„PD-L va învinge criza,
cu calm, încredere şi inteligenţă”

- Domnule Stolojan, o întrebare care stă în mintea multor oameni, şi răspunsul este foarte important: ce este criza asta internaţională care a lovit şi România?

- Criza a apărut întâi ca o criza financiară care s-a declanşat în Statele Unite, după care sistemul global nu a făcut decât s-o propage în întreaga lume şi cu acest prilej s-au scos la lumină şi slăbiciunile altor sisteme, nu numai a celui din SUA şi, în final, această criză financiară internaţională este determinată de încălcarea grosolană a principiilor economiei de piaţă.

- Da, dar criza aceasta a lovit ţări capitaliste şi chiar în ţările capitaliste, de exemplu, foarte multă lume spune că aceasta s-a terminat, ne-am lămurit! Mircea Geoană vine şi spune că ăsta este sensul victoriei lui Obama în America, s-a întors roata şi vine iar socialismul, statul…

- Domnul Geoană visează. El visează din nou capitalismul acela de stat pe care l-au devalizat în vremea guvernării PSD: dacă vă amintiţi falimentul Bancorex, falimentul Băncii Agicole, vinderea pe criterii dintr-acestea netransparente a multor întreprinderi de stat… Deci asta visează din nou domnul Geoană! Cert, realitatea este însă una singură: au fost încălcate principiile economiei de piaţă şi acum trebuie să revenim la principiile economiei de piaţă. De exemplu, nu este admisibil ca o întreagă gamă de operaţiuni financiare complexe să nu fie supuse reglementării şi supervizării de către autorităţile statului – fie că acestea se numesc bănci centrale, fie alte autorităţi.

- Aşadar, sunteţi de acord cu intervenţia statului în situaţii tulburi, în vremuri tulburi ca acestea?

- În sensul supravegherii, reglementării unor procese care au deviat de la ceea ce era normal. Şi eu pot să vă dau un exemplu foarte simplu: un principiu al economiei de piaţă libere este că, dacă-ţi asumi un risc mare, te aştepţi poate la un beneficiu mare dar te poţi aştepta şi la un eşec mare şi pentru care trebuie să ai responsabilitate.

- Mai este însă o întrebare - dacă totuşi statul trebuie să intervină, naţionalizăm?

- Nu este neapărat nevoie.

- Americanii au naţionalizat…

- …Americanii au naţionalizat pentru că sistemul financiar din America, dar şi din alte părţi, a permis să apară nişte giganţi financiari , cum spun americanii, “too big to fail”, deci erau atât de mari încât la un moment dat căderea unuia dintre aceştia putea să producă o deranjare extraordinar de mare a întregului sistem.

- Dar nu este aceasta legea pieţei? Cine greşeşte, cine riscă şi pierde… cade!

- Da, dar aici ne întoarcem la sistemul financiar, care are o particularitate: trebuie să furnizeze două bunuri publice fundamentale pentru dezvoltarea oricărei economii. Primul bun public este să asigure un sistem de plăţi funcţional. Imaginaţi-vă ce s-ar întampla dacă dumneavoastră ar trebui să vă duceţi să faceţi de fiecare dată plăţile cu teşchereaua de bani….

- Nu s-a întâmplat asta pe vremea când eraţi prim-ministru, când lumea umbla cu valiza de bani?

- Aşa era şi aduceţi-vă aminte ce nebunie era atunci! PD-L va învinge criza, cu calm, încredere şi inteligenţă

- Ce aţi făcut atunci?

- În vremea când eu eram prim-ministru greutaţile erau duble faţă de acum. De ce? Pentru că, pe de o parte, noi nu aveam sistemul economiei de piaţă ci atunci transformam sistemele pe care le-am avut în fosta economie socialistă, de comandă, deci transformam sistemele să le facem sisteme ale economiei de piaţă şi pe de altă parte ne confruntam cu o întreagă industrie, cu marile întreprinderi, foste socialiste, multe înfiinţate fără o raţionalitate economică şi care trebuiau trasformate, restructurate pentru a deveni întreprinderi competitive într-o economie de piaţă şi care a fost, sigur, un proces făcut cu mari pierderi.

