Victor DIMA, primarul comunei Coteana, vicepreşedinte al PD-L Olt, candidat la Camera Deputaţilor, pe Colegiul 6

«România îţi oferă acel spaţiu pe care poţi să-l umpli cu căldură sufletească, spaţiu care, după părerea mea, nu-l găseşti în altă parte a lumii»

După aproape un an de dezbateri, atât în rândurile clasei politice româneşti, cât şi printre reprezentanţii societăţii civile, Legea alegerilor locale prin vot uninominal a fost adoptată de Parlamentul României şi a fost promulgată de preşedintele României. Practic, pentru prima dată în istoria modernă a ţării, românii sunt chemaţi la vot pentru a alege oameni şi nu liste de partid. Ca orice lucru nou, această lege a născut, încă de la faza de proiect, aprigi controverse, legate îndeosebi de necesitatea adoptării ei, cât şi modelul tehnic, determinat de procesul efectiv de vot prin care vom alege la 30 noiembrie. Deşi adoptată în timpul unei guvernări liberale, legea votului uninominal nu poate fi judecată ca expresie politică a actualei guvernări. Fără o susţinere directă a tuturor partidelor, adoptarea sa nu ar fi devenit posibilă. Într-un anume fel, această lege reprezintă în istoria recentă a parlamentarismului românesc una din puţinele ocazii când aproape întreaga componenţă a celor două camere a acţionat unitar. Cât de bine le este românilor acum, cât le va fi după ce vor alege primii senatori şi deputaţi de pe principiile noii legi, Victor Dima, primarul comunei Coteana, vicepreşedinte al PD-L Olt, candidat pentru un mandat de deputat pe Colegiul 6, a avut amabilitatea să ne exprime punctul său de vedere faţă de problemele reale ale comunităţii din care face şi parte şi nu numai.

- Cine este Victor Dima?

- Produsul omului de la ţară, fiu de agricultori, care au muncit peste 30 de ani cu ţărâna în gură, pe terenurile fostului C.A.P., şi sunt în stare să pricep şi să trăiesc problemele oamenilor, pe care le evaluez la justa realitate. Greul din viaţa noastră, cât şi binele, le-am înţeles precis chiar şi pentru faptul că sunt un fiu de oameni simpli şi m-am hrănit toată viaţa, aşa cum spuneam mai sus, cu problemele lor. Sunt un om fericit că mi-am petrecut cei mai frumoşi ani ai vieţii în mijlocul acestor oameni simpli, cu caracter, şi anume, membrii comunităţii rurale.

- Cum aţi ajuns primar peste una din cele mai frumoase aşezări ale judeţului Olt?

- Tata îmi spunea de mic să învăţ carte, să nu ajung ca ei, să scap de robia asta a muncii grele, fizice, fără rezultate. Asta am şi făcut. L-am ascultat şi, fără lipsă de modestie, am fost premiant încă din clasa I. Am absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică Agricolă, din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Aici, am simţit însă că nu voi fi decât un inginer de execuţie, şi după absolvirea acesteia, am reuşit să devin student în anul întâi la Universitatea de Ştiinţe Umane din Strasbourg, în anul 1990. Săptămâna de orientare pedagogică era 7-11 octombrie 1991, şi atunci s-a întâmplat să fie vacant postul de primar de la Coteana. M-am dus şi i-am spus lui tata că plec în Occident, la studii, pentru că aşa îmi ceruse şi el în copilărie, să învăţ. Tata, însă nu a mai fost de acord cu mine, cu plecarea mea la Strasbourg, spunându-mi că fericirea o găsesc cu adevărat lângă ei şi în comunitatea în care m-am născut. Aşa a fost poate să fie, să renunţ la o bursă la Strasbourg şi să ajung primar, acasă, la Coteana. Ăsta o fi fost destinul meu, poate şi felul meu de a fi mă leagă de viaţa la ţară şi de locurile natale.

- De ce nu aveţi niciodată emoţii în ziua alegerilor?

