Editorial

Două rânduri despre Marinela Georgescu...

de Alin DOROBANŢU

Când, în urmă cu cinci ani, la conducerea Tribunalului Olt, ajungea Marinela Georgescu, o parte din cei angrenaţi în sistem puneau numele noului preşedinte pe seama influenţei politicului asupra Justiţiei. Asta, în contextul în care Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiţiei, consilier prezidenţial lângă Ion Iliescu, fost senator de Olt, din partea PSD, era numele cel mai des vehiculat în numirea Marinelei Georgescu în funcţia de preşedinte al celei mai înalte instituţii ce face justiţie în judeţul Olt.
Cu o asemenea amprentă, debutul său în funcţie devenea automat unul pus sub semnul îndoielii, iar toată suflarea Oltului se aştepta ca deciziile magistraţilor din Tribunal să fie luate după necesităţile imediate ale stângii politice şi, implicit, în defavoarea statului de drept, acel stat de drept în care toată lumea este egală în faţa legii, indiferent din ce partid ar face parte cei ce au nevoie de lege şi justiţie.
Marinela Georgescu nu s-a apucat să dezmintă în vreun fel vorbele din gura târgului, să facă gesturi prin care, în exces, să susţină că Tribunalul Olt este o instituţie eminamente independentă… A ales, în schimb, să-şi vadă de treabă, să pună meticulos ordine într-un mecanism ce, înainte de venirea sa, funcţionase pe pilot automat, însă, fără a-şi impune personalitatea sa mai presus de cea a instituţiei, a unei instituţii în care factorul uman nu trebuie să fie vizibil în faţa dreptăţii.
Timpul a trecut, colectivul format din magistraţi şi personalul auxiliar a devenit un ceasornic ce-şi vede liniştit de mersul firesc, fără a simţi amprenta unui conducător ce poate, şi dacă ar avea bune intenţii ar greşi atunci când ar vrea să se implice…
În pofida aşteptărilor celor ce ar fi crezut că Tribunalul Olt o să devină o tarabă, o instituţie unde dreptatea şi adevărul se pot cumpăra pe doi bani de argint, lucrurile nici măcar nu au condus spre aşa ceva. Vreme de cinci ani, atât cât a durat mandatul preşedintelui Marinela Georgescu, această instituţie chiar a devenit un punct de reper pe harta stabilităţii justiţiei naţionale. Cu discreţia specifică celui urmărit doar de bune intenţii, administratorul Tribunalului Olt a respins într-un mod aparte toate încercările celor ce au încercat să se amestece în favoarea unuia sau în defavoarea altuia. Şi nu puţine au fost cazurile de acest gen, când oameni cu foarte mulţi bani, cu foarte multă influenţă, atât pe plan local, cât şi la Bucureşti, au încercat să se impună în împărţeala dreptăţii prin sălile de judecată, din cea mai înaltă instanţă judecătorească din Olt!
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că numărul dosarelor judecate la Tribunal ce s-au întors la Curtea de Apel Craiova cu 180 grade faţă de soluţiile iniţial pronunţate, putem spune, acum, la sfârşitul mandatului preşedintelui Tribunalului Olt, că, în sfârşit, la Olt, justiţia a intrat pe drumul care duce spre normalitatea necesară realizării unui stat de drept, în care judecătorii trebuie să judece nu după bătaia vântului, ci după litera şi spiritul legii.