ÎNSEMNĂRI

Câte voturi poţi aduce pentru preşedinte?

de Dumitru SÂRGHIE

Am scris, în Linia Întâi, cu privire la o relativă curăţenie morală în PD-L Olt, prin îndepărtarea unor oameni care aveau, în faţa electoratului, o imagine şifonată şi – mai mult decât atâta – puneau la cale, pe dedesubt, tot felul de planuri şi diversiuni destabilizatoare, în ideea de a vinde PSD-ului o felie mare din partidul condus de Darius Vâlcov.
De altfel, la alegerile europarlamentare, Slatina a fost pierdută de PD-L Olt (la o diferenţă, ce-i drept, foarte mică) din mai multe motive: primul este acela că indivizii îndepărtaţi azi din fruntea bucatelor democrat-liberale îşi făceau cruce ca Darius să piardă la Slatina (punând umărul la acest deziderat). Al doilea motiv, mai dureros şi mai trist decât primul, îl constituie galeria oamenilor oneşti şi instruiţi intelectual, dar care – din punct de vedere politic – nu dau randament la electorat. Aici aş putea să amintesc mai mulţi domni şi doamne din PD-L Olt, care nu reuşesc să obţină voturi, repet, cu toată onestitatea, voinţa şi instrucţia lor intelectuală. Liderul de necontestat al acestei categorii este (aţi ghicit!) deputatul Daniel Bărbulescu. Nu de puţine ori am scris despre domnia-sa că e bine crescut, că are pe cei şapte ani de acasă, şi – pe deasupra – mai ştie şi carte, în ciuda faptului că toate partidele se ghidează după o lozincă bolşevică: „Carte multă nu se cere, prost să fii, să ai putere!”. Daniel Bărbulescu ar avea capacitatea să devină mai popular, prin îmbinarea ştiinţei sale cu retorica politică aducătoare de voturi, dacă ar avea curajul să-şi asume o anumită independenţă mediatică faţă de Darius Vâlcov. Ar fi o idee excelentă, având în vedere chiar modelul „Vâlcov”, cel care a gonit PSD Slatina în istorie, tocmai prin indisciplina şi nealinierea de care a dat dovadă în raport cu ideile depăşite ale lui Florea Morlova şi Marinel Bobeş.
Partidul te vrea prost, fiindcă de deştepţi cimitirele sunt pline… În acelaşi timp, o parte a electoratului este încântată mai mult de oamenii mediocri, dar care sunt spectaculoşi şi populari, tocmai prin neştiinţa lor de carte şi prin discursurile lor agramate, spectaculoase, fără perdea şi, mai ales, băşcălioase.
Aici, conducerea PD-L Olt, trebuie să facă o analiză: „– Poate Daniel Bărbulescu, din funcţia de preşedinte al PD-L Slatina, să aducă voturi mai multe pentru Traian Băsescu? Sau locul lui este în altă poziţie, prin care PD-L poate să aibă alte avantaje de natură intelectuală?” E un punct de vedere, care poate fi combătut sau bun de luat în seamă.
Tot în aceeaşi categorie l-aşi introduce şi pe d-l Dan Bălăşescu, viceprimarul Slatinei. Nu că l-aş acuza de prea mult intelectualism, însă îl pot acuza de lipsă de comunicare, cu comunitatea pe care o reprezintă, de pe poziţia de gospodar-secund al acestui oraş secular… Cu privire la domnia-sa, şefii PD-L Olt, la fel, ar putea să se întrebe: „Unde putem utiliza mai cu folos experienţa jurnalistică şi abilitatea organizatorică ale lui Bălăşescu, la primărie sau în altă zonă, care ar putea aduce lui Traian Băsescu voturi în plus?
O a treia categorie de oameni ai PD-L Olt, care trebuie menţionată, în ideea noastră ca PD-L să obţină rezultate mai bune la prezidenţiale, este categoria oportuniştilor sadea, care nu ştiu nici carte, nu ştiu nici politică, nu ştiu nici meserie la locul lor de muncă. Dimpotrivă, acolo unde au fost avansaţi ca şefi, produc gâlceavă în colective, sunt suspicioşi şi incapabili să modereze echipe de oameni cu aptitudini diferite, caractere diferite, abilităţi diferite. Un astfel de om este Gheorghe Buică, şeful suprem al ACETI, care face umbră pământului degeaba… Nu e cazul să continuăm pe această categorie, v-am dat doar un exemplu-etalon, deşi – în PD-L Olt – mai sunt specimene de acest fel, bineînţeles de calibre mai mici…
Aş mai aminti o categorie a democraţilor-liberali din Olt, demnă de a fi analizată: categoria celor care, în viaţa lor privată, au dat randament, fiind buni manageri la propriile lor companii, însă în politică – cu toată voinţa lor – nu le iese nimic.
Discurs politic nu au, charismă nu au, cărţi multe n-au citit, fiindcă acest lucru ar fi dăunat mult în economia afacerilor lor private, şi – pe deasupra – nici nu au cultul prieteniei în raport cu cei care ar putea să-i direcţioneze pe calea bună: profesori, ziarişti, politologi, sociologi şi ţărani înţelepţi, care uneori fac mai mult decât toţi profesorii de la Academie.
În această categorie îl includ pe senatorul Mişu Niţă. Să-l vezi numai la televizor cum se contorsionează să rostească vreun cuvât nou auzit prin Senatul României, cum curg apele de pe domnia-sa, atunci când pricepe că a luat-o pe arătură, cum se uită rugător în ochii moderatorului să fie mai îngăduitor… Doamne, chiar îţi trezeşte un sentiment de compasiune şi de solidaritate, faţă de un om care are şi poziţie socială, şi poziţie politică, şi poziţie materială şi voinţă. Putirinţa-i mai lipseşte...
Ne oprim aici, deşi mai sunt şi alte categorii de activişti în PD-L Olt, principale sau derivate din acestea, cu promisiunea că vom reveni. Conducerea PD-L Olt trebuie să pună fiecărui activist din linia întâi a partidului următoarea întrebare: „Câte voturi poţi aduce pentru preşedinte?”