Trei pentru două locuri

Fierbere mare în PD-L Olt, pentru desemnarea celor doi subprefecţi, la care acest partid are dreptul în judeţul Olt. În clipa de faţă, în PD-L, sunt trei persoane îndreptăţite şi puternic susţinute la nivelul Biroului Permanent Judeţean pentru ocuparea celor două locuri. Cei trei sunt: Marian Chitea, unul dintre artizanii victoriei deputatului Nicolae Stan în Colegiul 2, Octavian Popescu, fost prefect PD de Olt, perdant la alegerile parlamentare şi Virgil Panduru, subprefect în exerciţiu. Cei trei aflaţi în competiţie directă sunt arbitraţi de pe margine de Adrian Pop, actualul şef al Poliţiei Comunitare Slatina, un aspirant discret la o funcţie de subprefect de Olt. Pe surse, decizia finală urmează să fie luată săptămâna viitoare, atunci când democraţii se vor reuni în forul judeţean de conducere, pentru a stabilii fie cine sunt cei doi subprefecţi sau să decidă înfiinţarea celui de-al treilea post de subprefect. Ca să fie toată lumea mulţumită. Rămâne să vedem care va fi prefectul pesedist, şeful subprefecţilor PD-L. (M.C.)

Lumini şi umbre

Anul 2008 reprezintă din punct de vedere al actorilor care au jucat pe scena vieţii politice un an în care doar pentru unii a surâs destinul, iar pentru alţii soarta le-a întors spatele. Un an tumultos, agitat în două rânduri, la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare. 2008 a scos pe piaţă caractere puternice, cât şi suflete murdare. Acestea din urmă afişându-se în acest fel datorită ambiţiilor şi suprasolicitării de care s-a făcut atâta uz. Pentru că viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea urcă şi coboară pe cei care trăiesc intens. În anul care s-a încheiat recent, pe scena politică locală, s-au evidenţiat actori pentru care luminile scenei au strălucit triumfător, eclipsând alte personaje care, la sfârşitul piesei, abia dacă au primit câteva aplauze reţinute. Am ales în următoarea expunere, aproape în mod aleatoriu, câteva personaje locale, ce s-au manifestat în 2008. Evident, în afara lor, mai sunt şi alţii la fel de importanţi, dar ajunge să-i amintim doar pe cei care urmează. (Alin DOROBANŢU)

Darius Vâlcov, un primar mulţumit, un strateg care a mutat o singură dată neglijent...

Pentru cineva din afara problemelor judeţului Olt, anul 2008 poate fi considerat un an de excepţie pentru Darius Vâlcov, primarul municipiului Slatina. La prima vedere, nici nu poate fi altfel. În prima zi de vară a lui 2008, Vâlcov a recâştigat fotoliul de primar al municipiului, într-o manieră categorică. Cele 82 de procente adunate atunci l-au făcut pe acesta cel mai prolific primar din mediul urban, pe care îl are în plan naţional PD-L. Spulberând astfel toate speculaţiile făcute de unii şi alţii pe seama capacităţii sale. Însă, în momentul centralizării datelor, Darius Vâlcov nu a avut timp să se bucure. Adevărata sa bătălie era pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, unde a pierdut, precum un şahist neglijent care, concentrându-se în exces la mutările reginei adverse, a neglijat nebunul din careul său, cel care a dat mat la rege. Orice asociere a acestor piese cu Marin Ionică, Paul Stănescu şi Ion Toma trebuie luată drept întâmplătoare. Cert este că, la viitoarele alegeri pentru preşedintele Consiliului Judeţean Olt, Darius Vâlcov va schimba planul de atac. Asta în cazul în care, la acea vreme, nu va afla ce se întâmplă în Olt din interiorul vreunei ambasade occidentale.

Florin Iordache, cel care a confirmat pentru a astupa gura bârfitorilor

Într-un anume fel, pentru deputatul de ieri, de azi şi de mâine, Florin Iordache, 2008 reprezintă anul în care acesta a confirmat faptul că este un lider de drept al zonei politice romanaţene. După ce şi-a consolidat imaginea de lider naţional al PSD, după ce a înlăturat definitiv toate speculaţiile făcute pe seama sa, privind o apropiere de PD-L, Iordache reuşeşte, pe parcursul anului trecut, să câştige două competiţii majore, chiar dacă doar una l-a privit în mod direct. Prima victorie, are loc în vară, în turul al doilea de scrutin pentru Primăria municipiului Caracal, unde reuşeşte să contribuie decisiv la victoria lui Gheorghe Anghel. Al doilea moment din activitatea sa politică este victoria clară obţinută în Colegiul 5, unde acesta câştigă pe toate planurile în faţa lui Mitel Niculescu, un pedelist care, deşi şi-a jucat stângaci şansa, a reprezentat un partid cu o percepţie pozitivă în ochii electoratului din centrul judeţului. Totuşi, pentru Iordache, 2009 este anul crucial, anul în care acesta va încerca, cu siguranţă, din nou, să acceadă la fotoliul de preşedinte al PSD Olt.