- Aţi rezistat atunci, aţi scos economia, aşa cum era ea, ruginită, la liman. Acum aţi rezista?

- Categoric, pentru că situaţia acum este grea, dar este departe de a fi atât de grea cât a fost în perioada respectivă.

- Cum nu este grea, staţi puţin: 500 de muncitori la Oltchim, 400 la Azomureş, 450 la Fabrica de avioane Craiova… Asta într-o zi! Se adună mii şi mii de şomeri pe săptămână, zeci şi zeci de falimente pe săptămână…

- Aşa este, dar atunci aveam milioane de şomeri. Aveam milioane de oameni care dintr-o dată nu că nu mai aveau un loc de muncă, dar nici măcar perspectivă, pentru că pur şi simplu erau combinate care se închideau. Şi aş vrea să revin puţin: sistemul financiar mai trebuie să furnizeze un bun public fundamental, fără de care lucrurile nu merg în dezvoltare: şi anume stabilitatea pieţelor financiare. Pentru că altfel investiţiile devin speculative, nu investiţii productive, şi atunci revin la întrebarea dumneavoastră. Sigur că ne aşteaptă vremuri grele, deja lucrurile merg mult mai repede decât ne aşteptăm dar asta nu însemană că nu putem gestiona acest lucru. Deja discuţiile în România au alunecat de-o manieră incorectă. Staţi, domnule, noi am creat nişte sisteme în România cu care atacăm problema şomajului, nu mai suntem ca în ’90 – ‘91, acum avem un fond de şomaj, acum ştim ce înseamnă reconversia muncitorilor.

- Există o contradicţie în ce spuneţi… Spuneţi că totuşi nu mai suntem atât de nepregătiţi, de vulnerabili cum eram în ’92, când eraţi prim ministru. Pe de altă parte, observam că economia n-a fost bine pregătită pentru şocul din ultimele trei-patru săptămâni.

- Acum nu mai avem aşa de mult problema sistemelor, deşi încă multe lucruri cu statul de drept, în schimb economia este vulnerabilă. De ce? Pentru că în ultimii patru ani de zile, un guvern, o guvernare care a avut resurse cum n-a avut nici un alt guvern în trecut, a reuşit să facă doar 5 km de autostradă. În schimb, dezvoltarea s-a produs foarte mult pe datorie.

- În ultimii patru ani sau doi ani, ca să fie clar!

- Este vorba despre toţi cei patru ani de guvernare.

- Eraţi şi dumneavoastră la guvernare. Vorbim de perioada în care şi PD-L, în care sunteţi astăzi, era la guvernare…

- Aşa este, dar primul ministru Tăriceanu nu a dorit să aloce resursele necesare, de exemplu pentru programul naţional de autostrăzi. Nu a dorit, pur şi simplu. Şi atunci, nu au putut progresa. Ulterior însă, ultimii doi ani au fost şi mai răi! În ce sens: o guvernare proastă, ce a făcut? A risipit pur şi simplu resursele! În loc să constituim o rezervă, mai ales când deja începuseră semnalele, domnul Tăriceanu, de fapt, ce făcea? Pentru el, criza nici nu exista. El sfătuia românii să meargă să cumpere imobile în America.

- Bun, dar vorbea de creştere economică. Şi am avut-o, aici avea dreptate, nu?

- Da, dar cum? În mare măsură făcută pe o creştere a datoriei externe, mult mai rapid decât creşterea PIB. Produsl Intern Brut a crescut de două ori în aceşti patru ani, datoria externă a crescut de trei ori şi ceea ce este mai grav şi a creat o vulnerabilitate economiei româneşti a fost că, în cadrul datoriei externe, datoria pe termen scurt a crescut de şase ori.

