Cum stau partidele oltene în prag de alegeri?

Până la alegerile prezidenţiale, cele în urma cărora românii îşi vor desemna preşedintele pentru următorii cinci ani, mai sunt aproximativ două luni. Însă, apetitul oltenilor pentru politică, chiar şi în vremuri de criză, îi determină pe aceştia să privească acest eveniment cu o atenţie sporită, chiar dacă debutul oficial al campaniei va fi abia peste o lună. La acest turneu politic, au accesat deja principalele canale de informare de la nivel central, iar în plan local, lucrurile încep să iasă din amorţirea în care s-au aflat pe parcursul verii, de la alegerile europarlamentare până în prezent.
Uşor şi sigur, cu toţii suntem aproape involuntar conectaţi la această competiţie politică, iar speculaţiile care se fac pe seama candidaţilor, a jocurilor politice, sunt prezente la tot pasul. Ecuaţia cu foarte multe necunoscute are câteva indicii, persoane în jurul cărora se va da lupta cea mare care va începe cu primul tur, pe 22 noiembrie, şi care va continua pe 6 decembrie, atunci când va avea loc turul al doilea. Căci, este greu de crezut că această confruntare va fi decisă din primul tur, atunci când, conform legii, ar putea fi declarat câştigător, cel care obţine jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.
Este greu de anticipat astăzi, cine va fi stăpânul naţiunii, omul care va face şi desface guverne în următorii cinci ani. Dar, nu este imposibil de a face o trecere în revistă, peste partidele care au reprezentare în judeţul Olt, pentru a vedea cum vor putea acestea să-şi susţină omul desemnat să candideze în numele acestora. Această analiză, trebuie spus din capul locului, nu este una stric obiectivă, ea se bazează doar pe starea de spirit, pe modul de exprimare a filialelor judeţene, a acestor formaţiuni. Însă, doza de subiectivitate nu lucrează în acest articol, pentru favorizarea unuia sau altuia dintre candidaţi, căci Ziarul de Olt nu are acum, şi nici în perioada care urmează, vreun angajament asumat pentru susţinerea, promovarea vreunui candidat. (A.D.)

PSD Olt, partidul care îl vrea pe Mircea Geoană preşedintele tuturor românilor

Principala formaţiune politică, dintre cele care există la nivel judeţean, este cea a Partidului Social Democrat. Spunem „principală”, numai luând în calcul rezultatele de dată recentă, rezultate care au arătat forţa PSD Olt în raport cucelelalte formaţiuni. Echipa condusă de senatorul Ion Toma beneficiază, la nivel judeţean şi de o infrastructură destul de bine pusă la punct. Numărul mare de primari din judeţ şi consecvenţa acestora în a fi pesedişti, indiferent de numele candidatului, sunt principalele argumente ale faptului că, la Olt, Mircea Geoană, candidatul desemnat oficial, va obţine un scor care, după centralizarea datelor premergătoare primului tur, îl vor situa pe acesta cu mult peste media obţinută de domnia-sa la nivel de ţară.
Un sistem organizatoric aproape conturat după cel militar, o reţea de activişti şi membri care acoperă întreg teritoriul, gata în orice clipă să intre în luptă, pentru a face din culoarea dominantă, roşul pesedist, cel cu care oltenii s-au cam învăţat de aproape două decenii încoace. Chiar şi aşa, există o serie de mici scăpări, de fisuri în monolitul social-democrat, lipsuri pe care PSD-ul le neagă astăzi cu înverşunare. Vorbim aici de tensiunile interne existente în zona Caracalului, acolo unde poziţiile contradictorii dintre senatorul Ion Toma şi primarul Gheorghe Anghel nu mai reprezintă de mult o noutate. Este greu de crezut acum că pesediştii din jurul lui Anghel vor alerga pe străzi pentru a strânge adepţi care să-l voteze pe Mircea Geoană. Asta, în condiţiile în care acesta refuză, nejustificat, să tranşeze de pe poziţia de preşedinte al PSD, disputele interne din această zonă. Oarecum compensatoriu cu cele de mai sus este situaţia noului PSD, a unui partid care, la nivelul judeţului Olt, a deschis porţile tinerei generaţii, cea care nu mai foloseşte acum doar la lipit de afişe şi la purtarea de drapele roşii, atunci când au loc manifestări publice de tip pesedist. Nume care nu existau până mai ieri, în arealul social-democraţiei oltene: Marius Oprescu, Andrei Iordache, Emil Moţ, Diana Iacobescu, şi lista poate continua cu secretarul de stat Cătălin Roşculete şi alţii, sunt elemente ce pot servi drept argumente, atunci când se pune şi problema credibilităţii celor care au ceva de spus alegătorului, atunci când acesta trebuie să aleagă între Mircea Geoană şi ceilalţi.
Un alt punct de reper, un argument care poate ajuta în această campanie este puterea financiară a unui partid, a filialei sale judeţene de la Olt, una care întrece în dimensiune, la un loc, disponibilitatea de acest sens întâlnită la ceilalţi competitori. Numai că o veche vorbă spune că banii nu sunt suficienţi, mai trebuie şi ceva creativitate, o îmbinare între mesajul naţional şi cel care va fi folosit pe plan local. Nu va mai merge acum cu bâta, cu pistolul la vedere, aşa cum, până acum, s-a întâmplat.
Este PSD Olt, în acest moment, un favorit cert, dar acest lucru nu asigură totul, dacă într-adevăr se vrea o victorie categorică pentru Mircea Geoană, una care să-l facă pe acesta, şi cu ajutorul voturilor obţinute la Olt, preşedintele României, între 2009 şi 2014. Aici ar mai fi doar ceva de spus: un eşec, fie el judeţean, fie unul naţional, coroborat chiar cu o victorie judeţeană, va duce la o nouă ordine de drept, într-un partid în care Ion Toma suferă astăzi de păcatul veşniciei funcţiei sale. Dar nu este acum loc şi timp de un comentariu creat pe ideea legată de ce va face Toma după epoca Mircea Geoană. Asta este o altă poveste, una de coşmar, pe care nu o dezbatem astăzi.

