Honsel România, o investiţie blocată de Guvernul Tăriceanu

Intenţiile unuia dintre cei mai mari producători mondiali de subansamble turnate din aluminiu, pentru industria de automobile, de a construi o fabrică în România, la Slatina, se lovesc de indiferenţa şi nepăsarea unor funcţionari guvernamentali. După ce s-a achiziţionat un teren la marginea Slatinei, pe latura de est, lângă Alro (fost Alprom), după organizarea şantierului privind demararea investiţiei, lucrările sunt în prezent stopate, chiar dacă interesul producătorului german de a asigura peste 1800 de locuri de muncă la Slatina este real.
Lipsa unor aprobări care ţin de Guvernul României, de cabinetul condus de liberalul Tăriceanu, a blocat efectiv demararea investiţiei. În această situaţie, termenul limită de punere în funcţiune a fabricii de la Slatina este neclar, amânat faţă de data avansată la începutul anului.
Iată ce înseamnă, în viziunea guvernanţilor români, preocuparea pentru mediul de afaceri, cât şi pentru asigurarea ocupării forţei de muncă. (A.D.)

Lupta anticorupţie continuă la Slatina

După ce marţi, 24 iunie a.c. Ministerul Justiţiei a demarat o ultimă etapă de combatere a corupţiei din România, la Drobeta Turnu Severin, miercuri, a fost rândul Slatinei să fie gazda campaniei intitulată „Îmbunătăţirea luptei împotriva corupţiei”. Desfăşurată în parteneriat cu HAUS Management Finlanda, dezbaterea face parte dintr-un program Phare 2004, finanţat de Uniunea Europeană, având un cost total de 1,7 milioane euro.
La Slatina, alături de reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, ai Agenţiei Naţionale de Integritate şi ai Institutului HAUS Finlanda, au fost prezenţi şi cei ai Primăriei Slatina, Inspectoratului de Poliţie Judeţean, Tribunalului Slatina şi Garzii Financiare.

După o scurtă introducere făcută de Silviu Neagu, consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei, a urmat discursul ţinut de Nina Niva, consilier juridic, în administraţia publică din Finlanda. Domnia-sa a adus la cunoştinţă principalele obiective ale campaniei axată pe întărirea luptei împotriva corupţiei cât şi conştientizarea faptelor de corupţie din România. De asemenea, mita, deturnarea de fonduri, abuzul de putere, conflictul de interese, favoritismul sau nepotismul, în speţă cele mai des întâlnite cazuri de corupţie ale societăţii noastre, au fost amintite în dezbatere.
Faptul că în ultimii doi ani, Finlanda a devenit ţara cu cel mai mic grad de corupţie din Europa, după cum declara Nina Niva, se datorează şi faptului că venitul mediu ajunge la cca. 1.500 euro, din care o treime impozitabili, iar doctorii sau judecătorii ajung la aproximativ 5.000 euro lunar.
Trebuie menţionat că, pentru o mai bună informare, Ministerul Justiţiei a pus la dispoziţia celor prezenţi şi doua paşapoarte anticorupţie, atât pentru funcţionarii publici cât şi pentru cetăţenii de rând ai oraşului, menite să conştientizeze aceste categorii asupra pericolului creat de corupţie.
În concluzie, campania a încercat o sensibilizare a opiniei publice asupra fenomenelor de corupţie, precum şi îmbunătăţirea activităţii DNA şi a mecanismelor de supervizare a declaraţiilor de avere şi interese. Astfel, principala problemă în lupta anticorupţie o reprezintă atât lipsa de transparenţă cât şi slaba respectare şi aplicare a legilor deja existente în societatea românească.

Claudiu Ene

Politica pe uliţă

Situată nici la o aruncătură de băţ de municipiul Slatina, comuna Milcov ar fi trebuit să fi devenit deja un cartier rezidenţial al oraşului ce tinde să se transforme într-o metropolă cosmopolită. Milcovul ar trebui să devină ţinta celor ce, aflaţi în postura de membri ai clasei de mijloc, încă în formare, caută un loc pe care să-şi construiască o casă. Fie ea de vacanţă, fie o locuinţă cu caracter permanent, având în vedere faptul că distanţa medie dintre Milcov şi Slatina poate fi parcursă, în medie, în zece minute, cu maşina, sau doar într-o oră de mers la pas, ca într-o plimbare prin parc. Însă, dincolo de excelenta aşezare geografică şi de alte avantaje oferite de natura ce a fost atât de darnică cu aceste meleaguri încărcate de istorie, Milcovul se scaldă în mediocritate. Cu o reţea de drumuri rămasă mult în urmă, în condiţiile absenţei cu desăvârşire a pachetului generic de utilităţi format din reţea de apă, gaze naturale şi canalizare, comuna Milcov este la concurenţă cu Valea Mare, cenuşăreasa aşezărilor limitrofe Slatinei. Cel mai bine se vede din preţul terenurilor intravilane, ceea ce la Slătioara costă, de ceva vreme, 125 euro/m.p., la Milcov, doar în situaţii fericite, se apropie de 6 euro/m.p. În aceste condiţii, în iunie 2008, milcovenii au mers de două ori la vot să-şi aleagă primarul şi consilierii locali.

