TABLETĂ

Fraţii Ciocan

de Alin DOROBANŢU

Într-un judeţ bântuit încă de practici clientelare, în care rar se întâmplă să vezi o afacere de succes transparentă, dezvoltată sănătos, fără imixtiuni ale influenţei politicului sau ale traficului relaţional, bazat pe interpuneri între profit şi banul public, rar se întâmplă să vezi o construcţie sănătoasă, de tip economic, pornită de la zero, care să funcţioneze şi să se dezvolte nu numai în beneficiul întreprinzătorului. Este, într-un anume fel, dovada clară a faptului că aşa-zisa economie de piaţă, pe care o aclamă Tăriceanu şi Vosganian atunci când interpretează grafice şi statistici, este un mecanism dominat de o caracatiţă ce ţine în tentaculele sale bunele intenţii şi protejează doar pe cei ce cotizează la fondul de partid. A acelui partid ce guvernează temporar o ţară ce doar privită din afară aduce a pământ al făgăduinţei.
Una dintre puţinele construcţii sănătoase ce rezistă şi se dezvoltă în acest climat toxic este cea realizată, pe două laturi, în agricultură şi în construcţii de fraţii Ciocan, de la Rotunda. Doi oameni, declaraţi de stânga, doar din convingere şi nicidecum din interes, pentru care ideologia bunului-simţ faţă de lucrul bine făcut este un crez al existenţei lor pe un pământ pe care rar se întâmplă să vezi profit fără trafic de influenţă, fără comisioane acordate unora ce au pârghii şi butoane…
Cornel şi Dan Ciocan au înţeles că fără muncă bine făcută, nu poţi reuşi în agricultură, în construcţii, două domenii de activitate confiscate de baroni şi blestemate parcă de un Dumnezeu supărat ce atunci când nu trimite grindină lasă pârjolul să ardă speranţa pusă în bobul pus cu grijă sub brazda pământului de Romanaţi.
Să dai de lucru la câteva mii de oameni, pe şantiere unde nota de plată nu este onorată de la buget, să îngrijeşti, ca pe propriul tău copil câteva mii de hectare, sunt performanţele generale săvârşite de doi oameni ce sunt de stânga înainte de a fi membri într-un partid în care aplauzele vin sincer la scenă deschisă doar atunci când vorbeşte Ion Iliescu. Un preşedinte ce dincolo de mandate, atunci când vine în judeţ, pentru mai mult de o noapte alege să înopteze acasă la Rotunda, în casa celor ce cu greu pot găsi un scaun liber într-un partid în care deja prea multe lichele au luat loc pe fotoliile celor de drept.
Fraţii Ciocan sunt împreună semnul de carte pus în manualul democraţiei oltene, măcinată de practici mafiote. Ei, prin ceea ce fac, arată că pe scara valorilor poţi urca fără să fii împins de la spate de unii, de alţii. Să contribui benevol pentru o cauză, să accepţi să te lucreze tocmai cel pe care tocmai l-ai ajutat, să înghiţi jocurile unora făcute pe seama ta, este o altă latură a celor pe care în Câmpia Romanaţiului lumea îi ştie şi îi identifică drept fraţii Ciocan, cei care dau de muncă şi o pâine la mii de oameni, fără a cere să fie pomeniţi, pe pământ, pentru acest lucru.