Editorial

AVANTAJELE LUI RENICĂ DIACONESCU…

de Alin DOROBANŢU

Pentru primele alegeri parlamentare de tip uninominal, care vor avea loc în România, în plină perioadă de desenare a colegiilor uninominale, în care se vor înscrie pretendenţii la cele trei categorii senatoriale şi la cele şapte pentru Camera Deputaţilor, începe perioada tatonărilor, a manifestărilor de intenţie a candidaturilor în cadrul partidelor ce vor să-şi trimită reprezentanţi în noul Parlament.
La Olt, bătălia chiar dacă este departe de a începe, conturează deja oameni care vor să intre în această competiţie. Unul dintre aceştia este deputatul Renică Diaconescu, omul ce a adus un suflu nou liberalismului oltean, aflat, în urmă cu câţiva ani, în faza căutărilor şi a regăsirii ideologice. Renică Diaconescu este omul care are de partea sa o seama de avantaje ce-l poziţionează în categoria favoriţilor ce pot porni cu şanse reale în oricare dintre colegiile ce se formează în aceste zile pe harta Oltului.
Acestuia nimeni nu-i poate imputa afaceri cu mortare şi betoane, o aplecare spre îmbogăţire personală, având la bază banul public. Liberal prin vocaţia sa profesională de medic, doctor în ştiinţe, fără a fi obţinut acest titlu la apelul bocancilor, făcut printr-o universitate de la Chişinău, acesta devine un candidat căruia votul uninominal i se potriveşte ca o mănuşă, fiind provocarea care-l poate conduce spre un nou mandat într-un parlament în care, în ultimii patru ani, nu a făcut deloc simplă figuraţie.
Detaşat de politicianismul ieftin, oricând capabil să dea răspunsuri corecte la problemele judeţului, la cele adevărate, nu la cele inventate, Renică Diaconescu este unul dintre puţinii politicieni din Olt ce poate să intre în această competiţie pentru uninominal şi fără să aibă de partea sa susţinerea unui partid pe post de locomotivă, el însuşi fiind un om ce poate trage după el, de unul singur, oameni şi voturile acestora, chiar şi dacă ar prefera sau ar fi nevoit să candideze ca independent. Nici unul dintre ceilalţi pretendenţi nu ar dori, indiferent cât de bine pare că stă, să-l aibă pe Renică Diaconescu adversar într-un colegiu, oricare ar fi el.
Notorietatea sa nu se datorează ambiţiei politice, felului de a înţelege să se exprime, performanţelor sale profesionale obţinute prin trudă şi prin aplecare directă asupra fiecărui om aflat într-un moment de răscruce al vieţii sale. Un alt avantaj al său este inteligenţa sclipitoare pe care acesta reuşeşte să şi-o expună, fără a avea nevoie de sfetnici personali, care să-l înveţe, la ceas de seară, ce trebuie să facă în dimineaţa următoare, lucru care nu se regăseşte într-o proporţie semnificativă şi la ceilalţi pretendenţi la un scaun în instituţia supremă a legii din România sfârşitului de 2008, atunci când din Parlament vor pleca aleşii de pe liste, pentru a face loc reprezentanţilor legitimi aleşi uninominal.