Legea bugetului pe 2009,
o mare ţeapă pentru judeţul Olt

Legea bugetului de stat pentru anul 2009 a prins contur în parlament. Unii dintre miniştri se declară nemulţumiţi de sumele alocate, iar prea puţini sunt cei care au motive de satisfacţie pe seama sumelor cuprinse în proiectul de lege. După o săptămână de expuneri şi amendamente impuse de membrii comisiilor parlamentare, constituite pe diverse domenii de activitate, lucrurile devin din ce în ce mai clare: avem un buget de criză. O criză adusă de români de la alţii. Ceea ce este trist este că, în timpul discuţiilor efectuate pe seama legii bugetului în Parlamentul României, nici unul dintre deputaţii sau senatorii de Olt nu a insistat pentru includerea în buget a finanţării unor proiecte de importanţă judeţeană. Aşa că, 2009, din acest punct de vedere, va fi un an în care, în judeţul Olt, nu se va întâmpla nimic din sensul celor exprimate cu generozitate de politicieni în recenta campanie electorală, încheiată în urmă cu două luni. Spitalul de Urgenţă Slatina, drumul Expres Piteşti-Craiova, sunt doar două amăgiri amânate cel puţin până la următoarea rectificare. Când o fi ea... (A.R.)

Direcţia de Sănătate Publică Olt,
o instituţie care dă scutiri de la serviciu

Noua ordine managerială în care se află Direcţia de Sănătate Publică Olt, după vizita nocturnă făcută în urmă cu două săptămâni de ministrul Sănătăţii, Ion Bazac, arată că această instituţie şi-a pierdut menirea pentru care a fost creată. Sub oblăduirea directorului interimar al DSP Olt, Ramona Lesnic, această autoritate a statului de drept emite documente care, dacă pot fi comentate din punct de vedere al conţinutului, în plan legal, ele sunt lovite de nulitate. În fapt, DSP Olt se ocupă de scutiri acordate unor persoane care chiar nu au nici o motivare în a cere aici acest lucru. Fostului director economic de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Scorniceşti, Răzvan Chimoaica, i se eliberează adeverinţe pentru a i se justifica zilele când lipseşte de la spitalul unde are contract de muncă. În conţinutul adeverinţei se precizează că, în două zile, acesta s-a aflat cu treabă pe la DSP Olt. Una dintre adeverinţe tinde spre zona penalului, ea justifică, în sensul exprimat mai sus, ziua de 30 ianuarie 2009. Aici, este o şmecherie comună între DSP şi Chimoaica, căci hârtia justifică o zi care vine după aproape trei luni de concediu medical. Fără această „scutire”, fostul director economic de la Spitalul din Scorniceşti ar fi trebuit să ajungă în faţa unei comisii medicale, pentru pensionare anticipată pe caz de boală. Însă, DSP Olt rezolvă problema, într-un mod care arată că această instituţie este un paravan pentru săvârşirea unor răzbunări politice. (M.C.)

Sistemul ticăloşit de la Distrigaz Sud

Când, în urmă cu mai bine de patru ani, fostul candidat la preşedinţia României, Traian Băsescu, invoca sistemul ticăloşit promovat de Adrian Năstase, premierul de atunci, nu puţini dintre românii plătitori de impozite şi taxe au considerat poziţia şefului statului de astăzi, şi au acţionat în consecinţă. Până la urmă, zicerile preşedintelui par nişte vorbe generice, căci, nu-i aşa, în viaţa de zi cu zi, nu ne întâlnim la cumpărături sau la servici cu sistemul ticăloşit. Există o părere generală, de eliminare din partea individului, a aspectelor generale, din viaţa de zi cu zi, atâta timp cât nu ne lovim în mod concret de mecanismele unor pârghii birocratice care, în conjunctura legislativă de astăzi, par lucruri date, împotriva cărora nu ne putem opune. Aşa se face că, acceptăm situaţiile date, băgăm de cele mai multe ori mâna adânc în buzunar, pentru a plăti obligaţii faţă de stat, sau faţă de terţi protejaţi tocmai de cei care ar trebui mai degrabă să apere cetăţeanul şi nu afacerile unora sau altora. Din păcate, promisiunile lui Băsescu, de a interveni acolo unde băieţii deştepţi, o altă sintagmă promovată de fostul preşedinte al PD, au rămas la nivelul de promisiuni. Explicaţiile pot fi sugerate în dublu sens: fie Băsescu a fost învins de sistem, şi n-ar fi primul preşedinte care o păţeşte aşa, sau s-a integrat şi el în ceea ce combătea în urmă cu mai bine de patru ani. Oricum, astăzi, în plină economie de piaţă funcţională, aşa cum vor oficialii să se vadă, sistemul ticăloşit patronat de băieţii deştepţi este bine-merci, iar cetăţeanul plăteşte. (ALIN DOROBANŢU)

