi linie cu tine. Am primit, după doi ani şi jumătate, primele două trenuri cu alumină. Grupul ALRO a cumpărat o mină de bauxită în Sierra Leone, care asigură bauxită pentru Alum. În momentul de faţă, în lume, alumina este scumpă, iar noi o producem, mulţumesc lui Dumnezeu, mai ieftin decât este afară şi acesta este un lucru bun. În continuare, ne luptăm pentru energie. Este aceeaşi problemă pe care o ştiţi. Toată lumea spune că grupul ALRO este avantajat. Nu este adevărat! Am avut un diferendum cu furnizorul nostru de energie, pentru că am plătit energia în avans şi nu a vrut să ne-o dea pentru Alum Tulcea. La Alum Tulcea, am plătit cu vreo 10 dolari mai mult, cumpărând spot pe PZU (Piaţa Zilei Următoare) altfel decât avem noi în contract pe termen lung. Nu este posibil aşa ceva. Preţul pe care-l avem nu este unul mic…
Această criză a scos la iveală multe lucruri. În Germania, industria de aluminiu a primit foarte multe ajutoare, de două ori 50 de milioane de euro. Alcan, din Canada, a primit 170 de milioane de dolari, pentru a face cuva de 500 de kiloamperi. În Franţa, tuturor consumatorilor peste o anumită limită, li s-au dat preţ preferenţial. Numai la noi nimic…“

Ziarul de Olt &Linia Întâi