- Nu e omenesc, nu e normal? Mai ales în România, unde oamenii au stat 50 de ani în lipsuri, au adunat o foame în ei extraordinară… Acum nu este normal să consume, să se împrumute să-şi ia frigider, plasmă, să se ducă şi ei în vacanţă, în sfârşit, măcar până în Bulgaria…? Nu-i normal să consume - şi de unde să consume dacă nu împrumuţi bani?

- Da, dar una este consumul neproductiv şi alta este consumul productiv. De exemplu, există o regulă de aur în economie, şi anume – consumul tău zilnic să ţi-l asiguri din venituri curente, nu împrumutându-te. Or, în România unele bănci pur şi simplu, legal dar imoral, au presat pentru a forţa împrumuturi pentru vacanţă, pentru necesităţi curente, care să fie garantate cu locuinţele.

- Asta este o socoteală la îndemâna oricui – nu poţi să te intinzi mai mult decât iţi este plapuma. Dar dumneavoastră veţi putea opri genul acesta de promovare agresivă a creditului?

- Nu trebuie să-l oprim noi! Pentru că pur şi simplu modelul de afaceri pe care l-au urmat băncile în România, în sensul că băncile din România se împrumutau masiv la băncile-mamă din Austria, din Franţa, se va schimba. De ce? Pentru că băncile-mamă din Franţa sau din Austria au ele însele probleme, s-a restrâns creditarea, a crescut costul ei si vor da mai puţine resurse la băncile din România. Deci, creditul se restrânge indiferent de ce facem noi. Problema pe care o avem este cum facem să nu avem o cădere masivă de intrări de capital în România.

- Cum facem, pentru că avem deja prognoze care spun că intrările de capital în 2009 vor fi mai mici…

- Aici, noi cel puţin, Partidul Democrat Liberal, am venit cu un program anticriză în care am spus următorul lucru: care este prima problemă de care ne vom izbi? Lipsa locurilor de muncă. Se vor întoarce românii din Spania, din Italia… şi atunci trebuie să stimulăm investiţiile pentru că prin investiţii creăm locuri de muncă.

- Ce înseamnă în cazul acesta investiţii, că aici deja am primit pumni în faţă, trebuie să judecăm concret. Ce spuneţi dumneavoastră unui şomer care era la locul lui de muncă şi credea că o să rămână acolo acum două-trei luni şi a fost dat afară brusc de la fabrică, de la combinat, de la întreprindere… Sau un mic întreprinzător care făcea… să zicem mobilă şi rămâne cu ea pe stoc. Ce le spuneţi lor?

- Acestui şomer putem să-i spunem următorul lucru: să aibă încredere că există un sistem de şomaj, deci nu rămâne fără niciun venit.

- Bun, dar poate omul vrea să muncească!

- Omul poate vrea să muncească, dar deocamdată nu are unde, şi atunci noi am venit şi am spus aşa: vom scuti profitul reinvestit de impozite.

- Cu ce îl ajută pe el asta?

- Îl ajută pentru că toate firmele acum nu vor mai plăti 16 % impozit pe profit dacă-l reinvestesc şi vor căuta noi oportunităţi de investiţii pe care le vor face – invesţii, vor crea locuri de muncă.

- Bun, dar dumneavoastră vreţi să câştigaţi alegerile şi aveţi nevoie de sprijin politic. Sprijinul politic n-o să vină spre dumneavoastră dacă nu dovediţi că aveţi un mecanism de creare de locuri de muncă.

- Crearea de locuri de muncă se face prin investiţii şi atunci am spus: pentru sectorul privat creăm acest stimulent care este foarte puternic, deci de a nu impozita profitul reinvestit. Pentru sectorul public dăm prioritate unor mari lucrări de investiţii publice cum sunt infrastructura în transporturi, în căile ferate, în porturi dar şi în mediu şi în infrastructura rurală. Vor fi foarte multe proiecte pe care le finanţăm nu numai cu resurse din bugetul ţării, dar şi cu resurse de la Uniunea Europeană. În aceste condiţii, pentru România este inadmisibil să mai rămână aşa cum s-a întâmplat acum, codaşa absorbţiei fondurilor europene!