Jenel Copilău, un mare câştig pentru... cei de acasă

Anul 2008 nu putea să-i aducă lui Jenel Copilău decât totul sau... nimic. Pe fondul lipsei de decizie, al ezitărilor permanente, fostul preşedinte al Consiliului judeţean a pierdut totul. Pe mâna sa. Neavând puterea să se împace cu duşmanul, adică să se asocieze cu Vâlcov în proiectul Enola Gay, variantă oltenească, unde nu puteai scăpa doar rănit, Copilău a ales să candideze din partea unei idei absurde: preşedinte liberal al Consiliului Judeţean Olt. Firesc, la un scor decent, a pierdut. Însă, scorul contează foarte puţin. Mai mult, pentru a face din 2008 anul de coşmar al vieţii sale, în toamnă, Jenel Copilău a candidat pentru senat într-un colegiu în care avea exact şansele Titanicului de acum 100 de ani. Însă, scenariul de atunci nu avea cum să se repete şi acum. Tot în 2008, Copilău a trebuit să se acomodeze şi cu calitatea de membru care vorbeşte decât după ce ridică mâna, căci rigorile liberale nu ţin seama de ce-ai fost ieri. Altfel, pentru Jenel Copilău, 2008 poate fi considerat un an bun, are atâta timp la dispoziţie pentru a petrece lângă cei de acasă, încât are şansa să recupereze şi alte perioade din viaţa sa.

Marin Diaconescu, un politician care ar câştiga mulţi bani dacă s-ar apuca să-şi scrie memoriile

Fostul prefect de Olt, fostul preşedinte al PSD Olt, Marin Diaconescu, şi-a încheiat socotelile cu viaţa politică. Anul trecut, l-a prins la începutul său în postura de preşedinte al PRM Olt, situaţie care nu i-a convenit foarte mult, dar pe care a acceptat-o ca atare, sperând astfel să obţină la alegerile parlamentare un post de deputat. Însă, prăbuşirea edificiului extremist, patronat de Corneliu Vadim Tudor, produce efecte şi în teritoriu. Fără existenţa valului de simpatie, care nu mai însoţeşte acest partid, Marin Diaconescu candidează totuşi pentru un loc de deputat în Colegiul 4, zonă care cuprinde şi Balşul său natal. Face acest lucru fără prea multă convingere, iar înfrângerea categorică nu-l ia pe nepregătite. Împăcat cu sine, resemnat, Marin Diaconescu devine, acum, la început de 2009, un simbol pentru mişcarea politică olteană post-decembristă. Cu bunele sale, cu relele inerente unei perioade de aproape două decenii, în care acesta s-a aflat în fruntea acestui judeţ, a unui partid, în care mulţi deja-l regretă.

Octavian Popescu a făcut paşi fermi spre istoria politică a judeţului Olt

Într-un capitol al perdanţilor politici, un spaţiu amplu trebuie acordat, dacă analizăm oamenii care s-au exprimat public în anul 2008, lui Octavian Popescu. În prima parte a anului, acesta este trecut pe linie moartă, din zona de impact a imaginii, pierzând, urmare a unui algoritm politic, orice funcţie în Prefectura Olt. Mai mult, în plină campanie a alegerilor locale, Popescu este pus în situaţii ridicole, tocmai de către PD-L Olt, partid în care este doar pentru 48 de ore candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean. Cu un ultim efort, spre sfârşitul anului, acesta este trimis în groapa cu lei, adică să candideze la un fotoliu de deputat în zona de sud a judeţului, acolo unde acesta se declara suveran în intenţia de vot. Pierde şi acest ultim tren, în faţa unui bruneţel, Doru Frunzulică, adus de PSD Olt în acelaşi colegiu. Înfrângerea sa nu este chiar atât de surprinzătoare, dacă este supusă unei judecăţi amănunţite: Popescu plătind astfel preţul corect pentru imaginea supraevaluată pe care a avut-o el despre sine, cel puţin în ultimul deceniu.

