Interviu despre starea naţiunii cu

Cătălin ROŞCULETE

pesedist liber de prejudecăţi, departe de
Parteneriatul pentru România

«Este singurul dintre toţi candidaţii care poate, din prima zi de mandat, să intre în rolul de mediator, de şef al unui stat cu aspiraţii europene»

Retragerea Partidului Social Democrat de la guvernare, petrecută în urmă cu o săptămână, cauzată de revocarea ministrului de Interne, Dan Nica, eveniment greu de anticipat cu câteva zile înaintea desfăşurării propriu-zise, a generat un val de demisii pe toate liniile de la nivelul executivului. Printre oltenii aflaţi în structura cabinetului Boc, care s-au solidarizat cu partidul, se află şi ministrul secretar de stat Cătălin Roşculete, până mai ieri activ în cadrul Ministerului Agriculturii, condus de un alt demisionar, profesionistul Ilie Sârbu.
Întoarcerea lui Roşculete la catedra universitară de la Craiova ne-a oferit posibilitatea de a-l prinde pe acesta, între două drumuri făcute pe ruta Caracal-Craiova, pentru a purta un dialog, aproape neconvenţional, pe tema ieşirii de la guvernare. Aşa cum deja credem că v-am obişnuit, fostul ministru secretar de stat a acceptat să răspundă la o serie de întrebări conturate iniţial, dar nepregătite în nuanţele prin care acestea i-au fost adresate.

- De ce s-a retras PSD de la guvernare, nu era mai simplu să nominalizaţi un alt om la conducerea Internelor în locul lui Dan Nica?

- Cred că această temă a fost dezbătută şi prea mult comentată în ultimul timp pentru a mai avea şi eu pretenţia că emit un punct de vedere diferit de cele exprimate până acum. Ce să vă spun, gestul nostru îl consider unul firesc, normal, într-un context în care, dacă am fi acceptat nominalizarea unui alt ministru, nu am fi făcut decât să dăm apă la moară premierului, care, încurajat de lipsa noastră de reacţie, ar fi urmat să revoce câte un alt ministru de la noi. Totul la comanda adevăratului şef al guvernului, Traian Băsescu, cel care are un stil, cel puţin ciudat, să nu zic altceva, pentru a înţelege să-şi exercite influenţele dincolo de Palatul Cotroceni. În acest fel, pierderile înregistrate de PSD ar fi fost mult mai mari, căci electoratul partidului nostru a acceptat cu greu intrarea la guvernare alături de PD-L, iar o continuare a coabitării cu acest partid ar fi adus în discuţie credibilitatea şi demnitatea partidului din care şi eu fac parte. Nu se mai putea continua în nota unei guvernări în care cei de la PD-L doreau să-şi impună un punct de vedere numai de dragul de a arăta că ei sunt cei mai buni, că ei sunt cei mai tari.

- Regretaţi pierderea funcţiei deţinută în Ministerul Agriculturii?

- Aş minţi dacă nu aş recunoaşte existenţa unei strângeri de inimă, doar că în viaţă se petrec şi lucruri de acest gen, lucruri pe care trebuie să le faci fără să pui deasupra sentimentele şi latura umană care se regăseşte în fiecare dintre noi. Din fericire, atestatele mele profesionale nu mi le poate lua nici Emil Boc şi nici Traian Băsescu. Dacă nu cumva, între timp, se vor gândi să dea vreo ordonanţă de urgenţă, prin care să scoată din România pe toţi cei care nu sunt de acord cu ei. Pe noi, pe pesedişti, pe dumneavoastră, reprezentanţii opiniei publice, pe cei care îndrăzniţi să puneţi la îndoială capacitatea acestei jumătăţi de guvern de a gestiona o ţară aflată în dificultate, aşa cum nu a mai fost de la începutul anilor ’90.

- Ce şanse are Radu Berceanu în gestionarea problematicii Ministerului Agriculturii?