- Ce baghetă magică o să aveţi dumneavoastră şi PD-L să puneţi în mişcare fondurile europene care, până acum, au rămas neatinse, în mare parte?

- În primul rând, pentru marile proiecte în infrastructură vom modifica imediat, din prima săptămână de guvernare, legile privind exproprierea de terenuri, de imobile pentru obiective de interes naţional şi vom modifica legea cu licitaţiile publice, pentru că la ora actuală un cetăţean sau un proprietar de teren care este nemulţumit de preţul oferit de stat se duce în justiţie şi toată lucrarea se opreşte. Vom spune următorul lucru – în momentul în care s-a stabilit că terenul acesta este necesar pentru autostradă, terenul trece în proprietatea statului, statul oferă un preţ cetăţeanului, cetăţeanul dacă este nemulţumit se duce în jutiţie dar lucrarea continuă! Deci iată, deblocăm nişte proiecte publice care stau înţepenite de ani de zile.

- Puteţi promite acum oamenilor care pierd locuri de muncă că o să deschideţi şantiere de construcţii de şosele, de autostrăzi…

- Şi nu numai acestea, şi în infrastructura rurală!

- Asta ce înseamnă?

- Asta înseamnă, în sate, apă potabilă, canalizări, staţii de epurare a apelor, drumuri locale…

- Asta îi ajută pe oamenii care au pierdut locurile de muncă, în combinatul cel mai apropiat de satul lor. Dar cum ajută restul economiei pe cei care din oţelării, unde producţia a scăzut cu 25% sau pe cei concediaţi din industria textilă? Mai avem de suplinit 5-6 miliarde de euro care erau trimişi anual de românii de afară şi care n-o să mai ajungă în ţară…Cum ajuţi industria, fie că e industrie textilă, fie că e industrie siderurgică?

- Noi credem că în a doua parte a anului 2009 va începe redresarea şi atunci spun înca o dată: vor fi oameni care vor sta în şomaj o perioadă de timp, unii se vor recalifica şi vor merge la noile locuri de muncă. De exemplu: în îngrijirea sănătăţii avem o lipsă acută de personal cu pregătire medie. Sigur, nu este atât de uşor să pregăteşti un asistent medical, dar noi am prevăzut ca măsură posibilitatea de a extinde perioada în care un om se află în stare de şomaj. Prin urmare, dacă avem nevoie de cursuri de reconversie care durează mai mult, în mod normal trebuie să prelungim durata în care omul să se bazeze, totuşi, că are nişte venituri…

- Mai este bine să susţineţi, aşa cum aţi făcut-o, majorarea salariilor profesorilor şi să o şi aplicaţi, pentru că Guvernul Tăriceanu şi grupul lor de sprijin parlamentar din PSD practic i-au lăsat baltă. E bine să mai faceţi lucrul acesta în condiţii de criză, să daţi sute de milioane de euro pe majorarea salariilor profesorilor?

- Nu numai că este bine, dar este şi necesar, pentru că este o investiţie în educaţie şi este o investiţie de care depinde viitorul României! De aceea o vom face. Noi am lucrat , deja, pe un scenariu în condiţiile cele mai dure ale scăderii ritmului de creştere a activităţii economici din România – de la 7%, cât era scenariul nostru cel mai optimist, la 4%. În aceste condiţii, noi ştim deja ce se întâmplă. De exemplu: salariul mediu în România nu va mai fi, cum am spus noi prima dată, 905 euro pe lună în anul 2012, dar va fi undeva, cu 100 de euro mai puţin. În acelaşi timp însă, în anul 2009 ne vom confrunta cu o inflaţie ceva mai mare decât astăzi. Astăzi este 7,4%, în anul 2009 ne vom confrunta cu 9,5%, după care ea va scădea. În niciun caz însă nu este vorba de ceea ce domnul Tăricenau vorbea – să ajungem să ne coste pâinea 1.000 de lei. Asta e o absurditate…

