EDITORIAL

Alro este, totuşi, a lui Vitaly Machitski

de Alin DOROBANŢU

Situaţia de la ALRO Slatina era, totuşi, previzibilă pentru un cetăţean cât de cât informat sau măcar dornic de a fi în cunoştinţă de cauză cu ceea ce se întâmplă în preajma sa. Scăderea preţurilor la nivel mondial la materiile prime, încă din vară, nu avea cum să nu genereze o prăbuşire, în cascadă, a preţurilor şi pe piaţa celorlalte burse. Şi cum aluminiul are un preţ dat de bursa de la Londra, nici măcar o minune nu putea să dea o minimă speranţă că Alro ar putea să vândă aluminiu în noiembrie 2008, să zicem, la preţul din decembrie 2007.
Regulile pieţei sunt, trebuie să o recunoaştem, în contextul actual al globalizării, mult mai dure decât îşi închipuie clasa muncitoare. Acolo unde se vrea profit, unde există capitalism, sentimentele nu-şi au loc, iar numai un credul poate accepta că pe lume există vreun patron, în înţelesul adevărat al cuvântului, care nu doarme noaptea din cauza unor gânduri ce-l bântuie despre salariaţii săi, a familiilor acestora, la ce vor pune mâine pe masă...
Până la urmă, capitalismul este un risc asumat. În decembrie 1989, cam de bunăvoie, am ieşit în stradă pentru idealuri măreţe, unul dintre ele fiind şi idealismul economic, al societăţii economice, de tip capitalist. Iar, cu bine, cu rău, totuşi cu mai mult bine decât rău, Alro a traversat o perioadă fastă în acest capitalism sălbatic, pe care chiar şi reprezentanţi ai unor societăţi consacrate în acest tip de societate, o privesc cu neînţelegere.
Dar, ca şi-n viaţa de zi cu zi, există şi urcuşuri şi coborâşuri şi-n mediul economic. Şi această firmă nu trăieşte în altă lume, deci, este oarecum explicabilă, şi în acest context, sincopa de piaţă pe care o traversează acum. Căci, chiar dacă mă repet, bursa aia nenorocită de la Londra este cea care dă şi bunăstare şi agonie...
Însă, la aproape o lună de la oficializarea conflictului de la Alro, vorbim aici de la data când sindicatele, mai mult prin şefi, au ieşit în stradă, drama vine din manipularea măreaţă la care este supusă opinia publică, cei care lucrează în companie, familiile acestora. Toată lumea vorbeşte acum doar de problema socială a celor care lucrează aici. Se răsuceşte cuţitul în rană, se echivalează Slatina cu oricare din oraşele părăsite din Valea Jiului. Justă problemă!
Mai mult, acţionarul majoritar al companiei care controlează Alro, Vitaly Machitski, este prezentat drept un capitalist feroce, cam după chipul celor despre care se învaţă în manualele de istorie de pe vremea comunismului, drept omul negru, cel care, după ce a supt sângele clasei muncitoare, se pregăteşte să zboare spre China cea îndepărtată, pentru a o lua de la capăt. Problema este că, pe tema ALRO, se dramatizează în exces, chestiunea este una pur economică, dată de efectele perverse ale unei crize, inventate de nişte bancheri ovrei care ce nu conduc state, dar care au suficientă forţă să învârtă omenirea după degetele şi interesele lor. Chiar dacă produce atâta suferinţă celor cu care nu se vor întâlni niciodată pe acest pământ...
Însă, cei revoltaţi, cu dreptatea de partea lor, uită un singur lucru. Un mic amănunt... fundamental. Alro este, totuşi a lui Vitaly Machitski. Un capitalist adevărat, din specia celor care nu dorm noaptea, şi fac asta nu din griji de natură socială, ci doar pentru afacerea sa, pentru modul crud prin care îşi poate înmulţi profitul. Unde mai pui şi faptul că-n vremuri de criză, percepţia generală devine din ce în ce mai bine conturată după principiul „scapă cine poate”...