ÎNSEMNĂRI

Român şi ortodox

de Dumitru SÂRGHIE

În viată, frunza verde şi tânără, acoperă Golgota Speranţelor noastre în aceste zile ale Săptămânii Patimilor, când ne măsurăm pioşenia şi ne înălţăm prin adormire. Iisus se uită iertător la Iuda, iar noi suntem în aceste clipe fii ai Domnului, care ne iartă şi ne mântuieşte. Redevenim, fără ştirea noastră, ceea ce am fost, primordiali şi români adevăraţi, căutând simplitatea expresivă şi sacră a primelor veacuri de creştinism.
Ne transformăm subit în ceea ce am fost întotdeauna, ţărani veseli ca nişte nuntaşi în Cana Galileii, dând sens tăcerii bătrâneşti a părinţilor noştri, care ne aşteaptă în casele durate din lut pentru a asculta simfonia mieilor, simbol al jertfei şi al pascalităţii, care ne provoacă gândul de Dumnezeu, de dogmă şi de iubire.
Vedem atâta tragedie sublimă în această sărbătoare, încât lacrimile de sânge ale Mântuitorului prelinse pe OUL PASCAL, simbol brâncuşian al fecundităţii, ne curăţă şi ne spală de păcate făptuite prin Ochiul cel Mare al Trinităţii din care iradiază, floral, spiritul ortodox românesc. Ne supărăm, dar Dumnezeu ne dă capacitatea de iertare care vine din memoria strămoşilor noştri...
Iar zburdă buimaci iezii în ţintirimurile înflorite, peste care bătrânii noştri au altoit trandafiri, şi în care zărim – când bate vânt dinspre Parânguri – fecioare albe ce sfidează explozia cireşilor şi merilor în floare. Pruncii noştri – arcuşuri de vioară – ţâpuresc uimiţi prin pridvoarele ţărăneşti, transformându-se în îngeri albi, cu aripi şi cu păr de aur.
Este încă Săptămâna Drumului Crucii, iar românul este dominat de magia simbolică a Învierii, pregătindu-şi drapelul în formă de cap de lup verde – simbolistică a dăinuirii noastre pe aceste guri de rai şi poteci de codru. Încercarea smereniei prin numele lui Hristos este însăşi povestea noastră şi a neamului românesc, care a utilizat la nesfârşit aceleaşi mijloace milenare de răbdare, tăcere şi cuminţenie valahă...
Rost al rostuirii pe acest pământ – Învierea este de origine valahă şi orânduieşte cărarea copiilor noştri, născuţi sau nenăscuţi, spre ieslele matricei noastre spirituale. Hristos este singurul Dumnezeu adevărat şi singura hrană îndestulătoare din care derivă două taine fundamentale: ROMÂN şi ORTODOX!
Este vremea când se prelinge Răsăritul din Amurg şi Dumnezeu – fiul – s-a înveşmântat în haiduc, aşteptându-ne la Poarta Radiului pentru a ne înmâna, fiecăruia, CERTIFICATE DE ROMÂNI. Pască, scăfârlie de miel, ouă roşii şi vin – sângele Domnului, şuncă şi cozonac – iată forma noastră de lux şi smerenie, acoperită cu inimă bună şi cântece româneşti nealterate. HRISTOS A ÎNVIAT din morţi!