Editorial

Un om de cuvânt...

de Alin DOROBANŢU

După lungi dezbateri, după polemici ce păreau fără sfârşit, Parlamentul României a hotărât ca această instituţie să cunoască o reformare reală a sistemului de vot, a modului cum vor fi aleşi cei ce timp de patru ani, de acum încolo, vor face legile prin care românii vor trebui, în sfârşit, să trăiască demni în ţara lor, fără a mai căuta o pâine amară pe meleagurile străinătăţii.
Adoptarea votului uninominal într-o formă ce va cunoaşte perfecţiuni care, cu siguranţă, vor fi făcute în timp, este o responsabilizare ce trebuie neapărat făcută, a viitorilor senatori şi deputaţi ce, odată aleşi, vor trebui să dea socoteală comunităţii din colegiul unde au beneficiat de încrederea majorităţii alegătorilor.
Asistăm, în fapt, la o alegere directă, personalizată, a omului, şi mai puţin a partidului în numele căruia se va face înscrierea în această competiţie, cu final pe 30 noiembrie, atunci când se va exprima efectiv votul, în România, pe sistem uninominal. Oamenii vor trebui să înţeleagă şi să aleagă, dincolo de promisiunile ce vor fi făcute nemăsurat, un om. Un om de cuvânt, ce poate duce spre Parlamentul României priorităţile comunităţii din colegiul respectiv. Adevăratul câştig al acestor alegeri este cel al omului. Al omului ce trebuie individualizat din mulţimea de candidaţi. Profilul acestui parlamentar este obligatoriu să definească un om responsabil, legat de zonă, nu prin interese venite din laboratoarele partidelor, ce aduc în zonă venetici din patru zări care, brusc, peste noapte, au redescoperit legături neînchipuite cu problemele reale ale colegiului în cauză.
Un alt avantaj al „omului de cuvânt”, aşa cum trebuie să se definească, prin sine şi prin faptele sale, parlamentarul uninominal, este tinereţea, exuberanţa sa ce-i dă puterea de a face din promisiune o faptă de care să beneficieze o comunitate ce trebuie să aibă o voce care să ducă pe masa Guvernului României nevoia reală şi nu pe cea trasată de cei ce nu au luat niciodată la pas o uliţă pietruită de ţară!
„Un om de cuvânt” este esenţa reuşitei în aceste alegeri pentru alegătorul responsabil, cel căruia îi revine misiunea de a delimita fariseul de cel direct interesat în a face şi nu a uita imediat, după ce a fost ales, de podul ce stă să cadă, de cişmeaua pe care se scurge, doar din când în când, cea mai scumpă apă din România, de şcoala în care copii învaţă în aceleaşi clase în care au buchisit tainele alfabetului părinţii şi bunicii lor! Un tânăr este obligat să fie un om de cuvânt pentru că numai un iresponsabil şi-ar permite să facă stânga împrejur din faţa nivelului de maximă aşteptare la care va fi supus de către cei ce l-au învestit cu un vot spre Camera Deputaţilor, de exemplu.
Şi pe lângă cele de mai sus, un aspect important trebuie consemnat din perspectiva votului uninominal. Un parlamentar, odată ales, devine un fel de primar peste o zonă, un lider ce poate face în unele cazuri servicii administraţiilor publice ce au nevoie de o legătură cu forurile naţionale de conducere dintr-o ţară în care, până acum, problemele adevărate nu au fost nici măcar descoperite, darămite rezolvate!
La primele alegeri uninominale, alegerea unui „om de cuvânt” este forţa şi legitimitatea ce poate fi dată interesului zonal, pentru ca acesta să devină interes naţional!