Interviu despre starea naţiunii cu

doctorul Alexandru BERTEŞTEANU

«Dacă nu ne accentuăm singuri criza, în sensul de a face din ţânţar armăsar, atunci sigur vom trăi mai bine»

- Mai credeţi în reforma sistemului sanitar public din această ţară?

- Reformare înseamnă a schimba, iar schimbarea... ce schimbă? După părerea mea, reforma care s-a început în sistemul sanitar se referă la finanţarea sistemului sanitar şi la organizarea unui sistem nou de codificare al afecţiunilor, care, în ultimă instanţă, are drept scop transformarea sistemului într-o afacere. Vând servicii, ca să îmi dai bani. Numai că finanţarea sistemului sanitar, conform legislaţiei, ar trebui făcută din două surse.

- Şi care credeţi dumneavoastră că ar fi acestea?

- Unu: suma acordată de Guvern, procentele din PIB alocate sănătăţii şi care ar trebui să fie folosite pentru programele de sănătate gratuite şi pentru dotarea spitalului cu aparatură performantă. A doua sursă o reprezintă banii strânşi prin Casele de Asigurări, la care contribuim fiecare şi care ar trebui să se folosească exclusiv pentru „cumpărarea” serviciilor medicale oferite de unitatea spitalului, bani din care spitalul îşi asigură salarizarea personalului, cheltuielile de medicamente şi alte materiale.

- Credeţi că banii Sănătăţii ajung la bolnavi?

- În situaţia în care o parte din programele de sănătate sunt plătite din banii CNAS, o parte din bani sunt vărsaţi la fondul de pensii, mă întreb unde sunt banii din PIB, alocaţi sănătăţii, dacă programele de sănătate şi pensiile sunt plătite de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătat?. Până nu de mult, concediile medicale erau plătite de Ministerul Muncii, din fondurile de asigurări sociale. Acum, sunt plătite de către CNAS. În acest caz, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este „nu”.

- Atunci, putem vorbi de o deturnare de fonduri făcută chiar de stat?

- Nu ştiu cum s-o numi, dar cert este că banii nu ajung în totalitate conform scopului pentru care au fost colectaţi. Şi mai există o aberaţie. Oricât de mare ar fi suma colectată, n-ai voie să cheltuieşti decât în limitele procentului alocat Sănătăţii, prin PIB, deşi banii sunt ai contribuabililor, nu ai statului.

- Atunci unde este capitalismul în domeniul Sănătăţii?

- Într-o discuţie a noastră anterioară am folosit o expresie vulgară: „Sănătatea este o vacă de muls”, pe care mi-o menţin. Banii de la populaţie sunt siguri: omul plăteşte, statul contează pe ei. Eu nu înţeleg implicarea Ministerului Finanţelor în administrarea fondului privat, până la urmă, al CNAS, care acumulează contribuţia fiecăruia dintre noi.

- Credeţi că un distribuitor de Ferrari, ministrul actual al Sănătăţii, poate face ceva în rezolvarea blocajelor sistemului?

- Rămân la părerea că fiecare breaslă trebuie condusă de către un om din breasla respectivă. Şi, conform tradiţiei, este un om cu o vastă experienţă în domeniul lui. Avem ca exemplu breasla avocaţilor, acolo unde decanul Baroului este un avocat practicant. Nicolăescu a reuşit, în parte, în comparaţie cu alte guvernări, să satisfacă măcar parţial cerinţele din sistem. Probabil că au fost şi bani mai mulţi în guvernarea trecută. Ar fi bine ca în actuala stare de criză în care se află omenirea să rămânem măcar cu o creştere în limitele prognozate, sperând astfel să se termine măcar ceea ce s-a început. În spitalul nostru, nişte lucrări s-au făcut. Secţia de terapie este complet renovată, blocul operator este şi el adus la standarde moderne, dotarea unor secţii importante este mai mult decât satisfăcătoare, cu aparatură de vârf...

- Vă văd însă rezervat faţă de viitor. Nu aveţi încredere în această alianţă dintre PSD şi PD-L?

- În situaţii de criză, alianţele dacă sunt făcute şi conduse cu discernământ pot aduce la o siguranţă a cetăţeanului de rând, care este speriat de viitor. Personal, am încredere în această alianţă, cu toate ezitările ei de început. Din păcate, cârcotaşi cum suntem, nu-i lăsăm să respire. Mai ales presa. Haideţi să-i lăsăm un pic să se organizeze, să le dăm o perioadă de lucru, de răgaz şi pe urmă să „sărim pe ei”! Deocamdată, cred că de frica presei sunt ezitanţi.

- În cazul acesta, să-l punem pe Traian Băsescu să dea un decret prezidenţial de desfiinţare a presei...