PD-L Olt, forţa unei echipe care renaştere ciclic din propria-i cenuşă

Cine o fi blestemat acest partid, ce ironie a sorţii face ca înaintea unei confruntări decisive acesta să se afle fie în plin război intern, fie imediat după ce acesta se va fi consumat. În echipa lui Darius Vâlcov, preşedintele acestui partid, sunt în prezent nemulţumiri şi nemulţumiţi. Asta se întâmplă cel puţin din 1996 încoace, când PD Olt, strămoşul legitim al acestei formaţiuni, era condus de Nicolae Grădinaru, un lider autoritar, cel care conducea cu o mână de fier această formaţiune, după principiul „Dezbină-i, pentru a-i conduce!”. Acum, cu Darius Vâlcov preşedinte, lucrurile nu mai stau aşa, şi cei nemulţumiţi, şi cei nemulţumiţi, ştiu că Traian Băsescu trebuie să iasă preşedinte. Fie din postura de candidat susţinut de PD-L, fie din cea de independent. Există o idee unitară, una extrem de simplă: fără Băsescu preşedinte, acest partid riscă dezintegrarea. Este greu de crezut că după un eşec cineva va avea milă şi compasiune pentru o structură politică ce a reuşit o contraperformanţă în sistemul din care face parte: să devină adversar pentru toată lumea. Să fie împotriva tuturor şi atunci când nu este cazul.
Cu o organizare teritorială bazată pe oameni noi, oameni care provin dintr-un nou val, PD-L Olt mizează şi pe tradiţia celui mai bine clasat. Practic, Băsescu este astăzi un candidat cu un impresionant suport popular, cu o forţă aparte, cu o priză nemaiîntâlnită de la Ion Iliescu încoace la masele populare. Aşa se face că deficitul de organizare poate fi compensat suficient. Rămâne de văzut cum va reacţiona populaţia din mediul urban, în ideea că prezidenţiabilul Băsescu este soluţia cea mai potrivită, tot aşa cum merită urmărită şi reacţia populaţiei rurale din judeţul Olt, care, deşi are în majoritatea sa primari pesedişti, va tinde spre acordarea votului, prin impuls emoţional, către cel ce se pliază cel mai bine pe limbajul mulţimii, iar acesta este Traian Băsescu.
Motorul acestei campanii este Darius Vâlcov, primarul slătinenilor, cel care se bucură acum de o simpatie pe care el nu o conştientizează şi în rândul populaţiei rurale, acolo unde se află oameni care, după ce vin cu treabă la oraş, asociază împlinirile edilitare din municipiu cu Darius Vâlcov drept omul lui Băsescu. De partea pedeliştilor olteni se află şi necazul din curtea vecinilor: apatia liberalilor şi tensiunile interne din PSD Olt, tensiuni care vor genera, aşa cum stau lucrurile astăzi, o îndreptare a electoratului, a votului acestuia, în alt sens decât cel programat iniţial.
Şi ar mai fi ceva care să facă din scorul obţinut de Băsescu la Olt unul bun, dacă nu foarte bun: atacurile concentrate ale televiziunilor de nişă împotriva acestuia, care vor genera un impuls venit din inconştient, unul care să îndemne involuntar votul spre cel „necăjit”, spre cel care este astăzi parcă singur împotriva tuturor.

