GÂNDURI - RÂNDURI...

Mircea Velica

de Dumitru SÂRGHIE

Cu doar doi-trei ani în urmă, într-o publicaţie locală, care apare doar în perioadele de alegeri şi de sărbătorile religioase ale românilor, un imbecil cu aere de savant, a scris, cu litere mari, că Izbiceniul e o localitate părăsită, un sat al nimănui, un sat fără câini. Am rămas perplex când am văzut acea însemnare cretinoidă şi m-am întrebat ce resorturi iraţionale şi ce interese obscure l-au îndemnat pe acel sfertodoct, cu două clase de Ştefan Gheorghiu, să scrijelească atât de fioros hârtia… Mircea Velica, primarul Izbiceniului, ca şi toţi oamenii care citiseră infamiile ipochimenului, nu-şi explica acest atentat la demnitatea uneia dintre cele mai înfloritoare localităţi din judeţul Olt.
Mai târziu, am aflat. În beţia lui permanentă, fostul activist bolşevic, reluase un articol din „Secera şi Ciocanul”, sau cum s-o fi chemat ziarul la care lucrase el pe vremea comunismului luminos, atunci când a fost pus de partid să-l îngroape politic pe primarul de atunci al Izbiceniului, pentru că acesta căzuse în dizgraţia primului-secretar. A publicat, cuvânt cu cuvânt, un aşa-zis reportaj care a prins viaţă în oficiosul de partid cu circa 25 de ani în urmă…
Când am aflat adevărul, cu toţii am răsuflat uşuraţi. Nu poţi să-i ceri socoteală unui om care se hrăneşte şi astăzi din cu rahatul pe care-l produsese, la comandă, în Epoca de aur. Revenind la lucruri mai serioase şi repunând adevărul în drepturile sale, putem spune că Izbiceniul este – fără doar şi poate – una dintre cele mai dezvoltate localităţi rurale ale judeţului nostru. Iar Mircea Velica, un primar care marchează timpul, graţie isprăvilor sale administrative.
Deşi nu s-a pus niciodată problema, Mircea Velica, ar putea constitui un model pentru ceilalţi primari rurali din judeţul Olt, un model veritabil, chiar şi datorită faptului că, în înţelepciunea sa, domnul primar nu vrea să fie un model. Are o calitate rar întâlnită la administratorii de performanţă: MODESTIA! Dar, vorba ceea: sunt prea modest, ca să nu vă arăt ce a putut realiza acest om.
Casa de cultură, şcolile, grădiniţele, străzile şi mobilierul stradal, aspectul general al localităţii Izbiceni, toate acestea dau senzaţia unei aşezări urbanizate, demne de secolul în care trăim şi de faptul că aparţinem Comunităţii Europene.
Dacă mai adăugăm la toate acestea, nivelul ridicat de profesionalism al dascălilor din lăcaşele de învăţătură de aici, de hărnicia locuitorilor din satul natal al regretatului poet Ion Stratan şi al nu mai puţin regretatului cântăreţ Gil Dobrică (ca să amintim doar două nume din noianul de personalităţi care au avut Izbiceniul ca matrice spirituală), de manifestările culturale şi spirituale de înalt nivel, organizate de comunitatea locală, de câte alte însemne ale modernizării acestei aşezări, atunci poţi exclama fericit, precum Lucian Blaga: VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT!
Am fost într-o excursie în Italia, cu d-l primar Mircea Velica, ataşaţi unui grup al oamenilor de afaceri din Olt. Am vizitat multe instituţii reprezentative din mai multe oraşe italiene, şi am văzut interesul şi aplecarea d-lui primar spre agricultura modernă şi spre tehnologiile la fel de moderne care se aplică în ţările civilizate. Domnul primar a facilitat în Izbiceni introducerea unor astfel de tehnologii, a iniţiat cursuri pentru legumicultori, pomicultori şi pentru toţi producătorii din comună, a propovăduit metode şi practici moderne în această ramură de bază a agriculturii locale. A încurajat producătorii, le-a adus seminţe şi soiuri noi, le-a pus la dispoziţie specialişti şi le-a facilitat contactul cu oameni de specialitate din agricultura Oltului. A fost deschizător de noi orizonturi, pentru a uşura pe cât posibil viaţa consătenilor săi, şi a pus în centrul atenţiei, mai presus de politica de partid, OMUL. Poate şi de aceea d-l Mircea Velica a câştigat de mai multe ori fotoliul de primar, la scoruri mai mult decât rezonabile…