Ion Toma, cel care s-a jucat cu propriul destin într-un mod greu de înţeles

Un alt personaj activ pe eşichierul politic, în 2008, a fost preşedintele PSD Olt, Ion Toma. În sinteză, putem spune, chiar dacă Toma nu va recunoaşte la scenă deschisă acest lucru, că acesta s-a jucat cu destinul său de om public într-o manieră pe alocuri sinucigaşă. Când în martie îl executa pe Jenel Copilău, la adversar era sărbătoare. Căci gestul lui Toma era privit ca unul de destabilizare internă a partidului, din perspectiva alegerilor locale. Ce o fi ştiut Toma atunci, ce l-o fi făcut să meargă pe mâna anonimului Paul Stănescu, ţine tot de pofta de adrenalină a unui om care se comportă la peste o jumătate de veac de viaţă ca un puşti care, la 14 ani, fură maşina părinţilor din garaj. Rigurozitate mascată, forţarea mâinii destinului, greu de explicat. Însă, nici răspunsurile nu pot fi de folos, atât timp cât în 2008 lui Toma i-au mers aproape toate. Mai puţin în ultima săptămână a anului, atunci când nişte băieţi şmecheri din PSD-ul central, în frunte cu jupânul Hrebenciuc, l-au învins în bătălia internă pentru un fotoliu de ministru. Aşteptăm să-l vedem pe Toma în 2009, deşi este extrem de ocupat şi nu mai are timp să răspundă la telefoanele celor de care nu mai are acum nevoie, ca pe un om învăţat, care a învăţat din 2008 cea mai importantă lecţie: duşmanul nu este în exterior, ci în interior.

Daniel Bărbulescu, un politician aflat într-un moment de răscruce, care a ales totuşi drumul cel bun

Pentru actualul deputat PD-L, Daniel Bărbulescu, anul 2008 este un an de răscruce. Începutul anului îl găseşte pe acesta alături de Ion Toma, în PSD. Starea sa de nelinişte se conturează la câteva luni de la începutul anului, atunci când simte şi are primele indicii clare că, în PSD, nu este decât un vector de imagine de care dinozaurii acestui partid se folosesc pentru a promova imaginea unui tânăr, nu neapărat pentru calităţile sale, ci pentru că aşa dă bine la popor. În faţa acestei dileme, între a fi un pesedist manipulat sau un tânăr liber, Daniel Bărbulescu alege PD-L şi Darius Vâlcov. Plecarea sa, în plină campanie electorală, de la locale, provoacă un cutremur în partidul condus de Ion Toma. După ce se acomodează cu noua ordine democrat-liberală, Daniel Bărbulescu nu refuză oferta lui Vâlcov de a candida ca deputat de Slatina. Intră în cursă, se acomodează perfect cu ritmul de lucru al PD-L-ului şi devine ceea ce din partea PSD-ului nu se putea întâmpla niciodată: deputat în Parlamentul României. Dovedind pentru sine că alegerea echipei de la PD-L a fost una bună şi indirect ceea ce mulţi puneau la îndoială: cuvântul lui Darius Vâlcov este unul de onoare. Spunem asta pentru că puţini îl credeau pe preşedintele PD-L capabil să-şi ţină cuvântul dat...

Gigel Ştirbu şi-a văzut răsplătit efortul de a crede în steaua sa

Anul 2008 a făcut dreptate şi pe uliţa lui Gigel Ştirbu. Este, în ceea ce-l priveşte pe vicepreşedintele PNL Olt, un an al împlinirii politice. Începutul anului îl găseşte pe acesta în postura de secretar de stat la Ministerul Culturii şi Cultelor, condus de colegul său de la centru, Adrian Iorgulescu. Funcţie pe care Ştirbu a onorat-o cu prisosinţă până aproape de sfârşitul anului, atunci când la putere au venit alţii. Reuşeşte în 2008 să se implice, aşa cum n-a făcut-o nici un demnitar central, pentru binele infrastructurii ortodoxe din judeţ, urmare a diligenţelor sale, multe biserici din Olt sunt renovate pe cheltuiala Guvernului. Meritele sale sunt răsplătite de alegătorii din Colegiul 6, care îi acordă încrederea de a deveni ceea ce Ştirbu merita cu prisosinţă încă din 2004 - deputat. Asta, în condiţiile în care, o perioadă însemnată din 2008, Ştirbu a fost linşat mediatic de către o parte a presei locale, tocmai datorită ambiţiilor sale politice. Putem considera anul recent încheiat un an de care subiectul nostru îşi va aminti întotdeauna cu plăcere.