PNL Olt, o idee la timpul trecut

Apatia liberalilor olteni în această perioadă de precampanie este, realmente, îngrijorătoare pentru candidatul desemnat oficial, pentru Crin Antonescu, omul care nu reuşeşte să-şi afirme principiul identităţii politice, în contextul candidaturii sale la fotoliul de şef al statului. Aflaţi în opoziţie, la nivel central, pe alocuri şi la nivel local, acolo unde unii liberali sunt la putere lângă PSD, liberalii olteni au probleme destul de mari. Lipsa pârghiilor instituţionale, absenţa unui crez, frica de o confruntare adevărată, îi face pe aceştia victime sigure în faţa greilor de la PSD şi PD-L, care, cu greu, acceptă că un „crin” poate încurca peisajul grădinii cu trandafiri. Vorbim aici de cei trei ai PSD-ului şi de cel singur al PD-L-ului. Pentru ei, alegerile acestea, pentru liberalii olteni, nu au o miză emoţională, şi asta pentru că în opinia majorităţii s-a conturat ideea că bătălia finală va fi între Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Atunci când porneşti la drum de pe locul trei este foarte greu să fii primul. Rar se întâmplă ca aceste rezultate să fie întoarse într-un timp atât de scurt, timpul rămas până în ziua primului tur.
Cu un singur parlamentar, şi acela absent din miezul problemei liberale, este foarte greu de anticipat cum vor decurge victoriile măreţe ale lui Ciugulea şi ale oamenilor săi. Asta, în condiţiile în care, la Olt, ideea dreptei liberale abia dacă reuşeşte să capaciteze cu ceva peste cinci la sută din totalul celor care se prezintă constant la vot.
Tot în dezavantajul lor se află şi duplicitatea celor 21 de primari liberali, oricând gata să-şi îndemne simpatizanţii să voteze, fie PSD, fie PD-L. Aşa cum s-a întâmplat la alegerile europarlamentare din iunie 2009. Chiar şi aşa, pe fondul unei nemulţumiri generale, al unei dorinţe de schimbare, este posibil, destul de greu, ca alegătorul oltean să vrea şi să voteze Crin Antonescu, în dauna greilor Băsescu şi Geoană.

Partide de buzunar, candidaţi de meserie

Aici, putem include partide precum PRM, PNŢCD, PNG-CD şi candidaţii pe care aceste formaţiuni îi vor propune pe buletinul de vot. Nu se cunoaşte cine va merge din partea PNŢCD, dar se anticipează că, la Olt, numărul voturilor obţinute de acest partid istoric, aflat în căutarea identităţii contemporane, va fi unul foarte mic.
Aşa vor sta lucrurile şi în cazul PNG-CD. Chiar dacă George Becali a ieşit europarlamentar, chiar dacă Steaua ar câştiga Liga Campionilor la fotbal până în alegerile din noiembrie, imposibil, dintr-o serie de motive logice.
Ceva surprize pot apărea dinspre zona peremistă, chiar dacă acest partid nu are identitate şi structuri în teritoriu, la nivel judeţean. Corneliu Vadim Tudor este singurul dintre candidaţi capabil să profite electoral de criza economică, devenită între timp una instituţională, o criză a întregii societăţi româneşti.

Coşmarul candidaturii lui Sorin Oprescu

Devine din ce în ce mai clar, pe zi ce trece, că în competiţia pentru fotoliul de la Cotroceni se va înscrie şi Sorin Oprescu, primarul general al capitalei, omul care a câştigat, ca independent, în vara lui 2008, Bucureştiul, în faţa PD-L-ului şi spre necazul PSD-ului. Acest băiat deştept de Ferentari este uns cu toate alifiile. Ştie să vorbească pe înţelesul poporului, chiar dacă în spatele vorbelor sale meşteşugite se ascunde o superficialitate de tip balcanic. După candidatura sa suspină cam jumătate dintre pesedişti, iar pentru el Ion Iliescu ar fi în stare să-l mai facă încă o dată „prostănac” pe Mircea Geoană.
La Olt, profilul cetăţeanului care-l va vota pe Sorin Oprescu este uşor de conturat: pesedişti anti-Toma şi mulţi dintre cei care vor să voteze altceva decât candidaţii susţinuţi de partidele actuale. Însă, dacă va fi să candideze, Oprescu va încurca pe toată lumea. Nefiind exclus ca acesta să obţină la Olt un scor cu mult peste cel pe care-l va înregistra Crin Antonescu, destul de aproape de voturile obţinute de la olteni de Băsescu şi Geoană.