ANALIZE CIVICE | S.O.S. ROMÂNIA

De ce nu poate fi Johannis premier?

În ROMÂNIA, parcă s-a instalat balamucul. De ce? Pentru că aproape toată incompetenţa şi reaua-voinţă s-au adunat la vârf. Nimic nu mai merge bine în România căci toate acţiunile conducătorilor mari şi mici s-au transformat într-o bătălie crâncenă pentru PALATUL COTROCENI.
În prim-plan, din păcate, se situează clasa politică, care, împreună cu ciracii ei din mass-media, cu mulţi oameni de afaceri, cu fel de fel de „susţinători”, au împins chiar PARLAMENTUL ROMÂNIEI.
PARLAMENTUL, organ suprem al puterii, căci este emanaţia voinţei poporului, numai că eficienţa şi calitatea sa se măsoară prin valoarea parlamentarilor care-l compun. Ei bine, modul în care mulţi din aceştia se comportă, în dispreţ faţă de popor, îi descalifică de la o zi la alta şi de aceea gradul de încredere al poporului este extrem de scăzut.

Prima etapă în lupta pentru „COTROCENI” a fost înlăturarea guvernului Boc prin moţiunea de cenzură în momente extrem de dificile pentru ţară determinate de criza economico-financiară şi tocmai în momentul în care trebuia renegociat acordul cu F.M.I. Ce i se impută premierului Boc? – din păcate în mare măsură pe nedrept.
Premierul Boc s-a dovedit a fi un bine intenţionat, muncitor, cinstit şi corect chiar dacă uneori lipsa de experienţă ca premier a determinat să facă unele greşeli. Asta nu justifică însă jignirile aduse de unii terchea-berchea la unele posturi TV.

A doua etapă - formarea unei majorităţi de conjunctură a unor parlamentari – care a dorit să impună (împotriva prevederii din Constituţie) prin nominalizarea, ca premier, a primarului de Sibiu.
În favoarea acestei candidaturi s-au găsit destui care să răstălmăcească în fel şi chip Constituţia şi alte legi – căci limba românească este atât de generoasă încât permite şi celor cu rea-credinţă să facă fel de fel de speculaţii.
Din păcate, „se dă foarte mult după cireş” şi nimeni (nici măcar PREŞEDINTELE nu poate s-o facă) nu explică că azi – în 2009 – mileniul al III-lea – 20 de milioane de români pot şi trebuie să aibă prim-ministru un ROMÂN.
DOMNUL PRIMAR DE SIBIU – persoană absolut respectabilă – e bun la SIBIU – căci ce a făcut acolo au făcut foarte mulţi primari din ţară.. chiar dacă localităţile lor n-au fost „CAP MARCĂ EUROPEANĂ” şi în consecinţă n-au beneficiat de sume uriaşe de la buget.
Încercările unor „nepricepuţi”, fie ei analişti, comentatori, jurnalişti, oameni politici de a face legătura cu evenimentele din 1866 sunt efectiv prostii. Le explic adevărul istoric căci ele s-au desfăşurat pe fondul adversităţii A.I. Cuza – monstruoasa coaliţie.
Este unanimă părerea românilor despre românilor despre măreţia lui Cuza şi opera lui uriaşă pentru modernizarea statului român. Dar să nu uităm niciodată că atunci când ADUNAREA dominată de conservatori l-a împiedicat în demersurile sale, el, Cuza, a înlăturat-o la 2/14 mai 1864.
Abia atunci descătuşat de chingile MONSTRUOASEI COALIŢII, a înfăptuit reformele pe calea progresului.
După înlăturarea sa în FEBRUARIE 1866, opţiunea pentru un principe străin (şi prim opţiune n-a fost un principe german) era justificată de trei fenomene cu adevărat majore:
1. Nevoia de a înlătura dominaţia otomană
2. Nevoia de a înlătura influenţa rusă
3. Nevoia României de a se apropia de valorile europene
Astăzi, în 2009, ROMÂNIA este o veritabilă ţară europeană, membră a U.E.
Dacă există anumite justificări pentru atitudinea UDMR, minorităţilor şi chiar PNL cu conducerea sa schimbată, pentru mine este inexplicabilă atitudinea PSD. PSD – cel mai mare partid din România, îşi permite să fie vioara a II-a, să meargă la remarca unui partid cu 18% (asta după ce a gafat prin retragerea de la guvernare nemulţumindu-şi foarte mulţi membri, militanţi şi simpatizanţi).CHIAR AŞA, DOMNULE ILIESCU?

În sfârşit, etapa a treia – înlăturarea guvernului neinstalat – CROITORU – după un scenariu absolut nepopular.
Tragerea de timp, avizul negativ în COMISII pentru 12 miniştri propuşi şi VOTUL DIN PARLAMENT denotă, în primul rând, o altă fază a bătăliei „CARE PE CARE”.
A intervenit însă un fenomen periculos tocmai în aceste zile şi anume CONDIŢIILE celor trei finanţatori internaţionali privind acordarea tranşelor de împrumut.
Ca urmare, a început replierea unor instituţii ale statului care reliefează un grad de ridicol în funcţionarea lor.
Default Paragraph Font;C.C.R. s-a grăbit şi a declarat (înainte de 9 decembrie 2009) constituţionale legile privind salarizarea unitară şi legea restructurărilor.
PARLAMENTARII ( a nu se înţelege Parlamentul ca instituţie) dau din colţ în colţ cum să întocmească şi să aprobe bugetul pe 2010 şi de data aceasta caută cum să pună într-o ecuaţie constituţională guvernul demisionar Boc.
Deşi au condamnat cu tărie Legea Boc privind pensionarea pe baza constributivitiăţii care putea fi adoptată demult, de această dată parlamentarii în cauză „se grăbesc” să adopte asemenea lege.
Şi tot aşa cu legea răspunderii fiscale. CE VA URMA? TOT ACEASTĂ BĂTĂLIE ABSURDĂ – CARE E MAI TARE?

Întrebarea finală: CÂND ŞI CUM DORIM BINELE POPORULUI?