Pentru Distrigaz Sud, economia de piaţă dăunează grav afacerilor colaterale

În urmă cu mai bine de un cincinal, statul român saluta ca pe o mare victorie, înstrăinarea participaţiei sale la companiile regionale de distribuţie a gazului metan. Se întâmpla acest lucru, în condiţiile în care, ca şi în alte situaţii, afacerea mergea bine-merci iar statul încasa un profit sigur. Însă, pentru a îndeplini una dintre condiţiile impuse la integrarea în Uniunea Europeană, a trebuit vândut cam tot ceea ce impuneau administratorii noii ordini europene. Aşa, şi nu pentru eficientizare şi pentru modernizarea României contemporane, furnizorul regional de gaz din zona Olteniei, Distrigaz Sud, a ajuns în patrimoniul unei corporaţii franceze, Grup Gaz de France, o firmă la care şi statul francez are contribuţia sa. Dar ce mai contează, dacă a trebuit să facem privatizare, cu orice preţ, pentru a ne integra şi noi în marea familie europeană. În aceste condiţii, umilirea cetăţeanului român de către politicile francezului, a venit de la sine. Practic, doar săru-mâna nu spune olteanul francezului, atunci când are nevoie de un serviciu cu destinaţie publică. Însă, batjocura se face şi pe banii celui care are nevoie de servicii de conectare la reţeaua de gaz, care este constrâns pentru executarea lucrării de racordare la reţea, pus în situaţia de a apela, pe un preţ impus, la o firmă, nu numai agreată, dar care practică un preţ pe care beneficiarul trebuie să-l ia ca atare, fără să aibă posibilitatea de a negocia condiţiile şi termenele de execuţie.

Singurul „drept” al beneficiarului – plata facturii serviciilor prestate

Practic, contractul se încheie între Distrigaz Sud Reţele SRL – Direcţia Regională Vest şi beneficiar, fără ca acesta să aibă niciun drept de decizie în selectarea firmei care să execute lucrarea. Un contract predefinit, în care toate clauzele legate de drepturi-obligaţii, răspundere contractuală, forţă majoră, sunt întocmite numai în avantajul Distrigaz Sud Reţele SRL. După o seamă de taxe, aparent justificate, factura vine pe numele viitorului titular de contract, sub forma faptului împlinit. Practic, datele tehnice, specificaţiile privind calculele sunt expresii unilaterale ale companiei franceze, a subsidiarei acesteia, deşi ele rezultă din activitatea unei companii private, a unei faimoase firme agrementată de Distrigaz în parteneriat cu ANRE.

Problema este că ANRE nu reprezintă cetăţeanul, ci protejează şmecheria ieftină a Distrigazului

Situaţia expusă mai sus nu ar fi trebuit să se întâmple, căci, Agenţia Naţională de Reglementare pentru Energie, gazul fiind considerat energie, ar trebui să intervină, să apere cetăţeanul, în sensul de a-i facilita acestuia accesul direct la un constructor autorizat în domeniu. Numai că, ANRE, o instituţie în care cei care lucrează sunt plătiţi din bani publici, acceptă practicile Distrigazului fără a schiţa nici un gest de intervenţie, ca reprezentant legal al statului pentru accesul direct al acestuia pe piaţa serviciilor în cauză. Practic, această instituţie în care salariile sunt de ordinul a 100 de milioane de lei vechi este complicele băieţilor deştepţi veniţi din Franţa, pentru a face bani într-un sistem ticăloşit. Din motive lesne de înţeles, nu putem prezenta o speţă clară, căci, având în vedere sistemul practicat de Distrigaz, persoana care a furnizat aceste relaţii se poate trezi cu contorul ridicat pentru revizie. De primit înapoi ar putea primi, la anul, de Sfântă Mărie.