- Până acum nu l-am înţeles pe dramaturgul Eugen Ionescu, promotorul teatrului absurd. Însă, cu ajutorul lui Traian Băsescu încep să înţeleg că România este o ţară a absurdului. Nu poate fi altfel atunci când pui în fruntea Ministerului Agriculturii un inginer specialist în avioane. Ce poate să facă acest om, ce viziuni despre proiecţiile agriculturii anilor viitori poate să aibă, îmi este foarte greu să înţeleg. Dacă tot au rămas singuri la guvernare, puteau alege un ministru din rândurile specialiştilor aflaţi în minister. Sincer, mă aşteptam ca acest post, lăsat liber de Ilie Sârbu, să fie ocupat de fostul meu coleg, de secretarul de stat venit în minister la înfiinţarea guvernului cu susţinerea PD-L. Acum înţeleg că nu le pasă deloc de soarta unui minister care acoperă aproape jumătate din nevoile populaţiei active din această ţară. Vedem cu toţii câtă bătaie de joc întâlnim la un cabinet despre care spun cu politeţe că este iresponsabil. Sper ca şi alegătorii să aibă raţiunea de a discerne între bine şi rău.

- Atunci, ce-i de făcut, ce trebuie ales?

- Fac abstracţie de faptul că sunt membru în marea echipă a PSD, aproape că nu mai contează acest lucru acum. Însă, cei care se gândesc să-i dea lui Traian Băsescu votul pe 22 noiembrie trebuie să ia în calcul că vor urma încă cinci ani de circ, de certuri inutile, de decredibilizare a autorităţii statului, de continuare a izolării României într-un context în care nu ne putem afirma singuri, acasă, la noi, pe plan european. Singurul gest de raţiune pentru care militez acum este alegerea lui Mircea Geoană preşedintele tuturor românilor. Este singurul dintre toţi candidaţii care poate, din prima zi de mandat, să intre în rolul de mediator, de şef al unui stat cu aspiraţii europene. Are de partea sa o educaţie aparte, o ţinută de om vertical şi o experienţă în diplomaţie care se confundă cu anii decisivi ai pregătirii integrării în Uniunea Europeană şi aderării la structurile militare din zona NATO. Arătaţi-mi şi mie la vreun contracandidat al domnului Geoană o asemenea carte de vizită şi voi vota cu el!

- Ce-aţi zice de Sorin Oprescu?

- Aţi zis cumva de Sorin Băsescu?

- Nu, domnule Roşculete, m-am referit explicit la candidatul Sorin Oprescu, fostul dumneavoastră coleg de la PSD, cel care şi-a anunţat intenţia de a candida ca independent la Preşedinţia României.

- Nu-l cunosc personal, dar din ceea ce ştiu despre domnia-sa vă pot spune că este un bun manager de spital, un medic de excepţie, din câte spun alţii, un primar al Bucureştiului care încă nu şi-a început mandatul, deşi a fost ales acum mai bine de un an. Dar eu cred că într-o bună zi va afla şi el că este primarul Capitalei. Lăsând totuşi ironiile de-o parte, ce pot să vă spun eu decât că, din ceea ce se vede, acesta este un iepure aflat la deschidere pentru a face jocul lui Traian Băsescu. Sorin Oprescu a arătat de la discursul de lansare a candidaturii că nu poate depăşi faza orgoliilor personale. Un răzvrătit prin definiţie, un om dominat de ambiţii mărunte, nu poate fi şeful unui stat european. Fără să mă întrebaţi dumneavoastră, vă spun că eu, din discuţiile purtate chiar şi cu nemulţumiţii din cadrul partidului nostru, nu am identificat încă vreo persoană care să-l susţină în demersul său. Ideea potrivit căreia candidatura sa vizează ruperea electoratului social-democrat nu va prinde. Uitaţi-vă la oamenii din preajma sa şi veţi avea alte dovezi în acest sens. Mai mult, să-l ataci pe Ion Iliescu, cel care i-a fost mentor, depăşeşte deja regula bunului-simţ. Haideţi să vă mai zic ceva despre Sorin Oprescu, de obicei, acest om câştigă după a treia încercare. A dovedit acest lucru la primăria capitalei. Deci, şansele sale să fie preşedintele României trebuie luate în discuţie prin… 2019.

- Votează caracalenii pe Mircea Geoană preşedinte?

- Văd în întrebarea dumneavoastră o referire voalată la unele mici tensiuni care au existat în urmă cu ceva vreme între doi membrii PSD Caracal şi restul organizaţiei. Vă spun eu că Mircea Geoană se bucură în municipiul Caracal de simpatia majorităţii membrilor comunităţii, iar voturi va obţine şi de la liberali, şi de la pedelişti. Staţi de vorbă cu ei şi dacă veţi obţine păreri sincere vă veţi convinge de acest lucru. Vorbim mai multe pe 23 noiembrie şi pe 7 decembrie. Vă aştept la o cupă de şampanie, lângă noi!

Alin DOROBANŢU