Interviu despre starea naţiunii cu

Cătălin ROŞCULETE,

ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii

«Mircea Geoană este garanţia unei Românii prospere, a unei ţări în care echitatea socială nu poate fi oferită decât de un om responsabil, atât în relaţiile interne, cât şi în cele internaţionale»

- Domnule secretar de stat, se apropie funia de par, băieţii de la PD-L vor să vă scoată de la guvernare. Ce faceţi, rămâneţi pe drumuri?

- Problema cu scosul de la guvernare am auzit-o şi eu. Fac ce fac partenerii noştri de la PD-L, cei cu care suntem împreună într-o participaţie egală, subliniez, egală, la guvernare, şi mai creează câte un eveniment pentru dumneavoastră, pentru presă, în general. Sincer, din punctul meu de vedere, nu-mi fac deloc griji. Pentru ei este doar un exerciţiu de imagine, pe care acest partid îl face în suita de manifestări dedicată campaniei electorale în care se află acest partid care îl susţine pe Traian Băsescu, în toate demersurile pe care acesta le face pentru a încerca, a doua oară, să devină şeful statului. Vă spun ceva, nu cred că se va întâmpla asta, căci, chiar dacă vor găsi nişte susţinători în afara grupului PD-L din parlament, nu vor fi în stare, fără PSD, să guverneze o ţară pe care cei de la PD-L au aruncat-o dintr-o criză în alta, din criza economică, într-o criză morală, care dăunează grav sănătăţii conştiinţei poporului român. Vedeţi istoria acestui partid, mă refer la PD-L, şi veţi vedea numai certuri, numai dezbinări, atât interne, cât şi îndreptate împotriva altora. Mă refer aici la crizele provocate în guvernarea 1997-2000, atunci când ei au schimbat un prim-ministru, mă refer la crizele interne din partid, de după această perioadă, atunci când Băsescu a devenit preşedintele PD-ului, împotriva unui senior al politicii de după 1989, Petre Roman. Mai este nevoie să vă spun şi de crizele lui Băsescu din timpul când Tăriceanu a fost prim-ministru? Nu cred în lacrimile politicienilor, chiar dacă şi eu fac parte din actuala clasă politică. De la PSD, în direct, nu a plâns nimeni. De la PD-L, lacrimile lui Băsescu, din 2004, cred că sunt în actualitate şi astăzi. Iar în plan personal, eu, Cătălin Roşculete, nu rămân pe drumuri. Diplomele profesionale obţinute până acum, amprenta capacităţii mele, pusă pe unde am lucrat, arată că nu am cum să rămân pe drumuri. Din ţară nu ne scoate nimeni. Chiar şi în afara guvernării, noi vom rămâne tot aici. Ştiţi, apa trece, pietrele rămân, asta ca să parafrazez tocmai imnul băieţilor neliniştiţi de la PD-L. Aşa că, ştiţi dumneavoastră cine moare de grija altuia.

- Vorbesc tot mai multe voci, tot mai mult se aude în ultima perioadă de o retragere a lui Mircea Geoană din cursa pentru Cotroceni, pentru a-i face loc, fie lui Sorin Oprescu, fie lui Adrian Năstase. Ce-i de făcut?

- Domnule ziarist, cred că faceţi un exces auditiv, ascultaţi prea mult vocile celor din PD-L. Retragerea lui Mircea Geoană este tot o intoxicare pe care o provoacă şi propagă cei de la PD-L. Mircea Geoană a fost ales oficial, în mod democratic, candidatul PSD la funcţia de preşedinte al statului român, iar el va fi cel care va câştiga această competiţie. Despre candidatura celor doi cred că vă hazardaţi atunci când o luaţi în calcul. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, domnul Adrian Năstase, nu şi-a anunţat intenţia de a candida, iar candidatura lui Sorin Oprescu nu este deloc o certitudine, iar dacă până acum am mai avut un primar general care a renunţat la interesele bucureştenilor pentru a deveni preşedintele României, nu este obligatoriu ca acest lucru să se repete şi acum. Acest om văd că încearcă să fie lângă bucureşteni, iar eu cred că raţiunea sa de om politic, cerebral, îl face să se abţină în a lua o decizie în sensul sugerat de dumneavoastră. Să candideze din partea partidului nostru este o utopie, iar ca independent îi este foarte greu, atâta timp cât nu are o infrastructură conturată în teritoriu. Am citit la dumneavoastră în ziar că şeful său de campanie este Marin Diaconescu. Păi dacă obţine, în situaţia în care va candida, voturile pe care le-a obţinut fostul deputat, în colegiul unde a candidat în toamna lui 2008, daţi-vă singuri seama ce şansă are.

