ÎNSEMNĂRI

Ne aflăm, totuşi,
în secolul XXI, domnule A.M.!

de Dumitru SÂRGHIE

Într-un număr al „Gazetei Oltului” – ziar la care – pe vremuri – se mai scria şi în limba română, am citit recent un articol lipsit de o minimă documentare, intitulat tendenţios «Hidrocostrucţia ne-a luat lacul din „Pădurea Strehareţi”».
Autorul A.M. deplânge soarta slătinenilor, care nu se mai distrează la Strehareţi, ca pe vremea lui Ceauşescu, atunci când, „în acele vremuri, era o plăcere să te plimbi cu barca sau cu hidrobicicleta pe lacul, (sic!) frumos amenajat. Nu ştim prin ce împrejurări, după „Revoluţia din 1989”, acesta (Lacul Strehareţi – n.r.!) şi o parte din zona limitrofă lui, (sic!) au intrat în proprietatea constructorului slătinean (Hidroconstrucţia – n.r.!)
Dacă nu ştie, nu ştie şi n-ar mai trebui să scrie. În dispreţul lui suveran faţă de actualul director al Hidroconstrucţia SA Slatina (e vorba de ing. Dumitru Scăueru), A.M. recunoaşte public că nu ştie din ce motive nu s-a realizat transferul respectivului lac, de la Hidroconstrucţia la Primăria Slatina. Deci, iar nu ştie. Repet: când nu ştii ceva, de preferat e să taci. Dar, pe A.M., cel care – în viaţa lui – a scris mai mult decât a citit (în treacăt, fie vorba, vezi cum utilizează virgula), nu l-a lăsat inima să nu-l jignească pe ing. Scăueru, scrijelind hârtia cu furie: „În urmă cu câţiva ani a venit la conducerea acestei societăţi, un om care n-a iubit niciodată Slatina şi, mai ales, pe olteni. Fiind moldovean şi ajuns pe aceste meleaguri «cu sârma», acesta nu a făcut nimic (faţă de directorul general N. Sandu) pentru comunitate sau pentru interesele slătinenilor. Ba, dimpotrivă a dorit, cu încrâncenare moldovenească, să mute această unitate la Craiova, Piteşti sau, pur şi simplu, să o desfiinţeze…” (Ortografia aparţine lui A.M.)
A.M., ca ziarist, cu oarece probitate profesională, ar trebui să se hotărască în privinţa locului în care directorul a vrut să mute Hidroconstrucţia: la Craiova sau la Piteşti? Sau chiar a desfiinţat-o? Păi, dacă ar fi desfiinţat-o, nu mai aveam acum despre ce vorbi…
Elucubraţiile dezlânate ale lui A.M. continuă în acest aşa-zis articol de ziar, atacându-l subteran şi agramat pe Dumitru Scăueru, autorul erijându-se într-un apărător al comunităţii slătinene care, chipurile, plânge după Epoca de Aur a lui Ceauşescu.
Cititorul avizat ştie cine este A.M. şi chiar nu-i cere să ştie gramatică, fiindcă – de unde nu există, nici Dumnezeu nu cere. Nu poţi să-i ceri lui A.M. nici să fie obiectiv, adică să studieze documentele cu privire la situaţia juridică a lacului de la Strehareţi, mai ales că el este sincer şi spune, în două situaţii, că nu ştie… Cum să-i ceri unuia care nu ştie… ca să ştie? Lui A.M. nu trebuie să-i ceri nimic, în calitatea lui de ziarist, fiindcă n-a fost prezent, atunci când Dumnezeu a împărţit harul de a scrie…
Poţi însă să-i ceri un pic de bun-simţ, ca să nu mai invoce locul de origine al celor pe care-i incriminează şi, mai ales, statura fizică a personajelor pe care le murdăreşte… Pentru că îi jigneşte, dintr-un condei pe toţi moldovenii şi apoi pe toţi agenţii de pază cu o statură ceva mai mică decât statura sa… de macho aflat în Războiul de 100 de ani cu limba română.
„Fiind moldovean şi ajuns pe aceste meleaguri cu «sârma»”, „a dorit cu încrâncenare moldovenească” sau „un pirpiriu de agent de pază” – iată limbajul unui ziarist, limbaj demn de trimis la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării! Ne aflăm, totuşi, în secolul XXI, d-le A.M.!
Trebuie să ştiţi, stimaţi cititori, un amănunt cu totul şi cu totul uluitor: ing. Dumitru Scăueru nu este moldovean, ci oltean autentic, din Mehedinţi… din Oltenia profundă, am putea spune noi, slătinenii, din partea aceasta a Oltului, care ne mai numim şi… regăţeni.
Măcar atât să fi ştiut A.M. şi eu n-aş mai fi scris acest articol, pe care îl semnez, ca de obicei, cu numele meu de moldovean autentic,
Dumitru Sârghie!