- Altcineva, domnul Geoană, vorbea de spargerea cotei unice de impozitare. Cand dumneavoastră luaţi în calcul un scenariu rău, cu numai 4% creştere economică, nu-i mai bine să spargeţi cota unică de impozitare, să luaţi apăsarea de pe oamenii care câştigă puţin – să zicem să plătească 10%, cum spune domnul Geoană?

- Din păcate, nu numai domnul Geoană, dar şi un alt personaj important din PSD, domnul Diaconescu, a spus “da, domnule, vom sparge cota şi cei cu salarii mai mici vor plati 10%, alţii 16%, iar cei cu salarii mari vor plăti ceva peste 20%”. Vedeţi dumneavoastră, acest lucru va face ca din nou să renunţăm la un instrument care şi-a dovedit eficienţa: cota unică. Vom reveni la un sistem care în România a dus la dezvoltarea economiei negre, a economiei gri, în care oamenii fac evaziune fiscală, pentru că cei care muncesc mai mult vor fi reticenţi din nou să-şi declare veniturile câştigate, în condiţiile în care vor fi obligaţi să plătească un impozit mai mare de 20%.

- Domnul Geoană a propus o amnistie fiscală. Adică, iertare de plata impozitelor celor ce işi aduc averea la lumina…

- Domnul Geoană îi are în minte pe colegii dânsului, socialişti cu cele mai mari averi din România , socialişti PSD care au spus în declaraţiile lor că şi-au cumpărat case prin Austria. Domnul Geoană doreşte să le ofere un mijloc de a se albi, ca să spunem aşa.

- Mai este o problemă: spuneţi cota unică, dar ca să faceţi lucrările despre care vorbiţi şi ca să puneţi în mişcare fondurile publice aveţi nevoie de fonduri la buget. Cum vă asiguraţi că o să vină destui bani la buget? Ba, mai mult, cum plătim şi salariile profesorilor…

- Banii la buget ne vin din economie şi din această creştere de 4%. Dar în afară de aceste resurse, doresc să vă spun că noi, PD-L, am prevăzut în programul anticriză o reducere severă, eliminarea risipei banului public. Dacă ne amintim, domnul Tăriceanu şi domnul Geoană, în luna dinainte de a începe campania electorală, au făcut cadou 600 de milioane de euro primarilor fideli din teritoriu. În timp ce ţipau că nu sunt bani pentru creşterea salariilor la profesori, cu altă mână dădeau 600 de milioane de euro la primarii PNL-işti şi PSD-işti. Vă mai dau un exemplu de măsură: în primele 60 de zile, am scris noi, dar acum îmi dau seama că trebuie să o facem mult mai repede, vom examina toată puzderia de agenţii guvernamentale…

- …Chiar asta voiam să vă întreb! Românul e născut funcţionar la stat. Nu de azi, de ieri… Şi la Caragiale tot aşa era… Cum o să puneţi capăt acestei tendinţe, acestei obişnuinţe a omului care se face functionar la stat? Şi întotdeauna este loc să se facă şi X-ulescu, şi ăla, şi celălalt, şi toată familia… Cum o să opriţi dumneavoastră chestia asta? Avem astăzi 245 de agenţii, regii…

- Vom desfiinţa multe din aceste agenţii pentru că, de fapt, care a fost mobilul infiinţării lor? Mobilul a fost de a scoate din ministere, care se aflau totuşi sub o legislaţie mai dură, în ce priveşte salariile. Înfiinţarea agenţiilor inutile a permis acele salarii neruşinate de mii de euro şi zeci de mii de euro pe lună. România este campioană mondială în ceea ce priveşte numărul de impozite şi taxe. Cum s-a ajuns aici? S-a ajuns prin această puzderie de agenţii. Fiecare a căutat să-şi creeze propriul sistem de taxe pentru a-şi putea mări salariile fără nicio noimă!