Cristian Bircea, directorul general al Camerei de Comerţ Olt, răsuceşte cuţitul în rana socială
de la ALRO

Situaţia grea pe care o traversează în ultimile luni marile companii şi intreprinderi din lume, datorată în principal crizei financiare declanşată spre sfârşitul anului trecut, s-a extins inevitabil şi în ţara noastră şi implicit în judeţul Olt. În aceste condiţii, o problemă destul de serioasă şi care a ridicat în ultima vreme numeroase semne de întrebare, este şi cea a uzinei ALRO Slatina, cea mai mare companie producătore de aluminiu din Europa Centrală şi de Est. Înfiinţată în anul 1963 de către Guvernul României, ALRO Slatina este deţinută în prezent de grupul Vimetco şi îl are ca patron pe omul de afaceri rus Vitali Matsitski. Astfel, datorită reducerii considerabile a preţului la aluminiu, şi a consumului ridicat de energie electrică, s-au dispus mai multe măsuri interne. Toate acestea au adus teama nu doar în rândurile angajaţilor de la ALRO. (Claudiu ENE)

Se aşteaptă sprijin din partea statului român

Şi, deşi nu există foarte multe soluţii prin care ALRO Slatina să fie ajutată de statul român, personalităţile locale nu puteau rămâne nepăsătore în faţa situaţiei create, căutând să sprijine şi să ofere metodele cele mai bune pentru salvarea acestei uzine. Este şi cazul lui Cristian Bircea, directorul general al Camerei de Comerţ Olt, cel care a dorit să evidenţieze cât mai clar rolul pe care îl poate avea statul român în sprijinul ALRO Slatina: „ALRO Slatina este o unitate privată, aşa cum a fost şi fabrica Nokia din Bochum. Aşa se întâmplă şi cu alte unităţi private din diverse state, precum Ford sau Renault, care îşi închid porţile şi îşi relochează producţia în altă parte. Tot aşa se întâmplă şi cu ALRO, iar statul nu are cum să intervină decât prin politici economice, pentru a crea unei industrii strategice sau alteia, anume facilităţi pentru ieşirea din criză. Ajutorul de stat sau compensaţiile pentru energie sunt ceea ce statul poate face la ora aceasta, conform legilor în vigoare şi conform înţelegerilor avute în strânsă legătură cu Uniunea Europeană”. Ulterior, în legătură cu această problemă, Cristian Bircea a concluzionat scurt: „Dacă statul român putea să facă ceva pentru ALRO Slatina, atunci trebuia să o facă înainte de anul 2000, când fabrica a fost privatizată”.

ALRO Slatina – inima judeţului Olt

De asemenea, rolul major pe care uzina l-a avut de-a lungul timpului în dezvoltarea întregului judeţ, şi mai ales a oraşului Slatina, reprezintă o altă realitate asupra căreia tot preşedintele Cristian Bircea a declarat: „ALRO este cu adevărat o unitate care ţine în spate un judeţ. Acesta este adevărul. ALRO Slatina ţine în spate, pe lângă muncitorii pe care îi are, şi muncitorii altor societăţi comerciale care colaborează, direct sau indirect cu această uzină. Astfel se crează venituri la bugetul Slatinei, la bugetul Consiliului Judeţean Olt, şi iată că a reuşit să ţină în spate un întreg oraş”. În aceste condiţii, deşi Cristian Bircea are speranţa că în cele din urmă, ALRO va depăşi situaţia dificilă în care se află, consideră că: „În caz contrar, în lipsa ALRO, uşor, uşor, am putea avea soarta altor oraşe care au avut o industrie mare şi care au decăzut ajungându-se în situaţia ca respectivul oraş să fie în dificultatea de a mai avea fonduri pentru dezvoltarea şi pentru susţinerea vieţii economice, sociale, culturale şi nu în ultimul rând politice”.

