de Alin DOROBANŢU
Un lider de la PSD Olt spunea recent, sub rezerva anonimatului, că, la aceste alegeri, 20% din voturile valabil exprimate, cuprinse în centralizările întocmite după deschiderea urnelor, au fost influenţate de practici murdare, bani daţi alegătorilor slabi de înger sau de pungă… Asta, în timp ce semnatarul acestor rânduri declara public, într-o emisiune difuzată de Olt TV, că procentul voturilor manipulate ar fi fost, la alegerile locale recent încheiate, de… 10%. Haideţi să nu aibă nici unul dintre cei doi dreptate, să facem o medie între cele două cifre şi tot vom avea un 15%, care arată un lucru îngrijorător: uninominalul nu a fost uninominal, iar aproximativ un număr de 15 primari nu au suficientă legitimitate în faţa unui electorat ce una a votat şi alta s-a ales… influenţarea votului, în condiţiile arătate mai sus nu s-a făcut de un partid anume. Împreună, PSD, PNL şi PD-L au realizat această pagină tristă din mica istorie a democraţiei oltene, ce se scrie sub ochii noştri.
Un caz aparte este realegerea lui Gheorghe Anghel ca primar al municipiului Caracal. Aici, nu putem vorbi neapărat de fraudă, deşi sunt elemente care pot conduce spre aşa ceva. La Caracal, lucrurile stau pe aceeaşi lungime de undă, dar au o particularitate ce trebuie ruptă, totuşi, din context.
În Caracal, capitala de drept a unui judeţ abuziv desfiinţat, alegerile nu au fost câştigate de Gheorghe Anghel, ci au fost pierdute de Nicu Vladu, un candidat conjunctural, ce a reuşit, după turul întâi al localelor, să întoarcă valul schimbării într-un mod încă greu de explicat. Lipsa sa de carismă, de încredere în sine, pentru că a convinge şi pe alţii trebuie să ai încredere în primul rând în tine, l-a făcut pe Anghel să redevină conjunctural, pentru încă un mandat, primar al unui oraş sufocat de gunoaie şi gropi cât cuprinde în asfaltul nesimţirii civice, manifestată împotriva caracalenilor. Indiferent de ce va face pentru acest oraş, în acest mandat, cale de patru ani de acum încolo, nu ştiu dacă ştie Anghel, ca primar, nu va mai avea legitimitatea şi autoritatea supremă, cea care asigură forţa unui lider ales peste o comunitate ce vede în ocupantul fotoliului de primar un fel de părinte spiritual.
Şi, tot pentru viitor, pentru începutul acestui mandat, Anghel va fi tratat drept o anexă umană a deputatului Florin Iordache, omul din PSD ce a întors singur rezultatul votului din 15 iunie 2008. Or, pentru el acest lucru va fi greu de acceptat, căci un prizonier rămâne tot un biet prizonier, chiar dacă el locuieşte într-o celulă cu gratii din aur.
Mai merită oare să punem la socoteală faptul că, în următorii patru ani, Gheorghe Anghel trebuie să joace după cum îi va cânta un consiliu local, în care partidul primarului este la mâna PNL-ului şi a hulitului PNG?
Anghel este astăzi primar, dar nu câştigător legitim al unor alegeri la care, dacă ar fi avut un dram de înţelepciune, nu ar mai fi trebuit să participe, alegând să se retragă în glorie. Nu a făcut aşa, a ales să lupte alţii pentru el, pentru victoria sa tristă, acceptând să fie un trist primar pentru prima dată în viaţa sa, dependent de ce-i vor impune alţii să facă sau să nu facă…
Asemuindu-se pe zi ce trece cu Nicolae Ceauşescu, cel ce dacă ar fi înţeles să se retragă la cel de-al XIII-lea congres, ar fi scăpat de gloanţele plutonului de la Târgovişte.