- Asta nu se poate, pentru că presa este câinele de pază al democraţiei. Însă, dacă sunt înfiinţate posturi de TV special pentru a denigra, ori preşedintele, ori un partid anume, ce poţi să mai crezi? Am reţineri să mai deschid televizorul de teama comentariilor sau a cârcotelilor de tot felul. Televiziunea, particulară sau de stat, şi-a scos din programe emisiunile culturale, educative. Au scos filmele artistice şi de multe ori uită şi de evenimentele principale din viaţa unei naţii. A fost pe 15 ianuarie ziua lui Mihai Eminescu. Vă întreb pe dumneavoastră câte emisiuni aţi văzut pe posturile TV sau mai ales pe postul public legat de acest eveniment? Ce le arătăm copiilor? Mondenităţi obscene, care cu care, care pe care? Faptul educaţional este că demult nu mai sunt preocupaţi de educaţia copiilor şi a tinerilor. Vedem ce se întâmplă în şcoli şi noi arătăm la televizor programe de modă, show-bizz-uri, emisiuni obscene...

- Nu credeţi că şi statul are partea sa de vină?

- Statul nu poate suplini cei şapte ani de acasă. Statul poate stimula educatorii, începând de la preşcolari, până la profesorii universitari, în educarea şi formarea tineretului. Meseria de educator este una nobilă, dar chiar dacă o faci din pasiune, trebuie să mănânci şi tu... Nimeni nu mai face apostolat. Statul trebuie să creeze condiţii pentru profesori, pentru medici, pentru ingineri, etc. Scopul este de a-i stimula să-şi desfăşoare activitatea şi în condiţii de ţară, nu numai la oraş.

- Dar n-am văzut profesor sau doctor muritor de foame...

- Nici n-o să vedeţi. Dar nu mai sunt dispuşi să facă apostolat, s-a schimbat lumea şi toţi am devenit negustori. Eu vorbesc de cointeresare, prin condiţii create, nu de bani. Şi, dacă ne referim la bani, nu credeţi că o lege echitabilă a salarizării bugetare ar fi indicată, în care să se respecte anumite procentaje. Asta, dacă tot vorbim de Uniunea Europeană. În sistemul sanitar din ţările dezvoltate ale Europei un cadru mediu sanitar începe de la 1.200 – 1.300 de euro până la 3.000 – 3.500 de euro pentru personalul din Terapie Intensivă, iar pentru medici salariile încep de la 5000 de euro. Dar la noi în sistem, despre ce vorbim? Aud că se preconizează, în aşa-zisa criză în care intrăm, să se reducă sporuri, să se plafoneze salarii şi să se disponibilizeze personal. Atunci, cum stăm? S-au dat legi şi ordonanţe de urgenţă ale guvernului, prin care s-au acordat sporuri pentru personalul medical care lucrează în condiţii deosebit de periculoase, de 50% până la 100%, şi care nu se acordă pentru că nu au apărut normele metodologice de aplicare. Probabil, până la apariţia normelor metodologice, se va da o altă ordonanţă de urgenţă care anulează legea. Păi şi atunci, ce facem, nu ne furăm căciula? Nu stăpânul învaţă sluga să fie hoaţă? Guvernul, Parlamentul trebuie să facă nişte legi în care salariul să fie echitabil între diverse categorii sociale, în funcţie de importanţa muncii depuse. Dacă vorbim de bani publici, trebuie să vedem cu cât salarizăm un judecător, un medic, un profesor, un funcţionar public, cu responsabilităţi şi în acest fel pot fi evitate învrăjbirile dintre diferite categorii sociale.

- Trecem de la una la alta. Credeţi că liderii parteneriatului PD-L-PSD, la nivelul Oltului, adică Darius Vâlcov şi Ion Toma, pot face lucruri care să dăinuie?

- Nu cred că trebuie să vorbim de Darius Vâlcov şi de Ion Toma, care sunt cei doi preşedinţi judeţeni ai PD-L şi PSD. Trebuie să vorbim de primar şi de preşedintele Consiliului Judeţean Olt. Pentru că, din buna lor colaborare, oraşul acesta poate deveni „boboc”, terminându-se proiectele începute, astfel ca oraşul să arate ca unul european. Aceeaşi colaborare, dacă va fi la fel de bună, va duce şi la dezvoltarea activităţii instituţiilor judeţene, indiferent de partid. În toate guvernările au existat activităţi preferenţiale, de tip borduriada, tip troleibuzul, sau tip asfaltarea şoselelor comunale. În asemenea acţiuni, cred că ar fi bine ca legea achiziţiilor publice să fie corect aplicată şi să aibă câştig de cauză firmele care asigură o calitate sporită a lucrărilor, chiar dacă sunt un pic mai scumpe. Eu prefer să-mi cumpăr o pensă chirurgicală, care mă costă 4-5 milioane de lei şi care ţine sute de sterilizări, decât una mai ieftină, care se rupe după doar două sterilizări. Aşa cum am mai spus, nu cred că-i bine să ne furăm singuri căciula. Dacă asfaltezi o stradă, trebuie să fi sigur că cinci ani nu apar gropi în ea. Sunt şosele în ţara asta, care au fost făcute în timpul războiului şi care au suferit doar câteva reparaţii...

- Credeţi că vom trăi mai bine în anul 2009?

- Dacă nu ne accentuăm singuri criza, în sensul de a face din ţânţar armăsar, atunci sigur vom trăi mai bine. Simt că ceva începe să se mişte repede, în bine. Se pare că oamenii şi-au dat seama că nu se poate altfel.