Profesorii încep să simtă că au luat ţeapă de la cei care au promis doar pentru voturi

Ceea ce se întâmplă în ultimele luni în învăţământul românesc, începe să nu mai mire pe nimeni. Este astfel tot mai clar că promisiunile, neînţelegerile, amânările şi tensiunile prelungite la nesfârşit sunt deja ceva normal într-o ţară în care, chiar şi acum, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie '89, mai aşteptăm schimbarea. Regretabil este şi faptul că, în toată această perioadă, ne-am confruntat cu un sistem defect, un sistem la care, din păcate, s-au adaptat, unul câte unul, aproape toţi cei care trebuiau să aducă acea schimbarea, atât de mult aşteptată. Astfel, indiferent de cine era la guvernare, indiferent cine era ministru al învăţământului, timpul a demonstrat că promisiunile făcute în campaniile electorale rar au fost respectate. Aşa s-a întâmplat în trecut, şi aşa se întâmplă şi astăzi.
Încă o dovadă a celor menţionate mai sus, dacă mai era nevoie de asta, o reprezintă şi evenimentele derulate în ultimile zile, atunci când, printr-un comunicat de presă, cele patru federaţii sindicale din învăţământ au anunţat că negocierea contractului colectiv de muncă a fost suspendată. Din câte se pare, decizia de suspendare a negocierilor se va menţine până în momentul în care ministrul Educaţiei va prezenta liderilor federaţiilor sindicale toate informaţiile solicitate privind bugetul pe anul 2009, precum şi măsurile pe care Guvernul intenţionează să le adopte în privinţa unor drepturi ale salariaţilor din învăţământ. De asemenea, în acelaşi comunicat, au fost prezentate şi câteva din motivele care au stat la baza acestei suspendări.
Astfel, un prim motiv îl reprezintă nerespectarea de către Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării a obligaţiei referitoare la negocierea contractului colectiv de muncă, prin punerea la dispoziţia reprezentanţilor federaţiilor sindicale a unor serii de informaţii. Mai exact, este vorba despre o analiză care să compare situaţia locurilor de muncă, clasificarea profesiilor şi meseriilor, a nivelului de salarizare, durata timpului de lucru precum şi organizarea programului de lucru. Un alt motiv invocat de către liderii federaţiilor sindicale din învăţământ îl reprezintă şi nerespectarea de către M.E.C.I a obligaţiilor asumate la prima reuniune din acest an, de a face observaţii şi propuneri pe marginea proiectului comun de contract colectiv, prezentat de cele patru federaţii sindicale. O altă nemulţumire o reprezintă şi prezentarea de către Ministerul Educaţiei a unui proiect de contract care pare să aibă mai multe nereguli. Astfel, respectivul proiect nu conţine informaţii referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt reglementate prin dispoziţii legale, nu conţine drepturi reglementate de Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional pe anii 2007-2010. De asemenea, în acelaşi proiect nu se prezintă o serie de drepturi negociate din statutul personalului didactic şi consacrate de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în vigoare, dar nici prevederile din contractul colectiv de muncă în vigoare, ce consacră dialogul social. Un ultim motiv asupra căruia liderii federaţiilor sindicale din învăţământ fac referire îl reprezintă lipsa de reactie a M.E.C.I faţă de abuzurile autorităţilor locale din întreaga ţară care, au dispus sistarea plaţii orelor suplimentare, a salariului şi a gradaţiei de merit, a premiului lunar din suma de 2% din fondul de salarii, precum şi a sporului pentru condiţii grele, periculoase, nocive sau penibile.
În concluzie, federaţiile sindicale au solicitat punerea la dispoziţie a proiectului de buget pentru anul 2009 elaborat de M.E.C.I, avizat de Ministerul Finantelor Publice şi aprobat de Guvernul Romaniei, precum şi Memorandumul prin care Executivul a solicitat fiecărui minister reducerea cu 20% a cheltuielilor de personal, pentru o totală transparenţă în relaţia cu partenerii sociali. Sperăm totuşi ca în cele din urmă situaţia să se rezolve cât mai repede şi fără a fi nevoie de declanşarea grevei generale în învăţământul românesc. Punctele de vedere comune sunt susţinute şi pe plan local de Ionel Barbu, preşedintele Sindicatului de Învăţământ Preuniversitar, sindicat afiliat la FEN. (Claudiu ENE)