EDITORIAL

Felicitări, Lavinia!

de Alin DOROBANŢU

Există printre olteni un spirit de adoptare a celui ce vine din altă parte a ţării şi se leagă, personal sau profesional, de aceste meleaguri. Există, astfel, un sâmbure de adevăr în vechea vorbă ce spune că dacă vii aici şi bei apă din Olt, nu poţi merge mai departe fără să nu iei cu tine şi spiritul acestei zone, vorba, portul şi temperamentul vulcanic al celuia ce pe cât de repede se aprinde, pe tot atât se şi stinge, fără a păstra în sine ură şi patimă.
Aşa, poate, s-a întâmplat şi cu Lavinia Şandru, soţia lui Darius Vâlcov, primarul Slatinei, cel despre care s-a dus vestea mult mai departe decât crede chiar el. Repede, fără să bănuiască că va fi atât de uşor, Lavinia a fost adoptată de olteni, de slătineni ca pe una, de când lumea, de-a lor, de-a noastră.
Prezenţa sa în miezul politicii naţionale, schimbul de idei cu oricine ar fi în faţa sa, chiar dacă se cheamă Traian Băsescu sau vreun alt om politic, considerat intangibil, este una care atrage, ce te convinge chiar şi atunci când se întâmplă, rar ce-i drept, să nu aibă dreptate. Într-un fel, fără a fi o exagerare, prestaţia generală a acestui Parlament, imaginea sa publică, a fost salvată de câţiva aleşi, ce au ieşit din tiparul veşnicilor adormiţi sau a chiulangiilor de profesie.
Încăpăţânată, orgolioasă din fire, chiar din cale afară atunci când ştie că are dreptate, din postura de singură printre străini, Lavinia Şandru a reuşit să demonstreze că poţi învinge şi atunci când eşti singur, într-o masă de caractere subordonate interesului de grup.
Adoptarea de către Parlament a unei legi, venită din iniţiativa acestei femei, ambiţioasă şi tenace din cale afară, ce vizează cuantumul de care vor beneficia tinerele mămici, parcă nu merită a fi judecată din punct de vedere formal, tehnic, atât timp cât sunt mai multe de spus despre cum a reuşit, de una singură, o mână de femeie să-i ia în parte, cale de mai bine de doi ani, pe toţi pesediştii, pe toţi liberalii şi democraţii din Parlament să-i facă să-şi însuşească o idee, la început, ulterior, o iniţiativă, pentru a deveni peste câteva zile „Legea Lavinia Şandru”.
Avem în acest fel excepţia de la regulă, dovada clară a faptului că în Parlament, dacă chiar vrei ceva, în avantajul celor mulţi, atunci chiar poţi reuşi. Şi asta, cu ideea şi credinţa că nu pot fi obstacole de neînvins în calea unei idei, care, odată ce i-a venit timpul, nu poate să nu răzbată la lumină!
Lavinia Şandru este cea care a reuşit, prin transformarea unei idei în lege, să reabiliteze, pe ultima sută de metri, imaginea unei instituţii publice spre care, la începutul democraţiei, erau îndreptate atâtea speranţe. Acum, parcă nici nu mai contează faptul că hoţeşte, pe seama strădaniei Laviniei Şandru iese în faţă şi se laudă o mătuşă pusă de nevoie de Tăriceanu în fruntea Ministerului Muncii. Oricum, legea privind acordarea indemnizaţiei mămicilor ce îngrijesc copiii de până la doi ani este ceea ce spuneam în urmă cu câteva rânduri „Legea Lavinia Şandru”.
Semn clar că, dacă vrei cu adevărat, cu bună credinţă ceva bun pentru cei mulţi, poţi reuşi. Chiar dacă eşti singur printre străini, chiar în Parlamentul României.