INTERVIU despre starea politicii cu
Daniel BĂRBULESCU, candidat PD-L Olt pentru Camera Deputaţilor pe Colegiul Slatina

«Electoratul slătinean gândeşte şi votează cu mai multă maturitate şi înţelepciune decât electoratul din Bucureşti»

- Candidatura dumneavoastră a devenit publică. Cum vă simţiţi în această postură? Cum simţiţi că vă văd cei din preajma dumneavoastră?

- Au fost speculaţii pe seama candidaturii mele. Acestea au fost alimentate tocmai de cei cărora le este frică de o echipă tânără şi puternică, formată din Darius Vâlcov şi Daniel Bărbulescu. Ce vreţi să vă spun? Primeam telefoane de compătimire de la falşi prieteni, ce-mi spuneau că eu nu sunt candidatul PD-L în Colegiul Slatina. Îi ascultam, zâmbeam şi-mi vedeam de treabă. Dar, uite, că de ce le era frică nu au scăpat! Falşii prieteni, foşti colegi din PSD, aveau o misiune bine trasată. Din păcate, nu le-a mers.

- Este votul uninominal cel mai bun lucru care se întâmplă românilor, din perspectiva reabilitării imaginii de care beneficiază clasa politică în ochii plătitorilor de impozite şi taxe?

- Categoric, da! Acum, cei care ne-au condus timp de 20 de ani nu se mai pot ascunde în spatele unei sigle de partid. Fiecare trebuie să vină în faţa cetăţenilor ca om şi să dea socoteală de ce a făcut şi de ce poate face de acum încolo pentru comunitatea în care trăieşte. Este deja amuzant să observ tupeul celor care au reprezentat Slatina până acum în Parlament şi, deşi nu au făcut nimic pentru slătineni timp de patru ani, acum, pe ultima sută de metri, devin extrem de grijulii şi de preocupaţi de viitorul oraşului. Votul uninominal le va oferi acestora o mare surpriză, lăsându-i acasă pe demagogi şi populişti. Electoratul din Slatina nu mai răspunde la mita electorală din 2004, pentru că, de atunci, Slatina are un primar adevărat. E timpul ca, din 2008, să aibă şi un deputat adevărat! Am prieteni care se întreabă cum ar fi arătat Slatina, cu un primar de talia lui Darius Vâlcov încă din anul 1990. Şi mie îmi este greu să răspund la această întrebare. De aceea pun şi eu o altă întrebare: cum ar fi arătat Slatina astăzi, dacă din 1990 încoace ar fi avut măcar un parlamentar căruia să-i pese de oraş, să ducă interesul slătinenilor în Camera Deputaţilor, în Senat sau în Guvern!

- Candidaţi pe un colegiu în a cărui componenţă intră doar municipiul Slatina. Cum motivaţi electoratul urban să voteze cu Daniel Bărbulescu?

- Slătinenii sunt motivaţi, în primul rând, de faptul că îşi doresc ca Slatina să aibă o voce tânără şi puternică, onestă şi credibilă în Parlamentul României. Au conştientizat importanţa votului lor şi, de aceea, sunt convins că se vor prezenta în număr mare la urne, pe 30 noiembrie. Daniel Bărbulescu are pregătirea necesară pentru a fi un astfel de parlamentar. Am 27 de ani, o vârstă la care nu-mi permit să fiu un simplu instrument de vot, un jucător la butoanele din Sala Parlamentului. Mi-aş compromite viitorul politic dacă aş fi aşa cum au fost cei de până acum. Nu am nevoie de privilegii personale, nici pentru mine şi nici pentru cei de acasă. Am un copil de crescut în Slatina şi vreau să nu-i fie ruşine cu mine. Nici astăzi şi nici peste patru ani! Electoratul slătinean este un electorat matur care, din 2004 încoace, votează aşa cum gândeşte. Îi invit pe adversarii mei să meargă din casă în casă, cu o pungă de zahăr, un bidon de ulei, ca să fie siguri că pierd! Din anumite puncte de vedere, electoratul slătinean gândeşte şi votează cu mai multă maturitate şi înţelepciune decât electoratul din Bucureşti.

- În Slatina, cam ce-a fost de făcut a făcut Darius Vâlcov. Ce puteţi face dumneavoastră şi nu poate face pentru slătineni actualul primar?

- Mulţi pleacă de la premisa că un parlamentar nu are practic pârghiile concrete prin care să poată ajuta o comunitate. Ideea asta nu este una preconcepută, ea vine din practica parlamentară de până acum. Vreau să realizez o ruptură efectivă cu acest gen de practici. Este inadmisibil să cheltuieşti bani din bugetul local, din impozitele şi taxele slătinenilor, pentru, de exemplu, o şosea de centură. În condiţiile în care, la Piteşti şi la Craiova, aceste lucruri s-au făcut cu bani de la Guvern. Ce bine ar fi fost dacă ar fi avut şi Slatina măcar un parlamentar responsabil, care să gândească la lucruri concrete! Mai mult, chiar, pe la poarta casei unui actual parlamentar trec zilnic câteva sute de TIR-uri, ce fac să-i tremure pereţii. Iată că acesta nu s-a gândit că el ar putea rezolva o problemă ce-i produce chiar lui disconfort. Ce pretenţii să mai ai de la cel în cauză?