- Şi dumneavoastră o să le reduceţi?

- Categoric! Şi nu numai pentru că această criză a venit peste noi deja. Trebuie să impunem un moratoriu în tot ce înseamnă instituţii publice, cel puţin pentru primele şase luni, dacă nu mai mult, chiar un an, în ce priveşte investiţiile în automobile, în plasme, în tot felul de extravagante , şi, de asemenea, un moratoriu pe angajarea de personal în instituţiile publice.

- Toate bune şi frumoase. Nu uitaţi, orice partid are obligaţiile lui şi cum ajunge la putere este supus presiunilor. “Fă-mi şi mie hatârul ăsta”, “te-am ajutat”, “nu uita”… Cum o să faceţi?

- Aici eu vreau să reamintesc: am mai condus un guvern într-o situaţie mult mai grea şi am rezistat la acest gen de intervenţii, de telefoane… De fapt, zilele acestea am văzut o mostra de ce înseamnă guvernarea PSD. Un candidat pentru deputaţi de prin judetul Bacău a dat la toate posturile TV un comunicat în care spunea că el a asfaltat 8 km de drum într-o comună şi cum a realizat acest lucru: „am dat telefon unde trebuie şi am obţinut banii. Pe urmă am dat telefon iar unde trebuie şi a venit unul şi mi-a asfaltat peste noapte”. Acesta e genul de guvernare pe care nu-l mai dorim: guvernarea bazată pe intervenţii, pe telefoane, fără priorităti… De fapt, proasta guvernare a domnului Tăriceanu a constat în faptul că având resurse nu a avut priorităţi şi ne-am ales cu doar 5 km de autostradă şi cu o datorie externă foarte mare.

- Suntem la câteva zile înainte de alegeri. Cu cine vă bateţi, de fapt?

- Cu PSD-ul!

- De ce cu ei?

- Pentru că ei reprezintă pericolul cel mai mare pentru România. PSD este un partid care a încercat să se reformeze şi nu a reuşit. În mod continuu, aceiaşi oameni care au avut răspunderea pentru multe din lucrurile rele care s-au întâmplat în România, revin în faţă.

- Să zicem că este aşa. Dar în vremuri grele, ştiţi care este instinctul multor oameni, să se refugieze spre partidele care le oferă protecţie, care le promit… spre stânga!

- Da, din pacate, PSD-ul le oferă sărăcie şi acesta este de fapt şi liantul care dă putere electorală PSD-ului: sărăcia, oameni care nu au independentă economică, oameni care depind de pomenile electorale. Aceasta este puterea PSD-ului şi, din pacate, ea mai are aderenţă în România. Dar eu cred că în România de astăzi sunt foarte mulţi oameni care înţeleg că nu aceasta este calea de a ieşi din sărăcie. Dimpotrivă: ieşirea din sărăcie înseamnă invesţii, crearea de locuri de muncă, stimularea muncii, câştigarea bătăliei pentru productivitate.

- Alegerile sunt alegeri, partidul dumneavoastră vă propune pentru funcţia de prim- ministru. Înseamnă asta că într-un fel candidaţi pentru funcţia aceasta?

- Aici, din păcate, am ajuns iar la o manipulare incredibilă în România, în sensul că în special PSD-ul si PNL-ul au dorit să creeze această senzaţie. De ales, nu se alege prim-ministru. Se poate alege domnul Geoană la Dăbuleni, domnul Tăriceanu pe undeva prin Ciofliceni sau Ciolpani, la fel se alege parlamentar. Este vorba de altceva – ca un partid sau altul să câştige alegerile şi să fie în poziţia de a-i prezenta Preşedintelui o propunere de candidat la funcţia de prim-ministru, Preşedintele având libertatea, potrivit Constituţiei, de a alege acea persoană sau nu. Sigur că, până la urma, politica este personalizată şi oamenii vor să vadă un lider sau altul. Asta a generat acest gen de competiţie între candidaţii la funcţia de prim-ministru şi bineînteles că din moment ce celelalte partide, PSD, PNL şi-au anunţat candidaţii, Partidul Democrat Liberal a trebuit să facă şi el exact acelaşi lucru.