În turul întâi, majoritatea a mers spre PD-L

Pe 1 iunie, în ziua primului tur de scrutin, milcovenii au mers la vot parcă ţinând cont de starea de lucruri a comunei şi au impus un drum spre schimbare, împotriva primarului şi a celor ce formaseră Consiliul Local în perioada 2004-2008. Puţine voturi au lipsit pentru ca bătălia să fie tranşantă decisiv. Din cele 11 posturi de consilieri locali, PD-L obţinea 5 membri, PSD – 2, PRM – 2, PNG – 1 şi PNL – 1.
În cursă pentru turul al doilea, la funcţia de primar, mergeau Eugen Cârjan (PD-L) şi Gigi Sburliş (PSD), cu o diferenţă ca număr de voturi de aproape două sute. Mult pentru o comună de talie mijlocie cum este Milcov.

Răsturnare de situaţie în condiţii cel puţin dubioase

Pe 15 iunie, în turul al doilea, cu o campanie electorală desfăşurată până la închiderea urnelor, în condiţiile în care o parte a echipei PSD Olt, nevăzută în comună vreme de patru ani, s-a mutat la Milcov, rezultatul votului a fost întors în favoarea primarului în funcţie, candidatul PSD. Se vorbeşte prin comună de voturi cumpărate pe bani, de o manipulare grosolană a electoratului cu mici atenţii, cu presiuni, însă, în lipsa probelor concludente, vorbele rămân vorbe, ele neputând fi cusute la dosarul alegerilor de la Milcov.
Cu 28 de voturi peste Eugen Cârjan, Gigi Sburliş ajunge, din nou, ceea ce nici el nu mai credea între cele două tururi: primarul Milcovului.

La alegerea viceprimarului, marele PSD a devenit anexa PRM-ului

După două şedinţe de constituire a Consiliului Local Milcov, anulate din cauza lipsei de cvorum, în condiţiile legii care cere prezenţa a două treimi dintre aleşi la şedinţele de constituire, marţi, 24 iunie a.c., s-au întâlnit, până la urmă, cei 11 consilieri locali în şedinţa de debut a noului legislativ local. În ecuaţia expusă mai sus, majoritatea simplă, cea care să desemneze viceprimarul, putea fi foarte uşor influenţată doar de un singur om. Spre exemplu, cei cinci aleşi ai PD-L ar fi avut nevoie de un singur vot pentru a impune viceprimarul, tot aşa cum alianţa PSD-PRM, tandemul din turul al doilea pentru primărie, se afla în aceeaşi situaţie. Cei cinci de la PD-L aveau nevoie de unul, de la oricine, pe când cei patru de la PSD şi PRM aveau nevoie de doi, adică, de la PNG şi PNL. Aşa cum, în fapt, s-a şi întâmplat. Jan Militaru, omul ce a decis victoria PSD din turul doi, a ajuns viceprimar. Susţinut de PNG-ist şi de doamna de la PNL.

Liberalul nu a vrut ceea ce i s-a oferit

Decizia care a înclinat balanţa altfel decât voinţa electoratului i-a aparţinut consilierului Ene Caterina, de la PNL. Cea care a reuşit o performanţă aproape unică în aceste alegeri: să nu se voteze pe sine, pentru a fi viceprimar, deşi avea susţinerea necondiţionată a celor de la PD-L. Unii spun că decizia doamnei Ene ar fi fost influenţată de viaţa extrem de comodă de la şcoala generală din Ipoteşti, unde respectiva este director de pe vremea când a promovat-o PSD-ul, alţii spun de bani, sub altă formă. Una mai directă, mai personală. Însă, din lipsă de probe, alegerea viceprimarului de la Milcov lasă în urmă concluzii cel puţin ciudate: marele PSD Olt, câştigătorul alegerilor pe vot politic, din Olt, nu a avut curajul să-şi propună un om pentru postul de viceprimar la Milcov, deşi exista o susţinere suficientă pentru realizarea acestui obiectiv!

Liberalismul de la Milcov este un moft. Un lucru care nu foloseşte cu nimic atunci când omul partidului nu are curajul să-şi asume o funcţie publică.
Concluzii ciudate exprimate pe un caz oarecare care arată că aceste alegeri locale au fost doar un test de imagine publică şi nicidecum un mod real de transpunere în practică a voinţei electoratului.
Oare, câte cazuri de acest fel s-or fi petrecut în ţară, când una se alege şi alta se votează?!

Alin DOROBANŢU