- Este un handicap pentru candidatul Daniel Bărbulescu fosta sa apartenenţă politică la PSD?

- Când aud această problemă, înţeleg cum vede lumea PSD. Acest partid nu este un penitenciar, în care am stat condamnat pentru cine ştie ce fapt. Este un partid în care, deşi nu sunt gratii, nu ai voie să gândeşti liber, în afara ideilor care convin celor cu funcţii de conducere. În viaţă, sunt şi despărţiri mai mari decât plecarea mea din PSD. Era, la un moment dat, natural să plec de aici. Nu se mai putea! Nu mă vedeam în postura de lipitor de afişe pentru actualul candidat, unul pe care puţini îl întreabă pe la ce partid nu a fost. Oamenii simpli de acolo, cei care cred în ideea de stânga, nu cred că se simt acum extrem de confortabil. Am argumentele mele să cred că voi fi votat, ca om, şi de pesedişti. În cabina de vot nu vor intra de mâna cu Ion Toma!

- Sunteţi dispus să minţiţi pentru a câştiga voturile?

- Am plecat de la PSD atunci când am înţeles că trebuie să mint pentru a răspunde la standardele interne ale acestui partid. Nu ştiu câţi ar fi renunţat la un mandat de consilier local pentru principii. Eu am făcut-o şi nu strig în gura mare acest lucru.

- PD-L propune pentru alegerile din 2012 reformă parlamentară, prin înfiinţarea unei singure camere, cu mai puţini parlamentari. Cum comentaţi această propunere?

- Mi se pare o chestiune extrem de pertinentă. Din două motive: în primul rând, nu se justifică existenţa a două camere parlamentare, atât timp cât deputaţii şi senatorii au aceleaşi atribuţii. În al doilea rând, toate cercetările sociologice relevă faptul că Parlamentul este instituţia care se bucură de cel mai mic grad de simpatie şi încredere în faţa românilor. Drept urmare, nu se justifică supravieţuirea actualului sistem parlamentar, perimat şi depăşit. Sigur, PSD şi PNL, prin parlamentarii lor, îşi doresc să-şi menţină privilegiile şi pensiile, dar acest lucru nu mai poate fi posibil în România anului 2012.

- Cum ar fi arătat România, în septembrie 2008, fără Ion Iliescu?

- Afirmaţia politologului Iosif Boda, potrivit căreia România se va vindeca de comunism atunci când va scăpa de Ion Iliescu, mi se pare puţin cam dură. Cu toate acestea, cred că Ion Iliescu ar fi trebuit să se limiteze la misiunea de a pregăti timp de doi ani, între 1990 şi 1992, tranziţia spre un sistem politic democratic. Însă, ca şi Nicolae Ceauşescu, mentorul său, nu a înţeles când trebuie să se retragă…

- Este Traian Băsescu răul cel mai mic care se putea întâmpla României în 2004?

- Nu am fost atunci un admirator al lui Traian Băsescu, însă timpul îi dă dreptate. Este singurul preşedinte al României care are curajul să intre în arena publică să-şi susţină ideile cu privire la problemele spinoase ale societăţii române. Răul care s-a întâmplat României în 2004 se numeşte Călin Popescu Tăriceanu.

- Cine credeţi că va câştiga alegerile parlamentare în judeţul Olt?

- Îmi place să cred că sunt un om realist. Rezultatul alegerilor va depinde de gradul de mobilizare al electoratului urban din judeţul Olt. Dacă orăşenii îi vor lăsa pe cei de la ţară să hotărască în locul lor, pentru 30 de lei şi o mână pe Biblie, atunci PSD-ul va câştiga aceste alegeri. Dacă nu, şi eu am încredere în înţelepciunea slătinenilor, pronosticul meu este că PD-L va câştiga patru mandate de parlamentar, PNL două şi PSD restul, de patru.

- Care dintre adversarii dumneavoastră este mai puternic: Renică Diaconescu sau Andrei Iordache? Puteţi construi profilul alegătorului care votează cu cei doi?

- Cu siguranţă, cel care va câştiga multă experienţă din această campanie este Andrei Iordache. Dezavantajul său îl ştie şi el: apartenenţa la un partid pe care electoratul slătinean nu-l preferă. Are şanse să facă pragul electoral, de cinci procente. În ceea ce priveşte profilul alegătorului care nu votează cu mine, nu poate fi definit!

- Convingeţi un pensionar să voteze cu dumneavoastră!

- Îi respect pe vârstnicii din Slatina, pentru că ei, părinţii şi bunicii noştri, au construit din temelii acest oraş. Mergeţi alături de mine în campanie şi veţi vedea cum stau de vorbă cu ei. Pentru mine pensionarul nu este o marfă din raft pe care trebuie să o vând. Îi las pe alţii să le promită lucruri care nu se pot face!