Prin implicarea activă a primarului Ion Murguleţ,

Satul Mieşti, din comuna Cungrea, are, în sfârşit, biserică!

Sărbătoare mare, duminică, 5 iulie a.c., în satul Mieşti, din comuna Cungrea, judeţul Olt. Motivul l-a reprezentat sfinţirea primei biserici construite în localitatea în care oamenii erau nevoiţi, an de an, să parcurgă kilometri întregi până în satul vecin, acolo unde se află cel mai apropiat locaş de cult. Acum, însă, prin insistenţele şi implicarea permanentă a primarului Ion Murguleţ, lucrurile încep, în sfârşit, să prindă contur. Astfel, iată că, deşi nu a trecut decât un an de la instalarea sa în funcţia de edil-şef al comunei Cungrea, Ion Murguleţ vrea să demonstreze tuturor, atât celor care l-au votat, cât mai ales celor care nu au avut încredere în el, că destinele acestei frumoase aşezări din nordul judeţului Olt sunt, într-adevăr, pe mâni bune. Revenind însă la evenimentul creştin din 5 iulie, aşa cum era de aşteptat, alături de sutele de localnici şi oficialităţile locale ale comunei, în frunte cu primarul Ion Murguleţ, au fost prezenţi şi numeroşi reprezentanţi ai vieţii politice oltene, şi nu numai. Dintre aceştia, îi amintim pe deputaţii Nicolae Stan şi Daniel Bărbulescu, senatorul Mihai Niţă, Dorel Şteomlega, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Olt, Florin Ciocan, directorul Direcţiei de Administrare a Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Slatina, şi, nu în ultimul rând, diverşi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean şi ai Instituţiei Prefectului Olt. (Claudiu ENE)

Deschidere oficiată de un sobor de preoţi

Devenită deja mândria sătenilor, Biserica ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a fost sfinţită printr-o slujbă oficiată de Preasfinţitul Episcop, Sebastian al Slatinei şi al Romanaţilor, alături de un impresionant sobor de preoţi aduşi din diverse zone ale Oltului. Dar, pentru ca toate acestea să fie posibile, nu trebuie uitate aici, nici donaţiile şi sponsorizările, extrem de importante, făcute atât de oameni ai locului, printre care şi primarul Ion Murguleţ, cât şi de alte nume importante din lumea afacerilor, ca George Becali, Cornel Paraschivescu sau Mihai Oprea. Şi, deşi demararea lucrărilor a avut loc încă din anul 2006, din păcate, după cum preciza şi primarul Murguleţ, lipsa fondurilor necesare a făcut ca finalizarea lor să întârzie mult mai mult decât se preconiza: „Această biserica, după mai multe etape, a fost în sfârşit ridicată. Trebuie să reţinem însă că totul se datorează unor oameni de bine, cetăţeni care, după posibilităţi, au ajutat prin diverse donaţii şi sponsorizări, fapt pentru care le mulţumesc foarte mult”.
Iată că, paradoxal, făcând abstracţie de situaţia grea şi tensionată, creată în ultimele luni, prin declanşarea crizei mondiale, primarul Ion Murguleţ de la Cungrea demonstrează, o dată în plus, că atunci când se vrea cu adevărat ceva, se poate. Mai mult, prin faptele sale, prin implicarea activă în viaţa de zi cu zi a localităţii pe care, cu cinste, o conduce, Ion Murguleţ răsplăteşte astfel încrederea primită din partea celor care, în iunie 2008, l-au ales primar al comunei Cungrea.

Ion Murguleţ, primarul care şi-a făcut deja datoria faţă de comunitatea din satul Mieşti

Lăsând de-o parte latura emoţională a evenimentului, cele petrecute în urmă cu câteva zile în acest sat nu ar fi fost posibile, în ideea reafirmării credinţei ortodoxe, fără contribuţia decisivă a unui om care a înţeles, de mult, înainte de a se fi gândit să candideze la scaunul de primar, că obligaţia cetăţeanului este una care trebuie să se întemeieze pe principiile credinţei strămoşeşti. Bisericuţa din acest sat va dăinui, cu voia Domnului, multe secole de acum încolo, ca un arc peste timp, în deplin respect faţă de om şi valorile în care acesta crede. Aici, aproape că nu mai contează ce va reuşi Ion Murguleţ, de acum încolo. Acest om este un primar fericit, unul dintre puţinii care se pot lăuda cu o asemenea investiţie făcută în veşnică dăinuire, şi pomenire pe măsură.
Vor fi poate, în Cungrea, de acum încolo, realizate şi alte obiective de interes public, dar peste toate, va fi ca o ancoră aruncată în valurile vremii, acest sfânt locaş de cult. Despre acesta, oamenii îşi vor aminti, tot aşa cum în amintirea lor va dăinui iniţiativa unui tânăr care, înainte de a se fi pus în slujba comunităţii, prin eforturile sale, a fixat piatra de temelie a unui edificiu pentru eternitate.