- De fiecare dată conştientizez că responsabilitatea creşte proporţional odată cu numărul mandatelor. Pentru asta, în timpul fiecărui mandat, chiar am făcut tot ce am promis cotenenilor şi astfel am fost ca acel elev silitor, pregătit, care stăpâneşte materia şi pentru el examenul nu este atât de greu cât să-i producă emoţii. Examenul nu mi-l dau în ziua alegerilor, ci în cei patru ani de până în ziua alegerilor. Am constatat că în viaţă nimic nu doare mai tare decât să nu fii înţeles. În fiecare relaţie cu cetăţenii am căutat ca înţelegerea să fie reciprocă şi am tratat omul din faţa mea nu ca făcând parte dintr-o categorie socială - ţăran, intelectual etc, ci ca pe egalul meu, încercând să mă regăsesc şi să mă transpun în situaţia lui. Cred că aici este cheia reuşitei mele. Am tratat lucrurile simplu, dar nu simplist! Restul vine de la sine.

- Este România ţara visurilor dumneavoastră?

- Da, cu siguranţă România este ţara visurilor mele! Am avut ocazia să plec în afară, şi nu la cules de căpşuni, ci la Universităţi ca Poitiers, Toullusse, Montpellier sau Strasbourg, însă am preferat să trăiesc în lumea mea şi să nu mă depărtez de origini. România îţi oferă acel spaţiu pe care poţi să-l umpli cu căldură sufletească, spaţiu care, după părerea mea, nu-l găseşti în altă parte a lumii. Am avut de ales între latura caldă şi latura rece a vieţii mele, iar eu am ales-o pe cea caldă, cât o mai fi şi România o ţară caldă, în care, încă, sufletul şi bunătatea îşi mai găsesc locul! Şi cât de frumos şi de plăcut este să poţi să asculţi problemele unui ţăran! Dar, nu să asculţi cu nonşalanţă, că eşti obligat profesional, ci să asculţi că simţi, că ceva din tine te obligă să asculţi. E o luptă mare, câştigată de tine cu tine.

- Cine v-a adus în PD-L?

- O întrebare amuzantă. Nu mi-am pierdut şi nu îmi voi pierde identitatea. Dacă am venit în PD-L, am venit pentru că aşa am vrut eu, şi una din laturile care argumentează decizia mea este tinereţea oamenilor din PD-L. Cred că acesta este răspunsul: tinereţea oamenilor din PD-L şi ambiţia acestor oameni m-au cucerit şi m-au adus aici, în acest partid. Oricum, nu am venit doctrinar, acesta este adevărul.

- Victor Dima candidează la Parlamentul României. De ce?

- Nu ştiu ce se va întâmpla aici. Partidul Democrat-Liberal a luat această decizie, şi dacă meciul ar fi corect, cu siguranţă, eu aş câştiga fotoliul de deputat în Colegiul 6. Dacă ne întrebăm cine merită fotoliul de deputat în Colegiul 6, fără lipsă de modestie, aş spune că eu. De ce? Pentru simplul fapt că sunt mai bun decât contracandidaţii mei.

- Cu ce sunteţi mai bun decât ceilalţi contracandidaţi?

- M-aş baza pe două din atuurile mele. Unu: le vorbesc oamenilor şi mă angajez să le rezolv problemele fiecăruia. Nu sunt un musafir ca ceilalţi contracandidaţi, ce, odată la patru ani, cerşesc şi cumpără voturi. Al doilea atu este că, în acelaşi timp, trecutul activităţii mele de 18 ani este acelaşi ca cel al cetăţenilor, al alegătorilor din colegiu, iar viitorul prin care le promit rezolvarea problemelor nu este altceva decât o continuare a trecutului. Pe când, colegii mei contracandidaţi nu au nici trecut care să-i lege de problemele oamenilor şi, cu siguranţă, viitorul lor va fi fără suport, decât vorbe în vânt.

- Vă este frică de Gigel Ştirbu?

- Mă faceţi să râd. Îl apreciez pe Gigel Ştirbu ca pe un om mediocru, ca dânsul găsesc mulţi în Coteana. Însă, şansa vieţii l-a propulsat acolo unde este. Ca valoare intrinsecă este junior faţă de mine, dar nu pot să nu recunosc că Gigel Ştirbu, de pe poziţia de secretar de stat, a ajutat comunitatea pe care eu o conduc. Are şi el meritul acesta!

- Ce oferiţi locuitorilor judeţului Olt?