- Bun, asta s-a întamplat, dar există acum tot felul de scenarii care spun: dacă preşedintele Băsescu refuză să numească un prim-ministru din arcul PSD – PC – PNL, asta e o încălcare a Constituţiei şi poate duce la suspendarea Preşedintelui. Sau: PSD-PC-PNL nu se vor prezenta în parlament şi vor bloca formarea unui guvern diferit de dorinţele lor. Cum va aborda o asemenea situaţie Partidul Democrat Liberal?!

- În primul rând, să stabilim câteva adevăruri. Dacă unul dintre partidele participante la alegeri ia 50% plus un vot, atunci, potrivit Constituţiei, preşedintele este obligat să desemneze un prim-ministru din rândurile acestui partid. Dar aşa ceva nu se întamplă. De aceea noi, Partidul Democrat Liberal, ne-am propus să câştigăm cel putin 40%. Eu sper ca oamenii, pe 30 noiembrie, să înţeleagă foarte clar că au de ales într-o stânga nereformată, PSD, cu aceiaşi oameni pe care-i cunoaşte foarte bine – Năstase, Mitrea, Oprişan şi alţii sub care corupţia în România explodase. Aceşti oameni nu s-au schimbat - şi PD-L, care este partidul statului de drept, singurul partid care a prezentat un program de guvernare solid, împreună cu bugetul ţării şi care are oameni credibili, care atunci când au fost în Guvernul României au deteminat ca România să poată intra în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Discutăm aici şi despre Blaga, şi despre Monica Macovei, şi despre domnul Flutur…

- Aceştia sunt oamenii, cu ei intraţi în alegeri. Mai aveţi un avantaj, sunteţi aliaţii preşedintelui. Este acest lucru un atu pentru viitor?

- Preşedintele României nu se amestecă în campania electorală şi oricine a văzut că s-a ţinut de cuvânt. Noi suntem într-un parteneriat cu preşedintele României pe obiective, pe prioritaţile României. Noi susţinem educaţia cum o susţine şi preşedintele, pentru că venituri mai mari apar acolo unde forţa de muncă are un nivel de pregătire mai ridicat. De asemenea, noi susţinem pe preşedintele României atunci când doreşte să facă o reformă a sistemului de sănătate din România, pentru că suntem ţara în care 60.000 de oameni mor cu zile în fiecare an din cauza slăbiciunilor din sistemul sanitar. De asemenea, noi îl susţinem pe preşedinte atunci când vorbeşte despre necesitatea reformării administraţiei publice, a descentralizării. Iată, proiectele noastre comune. România are nevoie de un guvern care să lucreze strâns unit cu preşedintele ţării.

- Un guvern care – asta este aproape sigur – va începe în condiţii de criză severă. Mai aveţi timp să vă răzgândiţi…

- Programul nostru de măsuri anti-criză rămâne deschis. De ce? Eu am analizat foarte bine, am urmărit care sunt efectele pentru România, ce măsuri putem lua pentru a atenua efectele crizei. Este posibil ca la 1 ianuarie 2009 să avem nevoie de un program anticriză mult mai sever decât cel pe care noi l-am elaborat deja. Dar e posibil ca în momentul în care va începe redresarea în ţările dezvoltate, să fim primii beneficiari, pentru că peste 70% din exportul României este îndreptat spre zona euro.

- Şi încheiem cu întrebarea: bateţi criza?

- Categoric! Cu calm, cu încredere şi cu inteligenţă.

ALIN DOROBANŢU