- Ce are Traian Băsescu şi nu are Mircea Geoană?

- Sunt o seamă de lucruri pe care le are Traian Băsescu şi nu le are Mircea Geoană. Nu există doi oameni, fie ei născuţi din aceeaşi mamă, din acelaşi tată, care să aibă comportamente identice. Însă, în sensul întrebării dumneavoastră, sunt o seamă de lucruri care îi separă pe cei doi. Traian Băsescu este un preşedinte dominat de superficialitate, un şef de stat care conduce noaptea maşina personală, după ce a stat la mai multe pahare de apă plată cu Gigi Becali. Traian Băsescu promite şi uită. Mai ţineţi minte atunci când le spunea bucureştenilor că va veni din trei în trei luni în Piaţa Universităţii pentru a da raportul în faţa naţiunii? A uitat acest lucru, iar eu, care lucrez acum în Ministerul Agriculturii, nu l-am văzut niciodată în Piaţa Universităţii, deşi sediul ministerului în care lucrez este în zonă. Cine ştie, o fi venit şi o fi susţinut discursul în pasaj. De aia nu l-oi fi văzut. În pasajul acela reabilitat de Sorin Oprescu, despre care lumea zice că e puţin prieten cu cei de la PD-L. Restul detaliilor despre ce zice Băsescu şi uită să le facă îl ştiţi dumneavoastră. Mircea Geoană este diferit de felul în care există omul public Traian Băsescu. Este un om normal, un preşedinte peste un partid în care sunt prea puţini lideri interimari prin teritoriu, în care regula de bază este democraţia internă, asociată cu litera şi spiritul legii, un om care astăzi se pliază perfect pe cerinţele pe care le impune funcţia de şef al statului. Cunoscut peste hotare, apreciat în cercurile internaţionale, datorită performanţelor sale diplomatice, Mircea Geoană este tipul perfect de preşedinte pentru o ţară aproape izolată din acest punct de vedere. A fost ambasador în America, într-o perioadă în care imaginea României era asociată cu mineriadele de la Costeşti şi Stoeneşti, ministru de externe în perioada de preaderare, atunci când, practic, România a obţinut biletul de intrare în NATO şi UE. E drept, nu mănâncă seminţe pe stadioane, nu dansează din buric vara la mare şi, mai important pentru cititorii dumneavoastră din Olt şi Slatina, nu este prieten cu Bercea Mondial. Asta-i viaţa, nu vedeţi şi dumneavoastră câte „defecte” are Mircea Geoană, ce incomensurabile sunt „calităţile” lui Băsescu?

- Totuşi, în unele sondaje de opinie, prezidenţiabilul Geoană nu sare peste 20 la sută în intenţia de vot, o cotă de avarie care-l menţine sub procentele partidului. Ce ne facem în acest caz?