- Nu pot să ofer ceva pentru toţi locuitorii judeţului Olt, ci numai celor din Colegiul 6. Mă refer aici la responsabilitate. Aşa cum spuneam la început, responsabilitatea creşte cu fiecare mandat, iar acum această responsabilitate are o altă plajă, se întinde pe 17 localităţi. De ce spun că-mi este mai uşor să rezolv problemele oamenilor, faţă de ceilalţi contracandidaţi? Pentru simplu fapt că problemele la nivel de localitate sunt sensibil identice cetăţenilor cu aceeaşi activitate, preponderent agrară. Eu joc la mine acasă, sunt într-o realitate. Contracandidaţii mei sunt la stadiul de teorie. E o vorbă „teoria ca teoria, practica te omoară!”, le trebuie ani să înveţe practica problemelor oamenilor şi le expiră mandatul până reuşesc să înveţe. Şi pentru asta, sunt mai potrivit decât ei acolo.

- Cât de... uninominale sunt aceste alegeri? Cât contează omul, cât partidul?

- Cu siguranţă, sunt uninominale aceste alegeri. Numai că, suntem la început, şi orice început este greu. În mod normal, într-o ţară cu experienţă politică a votului uninominal, contează omul şi nu partidul, ca de altfel ca şi la primar. Însă, astăzi, cred că nu este nici omul, nici partidul, şi mi-e tare teamă să nu fie mită electorală. Sper ca oamenii din Colegiu 6 să fie capabili şi să voteze cu demnitate pe cel care merită, şi anume omul!

- Nu vă este frică să luptaţi într-un Colegiu trasat exact după pofta şi chipul candidatului de la PNL?

- Nu există noţiune de frică, există noţiunea de nelinişte, întrucât nu plecăm cu egalitate de şanse. Este o luptă între competitori, care folosesc instrumente diferite. Eu folosesc omul din mine, ei folosesc banii pe care-i au.

- Ce poate face deputatul Victor Dima pentru locuitorii aşezărilor din acest colegiu şi nu poate face alt contracandidat?

- Pot să spun multe, dar de maximă urgenţă ar fi rezolvarea succesiunilor şi ieşirilor din indiviziune, într-o singură expresie: regimul juridic al proprietăţii. Ce am omis mai sus este legat de această problemă, eu, Victor Dima, am absolvit şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Craiova, şi aş vrea înfiinţarea de urgenţă a notariatelor rurale, la care cetăţenii să apeleze pe plan local, fără taxe. Taxele de astăzi depăşesc de multe ori valoarea imobilelor din masa succesorală. Problema fundamentală a ţăranului de astăzi este proprietatea pe care o are moştenire de la părinţi, bunici, şi încă nu are statutul de proprietar, copropietar. Apa, gazul, canalizarea şi drumurile sunt obiective ce ţin de programe europene, pe care un primar le poate aplica prin proiecte. Nu este nevoie de un parlamentar pentru astfel de proiecte. Eventual, parlamentul poate fi un susţinător al acestor proiecte. După părerea mea, oricare primar care a depăşit cel puţin un mandat este îndreptăţit să candideze la un fotoliu de parlamentar, comparativ cu ceilalţi din afara laturii local-administrative, care-şi arogă dreptul ca şi cum ar merita acest lucru!

- Cum vede primarul Victor Dima, de la Coteana, actuala putere?

- Îmi pare rău că nu a mai funcţionat alianţa DA. Aproape că aveam un sentiment de împlinire şi eram plin de speranţe la constituirea acesteia. Spre nemulţumirea mea şi a multor oameni, constat că ruşinea este incomensurabilă şi bugetele se împart cu neruşinare numai pe criterii politice, şi nu în funcţie de nevoile comunităţilor locale.

- Cum văd ceilalţi primari din acest colegiu, colegii dumneavoastră, candidatura unuia de-al lor pentru Camera Deputaţilor?

- Dacă ar fi necondiţionaţi financiar, dacă comunităţile lor n-ar fi necondiţionate financiar, cu siguranţă m-ar vota, întrucât suntem colegi şi tragem la aceeaşi căruţă. Aşa cum spuneam mai înainte, oricare dintre ei ar merita să candideze în locul meu.

- Aveţi de transmis un mesaj celor cărora le veţi cere votul?

- Aşa cum nu le-am înşelat încrederea 18 ani cotenenilor, tot aşa nu am să le înşel nici lor încrederea. Ba mai mult, de data asta, aş porni cu dreptul în rezolvarea problemelor cetăţenilor din Colegiul 6, întrucât experienţa mă ajută să fac asta!

ALIN DOROBANŢU