- Aud şi eu în ultimul timp de existenţa unor sondaje care-l clasează pe domnul Mircea Geoană sub un scor care să arate aşa cum sugeraţi dumneavoastră. Avem iarăşi o intoxicare, una făcută de specialiştii în arta diversiunii, plătiţi de cei de la PD-L. Probabil că aceştia sugerează şi întrebarea dumneavoastră. Este o lipsă totală de logică, o deformare grosolană a realităţii politice. Luaţi exemplu ultimele alegeri, cele europarlamentare, atunci când victoria PSD-ului a fost consfinţită de un Birou Electoral Central în care a lucrat un magistrat despre care eu am citit prin presă că s-a dus la cârciumă cu şeful statului.
PSD este prin vocaţie, un partid format din oameni disciplinaţi, care votează partidul în care sunt membri sau militanţi, simpatizanţi într-o proporţie în care nu veţi regăsi acest lucru la nici un alt partid din România. În plus, Mircea Goană este susţinut şi de acei oameni care nu se regăsesc în nici una din categoriile enunţate mai sus, români adevăraţi care vor linişte instituţională. Cred că am obosit cu toţii să mai privim instituţia prezidenţială ca pe un factor generator de circ, de scandal. Aici, toate argumentele sunt de partea lui Mircea Geoană. Vă mai spun ceva care o să vă surprindă:
militanţii adevăraţi ai PD-L, cei care cred în acest partid şi nu în puterea cârmaciului, vor vota altceva decât Traian Băsescu, cel care a transformat PD-L într-o gaşcă prezidenţială. Argumentele şi detaliile legate de această ipoteză vi le voi furniza după 7 decembrie, după al doilea tur de scrutin. Şansa reformării acestui partid depinde în mare măsură şi de eliberarea sa de omul providenţial. Dar asta este o altă poveste, iar eu aştept următoarea dumneavoastră întrebare.

- Ce aveţi, domnule Cătălin Roşculete, cu primarul Caracalului, cu Gheorghe Anghel?

- De unde aţi dedus dumneavoastră că eu am ceva cu primarul Caracalului? Nu am nimic de împărţit cu acest om pe care chiar îl respect. Este un respect care vine din urma rezultatelor de la alegerile locale din vara lui 2008, atunci când, fără ajutorul echipei lărgite a PSD, nu numai din municipiul Caracal, acesta a fost reales primar. Între mine şi domnia-sa există totuşi o lipsă unilaterală de comunicare, una care îi aparţine lui Gheorghe Anghel. L-am invitat de nenumărate ori la şedinţele noastre, iar refuzul său de a fi alături de noi, de Mircea Geoană, îmi provoacă o stare de tristeţe. Gheorghe Anghel este, şi nu-mi face plăcere să spun asta, prizonierul unui cerc de interese format din unii care uită foarte repede. În vara lui 2008, lângă dânsul s-au aflat oameni care i-au susţinut demersul electoral, fără să-i ceară nimic în schimb. Atitudinea sa de autoexcludere din echipa care i-a fost alături, nu-i face cinste. M-a dezamăgit atunci când l-a atacat la scenă deschisă pe domnul preşedinte al PSD Olt, pe Ion Toma, acuzându-l pe acesta de lucruri care se dovedesc acum că sunt total nefondate. Sunt sigur că a convins şi domnul Toma mulţi caracaleni să-l voteze pe Gheorghe Anghel, atâţia cât să încline balanţa de la Vladu la Anghel, de la PD-L la PSD. Dacă actualul primar neagă şi acest lucru, atunci e treaba lui, este independent să facă ce crede de cuviinţă. Dar fără a interveni în mersul unui partid care la Caracal, la alegerile prezidenţiale, va obţine pentru Mircea Geoană un scor, cu mult peste ceea ce ar fi putut obţine echipa lui Anghel.

- Nu vă este frică de o eventuală plecare a lui Gheorghe Anghel la PD-L?

- Nu înţeleg de ce trebuie să-mi fie frică. Este decizia sa, să fie sănătos, să facă ceea ce crede de cuviinţă. Credeţi dumneavoastră că cei de la PD-L iubesc trădarea şi trădătorii în acelaşi timp? Eu nu cred aşa ceva. De când lumea, în marile conspiraţii, trădătorii nu au fost niciodată iubiţi, poate doar răsplătiţi cu un pumn de arginţi. Nu cred că va plânge nimeni dacă primarul Caracalului o coteşte la dreapta. Aş fi curios să văd şi eu câţi oameni îl urmează în alt partid. Vă spun eu că într-un microbuz de 16 locuri, mai rămân şi câteva scaune goale. Iar printre ocupanţi se vor afla şi câţiva bucureşteni care-şi păstrează, din nostalgie, buletinul de Caracal. Aşa că, drum-bun, cale bătută! Nu înţeleg totuşi de ce un om cu experienţa sa ia de bune laudele pe care i le adresează Darius Vâlcov, preşedintele PD-L Olt, preşedinte interimar la PD-L Caracal, atunci când spune că cel mai tare din toate parcările Caracalului este Gheorghe Anghel. Acelaşi Anghel care, până mai ieri, era catalogat drept ultimul comunist cu funcţie din judeţul Olt. Ce să-i faci, uitarea este o lege nescrisă a firii?!

- Zic unii despre dumneavoastră că sunteţi omul fraţilor Ciocan, că nu faceţi nimic fără să vă consultaţi cu Dan şi Cornel Ciocan. Care este adevărul, domnule ministru secretar de stat?

- Niciodată nu am să neg, indiferent de ceea ce se va întâmpla de acum încolo, relaţia aparte pe care o am, şi de care sunt mândru, cu aceşti oameni. O parte din activitatea mea profesională a fost legată de aceşti doi oameni de excepţie. Nu pot să neg, nu văd de ce aş face asta, nişte ani în care am muncit şi am obţinut performanţă, o performanţă care nu ar fi atins cotele de care eu sunt mândru, fără să fi avut în preajma mea aceste două caractere puternice, care dau de muncă la câteva sute de oameni, chiar şi acum, în vremuri de criză profundă. Dacă unii spun că sunt omul fraţilor Ciocan, este treaba lor, dar, chiar dacă mă repet, împlinirile mele profesionale coincid cu relaţia excepţională avută cu cei doi.

- Este PSD Olt capabil să obţină la alegerile prezidenţiale un scor care să dea garanţia victoriei generale, cea de la nivel naţional, pentru Mircea Geoană?

- Echipa condusă de senatorul Ion Toma, cel care este şi şeful grupului parlamentar al PSD din Senatul României, nu ştie să piardă. Acest om a demonstrat-o în toate competiţiile politice pe care le-a girat din postura de preşedinte al PSD Olt. Imaginea sa este în prezent o carte de vizită pentru mulţi dintre cei care, urmare a garanţiei oferite de domnia-sa, suntem astăzi în postura de a reprezenta judeţul în funcţii de conducere, în administraţia locală, judeţeană şi naţională.
Nu se pune problema cine va fi câştigătorul de la Olt. Acesta va fi Mircea Geoană şi Partidul Social Democrat. Oltenii vor alege astfel, pentru că locuitorii acestui judeţ sunt oameni responsabili, care ştiu să voteze cum trebuie. Echipa Mircea Geoană-Ion Toma, în care cu onoare mă regăsesc, este garanţia demnităţii şi a democraţiei. Nu poţi să votezi altfel, dacă vrei cu adevărat binele acestor meleaguri. Prin Mircea Geoană preşedinte, oltenii ştiu că vor avea un prieten adevărat în fruntea naţiunii române. Oamenii adevăraţi aleg în noiembrie şi decembrie, Mircea Geoană preşedinte.

- Care este mesajul dumneavoastră pentru cei care vă cunosc, dar şi pentru cei care nu vă cunosc, decât acum, după ce am abordat aceste teme care au făcut obiectul interviului pe care l-aţi acordat celor care citesc Ziarul de Olt?

- Îmi este foarte greu să condensez un mesaj pentru olteni, sunt mai degrabă un om al faptelor, însă, haideţi să încercăm împreună: vreau ca oltenii, caracalenii, să meargă la vot în noiembrie, şi să aleagă exact ceea ce trebuie. Pe cel care merită cu prisosinţă să fie preşedintele României, cinci ani de acum încolo, dacă vor ca lor, copiilor şi părinţilor lor, să le fie bine într-o ţară în care sunt atâtea frumuseţi, o ţară pe care datorită instabilităţii din ultimii cinci ani, mulţi au ales să o părăsească. Mircea Geoană este garanţia unei Românii prospere, a unei ţări în care echitatea socială nu poate fi oferită decât de un om responsabil, atât în relaţiile interne, cât şi în cele internaţionale. Avem nevoie cu toţii de un moment zero, de un punct de plecare de la care să începem să clădim temelia reafirmării naţionale!